Preoţii confesori din Primul Război Mondial. „Slujeau morţii sub cel mai cumplit bombardament de artilerie de toate calibrele“

Preoţii confesori au fost lângă soldaţi FOTO Muzeul Naţional de Istorie a României

Preoţii confesori au însoţit regimentele militare în teatrele de operaţiuni din Primul Război Mondial. Unii dintre ei au fost luaţi prizonieri, iar alţii au fost răniţi, rămânând invalizi. Au mai exist preoţi care nu s-au mai întors de pe front.

Preotul Vasile Gh. Ionescu din comuna Groşerea-Gorj a fost repartizat la Regimentul 18 Infanterie Gorj. „La 20 noiembrie 1916 a căzut prizonier în comuna Greci-Argeş şi a fost trimis în lagărul de la Stralsund (Germania), apoi a fost transferat în lagărul din Tuchel (Germania). Purtarea sa în captivitate a fost demnă şi patriotică. În lagărul Tuchel s-a interesat foarte mult şi a depus tot interesul pentru ca hrana oamenilor din acel lagăr să fie de bună calitate. Prin conferinţe a pregătit pe soldaţi contra propagandei bolşevice care căuta să ia naştere şi în lagăr”, ne explică istoricul gorjean Gabriel Sarcină. 

„Este o podoabă nespus de frumoasă a clerului român”

Un alt preot care a fost pe front alături de soldaţi a fost Haralambie N. Baculescu, din localitatea Câlceşti, judeţul Gorj. Acesta a fost mobilizat ca preot de armată la Brigada I Călăraşi. Colonelului Nicolescu nota în raportul său modul eroic în care s-a purtat părintele în timpul luptelor: „Cum a înţeles să-şi îndeplinească îndatorirea ne dăm seama doar dacă lecturăm raportul  „la Sălişte sluja morţii sub cel mai cumplit bombardament de artilerie de toate calibrele, zi şi noapte (patru luni) în tranşee printre bravi. Tot timpul luptelor nu am avut nici un dezertor şi aceasta se atribuie în mare parte Sfinţiei Sale. Este o podoabă nespus de frumoasă a clerului român”.

Preotul care le-a insulfat dorinţa soldaţilor de a birui în luptele de la Mărăşeşti şi Muncel

Preotul Vasile Cernăianu, din parohia Racoţi-Gorj, a activat în cadrul Regimentului Gorj 18. Colonelului Stănescu, comandatul Regimentului, a menţionat în notele sale faptuş că preotul are un mare merit în obţinerea victoriilor în luptele de la Mărăşeşti şi Muncel, pentru că s-a ocupat de spiritul soldaţilor: „Şi-a îndeplinit îndatorirea preoţească cu toată abnegaţia şi dragostea creştinească, necruţându-şi persoana în nici o ocazie (...). Model de cinste şi de muncă acest preot face onoare instituţiei bisericeşti şi face onoare regimentului pe care îl serveşte (...). Consider ca o datorie a afirma că în izbânzile de la Mărăşeşti şi Muncel, preotul Cernăianu îşi are partea sa dreaptă, o largă parte sufletească”.

Părintele Ilie Roşoga a fost preot confesor al Regimentului I Vânători. A scris o carte despre clipele trăite în război. Acesta a oficiat ceremonialul religios de reînhumare a Ecaterinei Teodoroiu în cripta din centrul oraşului Târgu Jiu , de la Mausoleul care-i este dedicat. 

„A ajutat pe medic la facerea pansamentelor“

Preotul Dumitru Elian, din comuna Piscoiu-Gorj, a fost mobilizat la Regimentul 3 Vânători. „În grelele lupte ce a dus regimentul, în ziua de 9 septembrie 1916 la Ghimboc şi dealul Nucului, unde secţia de mitraliere a slt. Chiriacescu rămăsese într-un moment dat fără cartuşe, părintele Elian (...) având în spinare două cutii cu cartuşe, a mers în fruntea soldaţilor...”, arată surse istorice.

Gabriel Sarcină evocă şi personalitatea preotului Dumitru Murăreţu din comuna Urdarii de Sus-Gorj, care a activat la Regimentul 7 Vânători. Ofiţeri ai acestui regiment mărturiseau că preotul a făcut mult mai multe decât să ofere alinare sufletească: „A însoţit regimentul în lupte şi în tranşee, chiar în linia I. A ajutat pe medic la facerea pansamentelor. A mângâiat pe răniţi (...) a însoţit în mod voluntar recunoaşterile de ofiţeri şi patrule până la reţelele de sârmă ale inamicului aducând şi o scrisoare şi alte materiale găsite în apropierea reţelelor (...). Fără frică, dispreţuind moartea”.