„Malul de Răsună“ din Dâmboviţa, locul de care localnicii se tem: fost vulcan sau lucrătura diavolului

România are în patrimoniu o mulţime de obiective turistice care mai de care mai interesante. În Dâmboviţa, pe lângă celebrul Sfinx, natura a mai creat un veritabil monument al naturii. Este vorba de ''Malul de Răsună" din comuna dâmboviţeană Bezdead, una dintre minunile mai puţin cunoscute din ţara noastră.

''Malul de Răsună" reprezintă un afloriment de argile, marne şi gresii care aparţin Helveţianului (stratele de Valea Leurzii) şi care au o grosime de 1000 metri, fiind dispuse aproximativ orizontal şi fiind tăiate de valea pârâului Bizdidel.  

Sătenii din Bezdead spun că dacă stai lângă ''Malul de Răsună", care are o înălţime de 25 de metri, poţi auzi foarte clar ce vorbesc alte peroane afalte la zeci de metri distanţă datorită efectului de ecou multiplu dat de forma de relief. 

“Bătrânii povestesc că aşa este dealul acesta de la Potop, de când lumea.  Aici a fost numai nisip. Nu au fost case. Dacă vorbim aici, dacă strigăm, răsună râpa. Are un ecou puternic. Sunt de 35 de ani aici în comuna asta, dar malul ăsta nu s-a deteriorat niciodată. Aşa s-a pomenit din moşi strămoşi. Poate are mii de ani acest mal. Nu ştiu cine a dat acest nume. I se mai spune Râpa Dracului. De la Potopul lui Noe este rămas acest deal. Alţii mai spun că a fost un vulcan aici”, spun sătenii.  

Mărturia lui Alexandru Vlahuţă

Alexandru Vlahuţă a precizat, în cartea “România Pitorescă”, că a trecut pe la ''Malul de Răsună", după ce a ieşit din Pucioasa.

“Un miros care nu e deloc plăcut ne vesteşte c-am intrat în Pucioasa, asezare frumoasă, într-o vale deschisa, pe râul Ialomita, de o parte şi de alta dealuri uşor trăgănate, în fund, priveliştea munţilor acoperiţi de codri; dincolo de râu, de subt o ruptură de mal, tâşnesc binefacătoarele izvoare de pucioasă şi de fier. Peste deal, spre apus, sunt băile de iod de la Vâlcana. Un izvor de pucioasă mai e şi la Bezdead, cel mai întins şi mai bogat sat din munţii Dâmboviţii. Acolo, în marginea de sus a satului, e un zid înalt de stânci foioase, numit - pentru ecoul răspicat şi puternic pe care-l dă <Malul-de-răsună>".

Se pare că în 1839 şi istoricul franco-român Jean Alexandre Vaillant a ajuns pentru prima dată la Bezdead şi a urcat la “Malul de Răsună. El a strigat cuvântul “libertate”, ascultându-i ecoul multiplu.

„Nu am avut, până acum o măsură pentru a accesa nimic. Aşteptăm şi noi noile ghiduri ca să avem pe ce să ne bazăm pentru a putea valorifica în vreun fel acest obiectiv, pentru că din fonduri lcoale nu putem face mai nimic. Încercăm să-l punem în valoare, dar mai mult decât un indicator şi un proiector de seară nu putem face, pentru că şi pădurea de acolo este a unui ocol privat. Totuşi, avem în vedere acest obiectiv şi dacă putem accesa vreo măsură pe fonduri europene, o vom face”, ne-a spus primarul comunei Bezdead, Teodora Anghelescu.

Despre Bezdead

Prima atestare a satului de reşedinţă este din 22 octombrie 1572 şi apare în condica unei mânăstiri locale, potrivit  wikipedia.ro. Satul este menţionat ca fiind de moşneni, neaserviţi vreunui boier sau vreunei mănăstiri. Numele satului este de origine slavă, bez=fără, deadea=bătrâni, adică satul fără bătrâni.