Povestea ultimului călău din Moldova: Gavril Buzatu şi-a executat camaradul de arme înainte de a se retrage la mănăstire
0
Gavril Buzatu a fost un tâlhar care a acceptat să devină călău, scăpând astfel de condamnarea la moarte. El a omorât doar trei oameni, printre aceştia numărându-se şi fostul său căpitan, Ion Chetrariu. După ce pedeapsa cu moartea a fost desfiinţată, Gavril Buzatu s-a retras la Mănăstirea Secu.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, în timpul domniei lui Mihail Struza (1834 – 1849), în pădurile din Moldova existau tot felul de tâlhari. Conducătorul ţării a pus pe urmele acestora mai multe poteri, cea mai cunoscută bandă de tâlhari fiind ceata lui Ion Chetrariu.
„Căpitanul de bandă Ion Chetrariu, fiul gospodarului Iftimie al Saftei, căzu în cele din urmă în mâinile poteraşilor care-i urmăreau, căci astfel este sfârşitul oricărui rătăcit de acest fel. Odată cu el, fu prins şi tălharul Gavril Ciobanu zis Buzatu, ajutorul său. Fuseră aduşi la Iaşi şi asvârliţi <<la gros>>. Iar ca să nu mai scape, li se puseră la picioare lanţuri de cari erau legate greutăţi de câte 200 oca de fier. Trupurile le fuseră de asemenea legate cu lanţuri, iar lanţurile prinse de groase cârlige vârâte solid în ziduri. Închisoarea era un beci adânc neiluminat, închis cu o uşe ferecată şi păzită de temniceri cu flinta la umăr şi cu pistoale la braţ”, a scris Gheorghe Vladimir în revista „Ilustraţiune Română”, din data de 22 august 1929.
Membrii acestei cete au fost condamnaţi la moarte, însă cum în ţară se cauta un călău, i s-a promis celui care va acepta să primească diploma de călău că va scăpa cu viaţă. Gavril Buzatu a acceptat rapid propunerea promisă, scăpând de cumplita condamnare. Acesta l-a spânzurat pe fostul său căpitan, Ion Chetrariu.
„În ziua de 18 Aprilie 1839, Buzatu, în uniforma nouă, aştepta lângă spânzurătoarea ridicată, să spânzure cu mâna lui pe fostul său căpitan şi tovarăş. Îşi suflecă mânecile şi îşi scuipă în palme. Unse bine frânghia cu săpun ca să alunece, trecu laţul împrejurul gâtului lui Chetrariu şi trase de capătul frânghiei. Fostul lui căpitan nu l-a mustrat, nu i-a adresat nici un cuvânt. Nu l-a învrednicit decât cu o privire plină de scârbă. Ce gânduri vor fi trecut prin mintea fostului căpitan de bandiţi, care nu ucisese pe nimeni şi acum era ucis de cel ce-i fusese tovarăş şi supus?”, a mai arătat acelaţi Gheorghe Vladimir.
Gavril Buzatu a omorât doar trei oameni, însă chiar şi aşa a fost considerat unul dintre cei mai cruzi călăi pe care i-a avut Moldova. El ucidea fără milă pe oricine era condamnat la moarte.
„Buzatu era crud şi neîndurat. Schingiuia şi ucidea din plăcere. Gavril Buzatu se născuse rob. Vorba bună pentru el fusese harapnicul vătafului, loviturile de picior primite din belşug. Curagios nu era de loc. Cât a tâlhărit, era mereu cu frica în sân, tresărind la fiecare pas, de teama poterei. Pe lângă că era tuciuriu din născare, natura îl dăruise şi cu o sluţenie fără seamăn. În general Buzatu avea un aspect sălbatic şi fioros. Nu-ţi făcea plăcere să-l întâlneşti chiar ziua şi cu atât mai puţin noaptea”, aşa era descris Gavril Buzatu, în presa vremii.
Spre sfârşitul domniei lui Mihail Sturza, pedeapsa cu moartea a fost desfiinţată, astfel că Gavril Buzatu a fost pensionat şi lăsat să îşi petreacă ultimii ani din viaţă la Mănăstirea Secu.
Alte ştiri pe această temă:
Domnitorul criminal care avea plăcerea de a-şi asasina boierii
Cine a fost „Asasinul de Anul Nou“, care a omorât în chinuri patru copii ai străzii în anii '80
Se încarcă comentariile...
