Practică interzisă de Biserica, „deschisul Cărţii” pare să strângă din ce în ce mai mulţi adepţi în rândul clerului. Bibliomanţia presupune deschiderea la întâmplare a Scripturii, cu ochii închişi, şi alegerea unui paragraf care va fi apoi interpretat de un preot „cu har”, în schimbul unei sume de bani.

Astfel de practici sunt interzise pentru că Biserica Ortodoxă consideră drept vrăjitorie orice formă de prezicere a viitorului. Chiar şi aşa, numeroşi şarlatani în odăjdii bisericeşti se îmbogăţesc de pe urma necazurilor şi frământărilor unor amărâţi dispuşi să-şi dea şi ultimul bănuţ pentru a se agăţa de un fir de speranţă.

Un exemplu sugestiv pentru această tagmă este preotul Ioan Vrăjitoru din Liteni, judeţul Suceava. Pus faţă în faţă cu un enoriaş pe care l-a turnat la Securitate, preotul Vrăjitoru l-a înjurat şi atacat cu crucea. Banii scoşi din „deschisul Cărţii” i-a investit într-o vilă, un restaurant şi o discotecă. Din comentariile publicate de cititori înţeleg că la fel se întâmplă şi în cazul celorlalţi „prooroci” din Biserică.

Trist este că îmbogăţirea cât mai rapidă pare a fi singurul ţel al celor mai mulţi dintre preoţi. Cei care nu „deschid Cartea” găsesc alte metode să-şi jumulească enoriaşii de cât mai mulţi bani.

În loc să stea cu gândul doar la făcut avere, poate că ar fi momentul ca preoţii să le spună credincioşilor că singura metodă prin care „deschisul Cărţii” le poate îmbunătăţi viaţa este să o citească din scoarţă-n scoarţă şi să-i aplice învăţăturile.