Culturile „curate“ de cereale, un mit în România. „E imposibil să faci agricultură bio pe suprafeţe de peste 40 de hectare“

Reprezentanţii Direcţiei pentru Agricultură Ialomiţa recunosc faptul că foarte puţini dintre agricultorii care înfiinţează culturi ecologice respectă prevederile impuse de Uniunea Europeană şi Ministerul Agriculturii.

Începând cu 2007, agricultura a devenit cel mai activ sector al economiei din România care a atras fondurile puse la dispoziţie de Uniunea Europeană. Spaţiul comunitar a a lansato sumedenie de posibilităţi de plată a muncii depuse pe câmp de fiermieri. Unul dintre aceste sectoare de finanţare a fost destinat agriculturii ecologice. Agricultura ecologică impune cultivarea de plante cerealiere sau leguminoase, fără a fi folosit un proces tehnologic, ala cum se întâmplă în cazul culturilor convenţionale. Concret, fermierii care doresc să înfiinţeze culturi bio trebuie să renunţe în totalitate la a mai folosi binecunoscutele tratamente chimice. 

Eco-agricultura, un mit 

În judeţul Ialomiţa, în 2015, 62 de fermieri au declarat faptul că vor face agricultură ecologică, pe o suprafaţă totală de 7.000 de hectare. 5.000 de hectare aparţin agricultorilor din sectorul cerealier. Raportat la cele mai importante culturi, în 2015,  grâul ecologic a fost însămânţat pe 2468 hectare, porumbul pe 908 hectare, floarea-soarelui pe 744 hectare, iar rapiţa pe 914 hectare. Deşi cifrele scot în evidenţă o preocupare a fermierilor în sensul renunţării la procesul de cultivare folosind metodele tradiţionale, prin aplicarea de tratamente chimice, în realitate situaţia este total diferită. 

Specialiştii din cadrul Direcţiei pentru Agricultură Ialomiţa, dar şi cei din cadrul Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli (LAPAR) explică faptul că înfiinţarea culturilor ecologice, mai ales în sectorul cerealier este aproape imposibilă. Cele mai multe semne de întrebare apar acolo unde suprafeţele agricole declarate ca fiind cultivate cu plante bio depăşesc 40 de hectare.

„Este imposibil să faci culturi ecologice pe suprafeţe de la 40 de hectare în sus. Modul în care acţionează fermierii este destul de simplu. Ei cumpără o cantitate de produse chimice şi declară în acte că au atât culturi convenţionale, cât şi ecologice. Când mergem în control constatăm că acele produse chimice sunt împrăştiate şi pe culturile bio, întrucât dacă nu ar fi aşa culturile convenţionale ar beneficia de cantităţi duble sau triple de substanţe chimice, iar acest lucru e imposibl” susţin reprezentanţii Direcţiei pentru Agricultură Ialomiţa.

La rândul lor, reprezentanţii LAPAR vorbesc despre faptul că cerealele ecologice sunt imposibil de obţinut. Plantele ar avea nevoie de aplicarea unei serii de tratamente chimice pentru a se putea dezvolta corespunzător. 

„Este dificil să vorbim despre agricultură ecologică atunci când vine vorba despre culturile de cereale. Aceste plante au nevoie de tratamente pentru a rezista împotriva bolilor. Se ştie destul de bine că grâul, de exemplu, poate dezvolta o serie de boli ce pot pune în pericol sănătatea oamenilor. Deci această plantă are nevoie de tratamente. Având în vedere aceste condiţii, e greu să vorbim despre agricultură ecologică” susţine Nicolae Sitaru, preşedinte LAPAR. 

Banii vorbesc 

Fermierii care declară că practică eco-agricultura, dar în realitate ei folosesc pentru respectivele culturi tratamentele chimice, sunt serios traşi la răspundere. Aceştia pot fi amendaţi cu până la 35.000 de lei şi li se retrage licenţa în ceea ce priveşte producţia de culturi bio. De la începtul anului şi până în prezent, Direcţia pentru Agricultură Ialomiţa a aplicat 3 amenzi în valoare de 45.000 de lei în cazul a trei fermieri prinşi cu nereguli. Aceştia au declarat grâu ecologic pe suprafeţe cuprinse între 800 şi 1.500 de hectare, dar care în realitate era tratat cu chimicale. 

Banii sunt cei care-i detemrină pe fermieri să declare faptul că fac eco-agricultură, deşi în realitate nu se întâmplă aşa. În cazul grâului ecologic, de exemplu, în 2015, preţul pe kilogram a fost cu 60 de bani mai mult decât cel obţinut prin metode convenţionale. Aşa se face că, preţul unui kilogram de grâu ecologic a depăşit un leu, în timp ce grâul obţinut prin tehnologizare s-a vândut cu preţuri cuprinse într 45 – 55 de bani/ kilogram. 

Deloc de neglijat sunt şi ajutoarele financiare pe care Uniunea Europeană le oferă pentru a sprijini eco-agricultura în România. Valoarea unui hectar de cultură ecologică este subvenţionată cu până la 170 de euro, agricultura ecologică fiind printre sectoarele care beneficiază de cele mai mari finanţări în privinţa subvenţiilor.