FOTO Povestea hotelurilor din Slatina de la începutul anilor 1900
0
Deşi un oraş mic la începutul anilor 1900, Slatina a avut mai multe hoteluri decât o localitate obişnuită de provincie. Oamenii de afaceri autohtoni au dat însă dovadă de iniţiativă şi nu au ezitat să încerce noi metode de a prospera. Simpli cârciumari, meşteşugari de succes sau din alte domenii, aceştia au deschis la Slatina hoteluri dintre care unele mai există şi astăzi, e drept - având altă destinaţie în prezent.
Slatina deţine unul dintre cele mai bine conservate zone de case ce provin de la finele secolului XIX – începutul secolului XX. Centrul Istoric din capital judeţului Olt a beneficiat, în ultimii doi ani 2013-2014, de ample lucrări de reabilitare a reţelei de infrastructură (inclusiv canalizarea, n.r.), totul în încercarea autorităţilor locale de a resuscita această zonă specială a urbei. În cadrul acestui perimetru de case vechi se încăpăţânează parcă să înfrunte capriciile timpului şi, mai ales, pe ale oamenilor, o serie de imobile care au fost, în anii lor de glorie, veritabile simboluri ale oraşului.
Ne referim aici la casele ce au funcţionat ca hoteluri, respectiv imobile cu o arhitectură aparte, imposibil de trecut cu vederea. Evoluţia urbană a vechiului târg de la vadul Oltului a fost categoric şi constant influenţată de o serie de facturi, între care cel economic – reprezentat prin comerţ şi meşteşuguri – a fost decisiv. Pendulând între Orient şi Occident, lumea Slatinei sfârşitului de secol XIX începe să iasă din cutumele modului de viaţă patriarhal în spaţiul public.
”În acei ani, vorbim aici despre finele secolului al XIX-lea, moda vremii începe să-şi spună tot mai evident cuvântul în Slatina în felul de a construi casele şi de a amenaja interioarele, în felul de a se îmbrăca, de a se comporta, de a se distra. Apar hoteluri, restaurante, berării, cofetării, cafenele, terase, grădini de vară care sunt tot atâtea opţiuni de petrecere a timpului liber. Plimbările devin <obligatorii>, preferate fiind nu doar străzile pietruite ale urbei, dar, mai ales, Grădinile publice. Astfel, grădinile de acest fel numite <Regina Elisabeta> amenajată pe strada Piteşti (actualul Parc Piteşti, n.r.) şi <Principesa Maria> din faţa Palatului Administrativ (actualul Parc ”Eugen Ionescu” – chiar dacă plăcuţa cu numele scriitorului a dispărut de ani, n.r.) devin veritabile arene de evoluţie socială, oferind atmosfera specifică acelor vremuri; peisaj, muzică de fanfară, inclusiv diverse specialităţi culinare. Primăria încheie un contract cu fanfara Regimentului 3 Olt pentru a cânta în după amiezile de duminică, dar şi în zilele de sărbătoare de peste săptămână, muzică militară şi de cafè-concert, totul desfăşurându-se în pavilioane special amenajate. Dealtfel, în aceşti ani vor apărea, în faţa grădinii publice <Principesa Maria> (actualul Parc Eugen Ionescu) trei stabilimente comerciale extrem de frecventate: Cafeneaua <Traian>, hotelul lui Nicola Cosma şi <Obuzierul> lui Ionel Stănculescu”, afirmă Aurelia Grosu, doctor în arheologie în cadrul Muzeului Judeţean Olt, în revista ”Memoria Oltului”.
Hotelurile Slatinei anilor 1900, dotate cu cele mai noi facilităţi ale vremii
Cele mai vechi hoteluri din Slatina sunt ”Jianu” şi ”Regal”. Hotel Jianu a fost construit pe strada Lipscani de către negustorul cojocar Marin Jianu, acesta fiind donat Primăriei Slatina la moartea sa în anul 1890. În testament, Marin Jianu prevedea ca veniturile obţinute de pe urma hotelului şi a viei din Suleşti să fie folosite pentru construirea unui spital şi, apoi, pentru întreţinerea acestuia şi a bolnavilor ”...astfel ca niciodată să nu se desfiinţeze”. La începutul anilor 1900, negustorul de cereale Carol Zoller solicită Primăriei Slatina dreptul de a administra acest hotel. El îi aduce numeroase şi semnificative îmbunătăţiri - pe măsura pretenţiilor vremii, dotându-l cu cinema şi teatru la parter. După cum ne spune presa vremii, în anul 1928 avea ”mobilier nou, iluminat cu electricitate şi apă, şi un serviciul prompt”. În timp, clădirea a suferit mari transformării, astăzi acesta adăpostind Judecătoria Slatina.
Hotelul Regal sau Grand Hotel Regal de pe strada Bucureşti (numită ”Mihai Eminescu” în prezent) este construit de negustorul Alexe Nicolau care, prin testamentul autentificat de Tribunalul Olt la 8 mai 1896, îl lasă în plină proprietate Primăriei oraşului Slatina ”ca semn de afecţiune pentru conorăşenii mei în mijlocul cărora am trăit aproape întreaga viaţă. Primăria oraşului Slatina cu venitul acestui hotel este obligată a întreţine buna stare a oraşului, alimentându-l cu apă suficientă, precum şi cu lumină, iar în timpul iernii, înaintea sărbătorilor Crăciunului, să împartă 10 stânjeni lemne la săracii din oraşul Slatina”. Din păcate, monumentala clădire a hotelului Regal, apreciată şi de exigentul Nicolae Iorga, a suferit modificări care i-au schimbat forma originală, devenind o clădire inexpresivă (actuala clădire ”Federalcoop”).
Pe strada Carol (azi - Dinu Lipatti) exista un hotel tip han, ce îmbina în mod fericit cărămida cu lemnul. El aparţinea fraţilor Taşcu, negustori de vază în oraş, proprietari ai unei fabrici de pielărie şi încălţăminte. Vis-à-vis de grădina publică ”Principesa Maria” (actualul Parc Eugen Ionescu), Nicola Cosma ridică Hotelul Cosma.
Mai jos de hotelul Regal, la intersecţia străzii Bucureşti cu strada Ştefan Protopopescu, se afla Hotel Princiar, construit de Ştefan Stănculescu - o clădire cu etaj şi balcon în faţă. La începutul anilor 1930, la parterul hotelului se amenajează o agenţie teatrală, semn al interesului slătinenilor pentru spectacol, valorificat cu succes la Sala Martinescu de pe strada Lipscani. Naţionalizată în anul 1948, clădirea este cumpărată după 1990 şi este restaurată în culori tari, contrastante, oferind spaţii pentru închiriere. Observăm şi azi că îi lipseşte balconul, element funcţional şi decorativ care a particularizat ansamblurile de clădiri din centrul istoric.
În aceeaşi zonă de lângă sediul Băncei Agricole (fostul sediu al BNR), Ionel Stănculescu construieşte şi el un hotelul - ”La Obuzierul de 210 mm.”.
Hotelurile erau prevăzute la parter cu restaurante, berării, bodegi, cofetării, unde călătorii, dar şi slătinenii desigur, se bucurau de preparatele bucătăriei tradiţionale, dar şi de cele occidentale.
”Atmosfera de recreere şi bună dispoziţie era pe deplin garantată de muzica lăutărească, domeniu unde Slatina a excelat. Restaurantul lui Cosma era dotat cu aparat de proiecţie cinematografică, filmul, la început mut şi, mai apoi, vorbit, atrăgând ca un magnet clientela. Restaurantul hotelului <Obuzierul> era frecventat cu predilecţie de boema slătineană, avocaţi, profesori. De fiecare dată când venea prin Slatina, poetul romanţelor Ion Minulescu poposea cu mare plăcere la restaurantul lui Stănculescu, închinând probabil un pahar de vin nucului din grădina casei bunicilor, evocat în romanul autobiografic <Corigent la limba română>. Punctul de atracţie al hotelului <Obuzierul> îl reprezenta însă grădina de vară numită <Cărăbuş>, prevăzută cu mobilier şi o scenă modernă, unde au susţinut spectacole mari trupe ale teatrului de revistă, în frunte cu celebra trupă Cărăbuş a inimitabilului Constantin Tănase”, mai afirmă muzeograful Aurelia Grosu.
Chiar dacă o parte din hotelurile din Slatina anilor 1900 nu mai există, fotografiile cu acestea păstrate în arhivele Muzeului Judeţean şi nu numai continuă să ne amintească de acestea. În plus, faptul că în Slatina o partea dintre aceste hoteluri nu au fost demolate şi continuă să dăinuie, chiar dacă cu un alt obiect de activitate, nu ne poate decât să ne convingă ca să le privim cu mai multă atenţie şi să zăbovim măcar câteva minute atunci când vom mai trece pe lângă ele - acum, că ştim care/unde au fost amplasate.
Vă mai recomandăm pe aceeaşi temă:
FOTO Slatina anilor 1900: trotuare pavate cu bazalt, baluri ale ofiţerilor şi o atmosferă boemă
FOTO Primarii neştiuţi ai Slatinei care au ridicat oraşul din colbul istoriei
Se încarcă comentariile...
