Cum văd autonomia ungurii din Ţinutul Secuiesc: „Nu ştiu să vă explic ce este, nu prea gândesc despre aceste lucruri”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cu puţin timp înainte de intrarea în campanie electorală, liderii UDMR au depus în Parlament un nou proiect privind autonomia Ţinutului Secuiesc. Jurnaliştii „Adevărul” au vrut să afle cum a ajuns acest proiect în inima secuimii, în Harghita şi Covasna, la oamenii de rând. Părerile lor sunt împărţite.

Într-o limbă românească schimonosită, maghiarii care vor autonomie fie nu ştiu exact în ce constă aceasta, fie rezumă totul la bani. Că vor avea mai mulţi, dacă se desprind de români. Şi tot maghiarii, dar cei din tabăra opusă, explică, tot într-o limbă stricată, că „e o prostie” autonomia, „nu poţi face asta în mijlocul ţării”.

Senzaţia unei alte Românii te loveşte încă de cum intri în primele sate ale Harghitei. Auzi vorbindu-se doar în maghiară şi, sub soarele cu dinţi al începutului de octombrie, flutură steagul unguresc la porţile unor case. Prima oprire, însă, pe care o facem este la Odorheiu Secuiesc, într-un bloc în care locuiesc multe familii de români. Luăm uşile la rând, însemnate cu nume neaoşe, repetând aceeaşi întrebare: „Cum e viaţa de român în secuime?”. Cinci uşi se deschid, oamenii zâmbesc până când aud despre ce este vorba, apoi refuzul vine prompt, de fiecare dată, iar scuza, culmea, este aceeaşi: „Mă grăbesc, trebuie să plec!”. 

În centrul oraşului, o găsim pe Tunder Tereak (34 de ani), unguroaică, proaspăt întoarsă de la muncă din Germania. E de profesie contabilă, dar nu a practicat niciodată meseria. Acum stă acasă şi are grijă de cei doi copii ai ei. Într-o română aproximativă, încearcă să ne spună că va merge la vot. Pentru ce? Nici ea nu prea ştie. „Mergem la vot, da, de fiecare dată când este. Să vă fiu sincer, nu ştiu (cum i se par aceste alegeri - n.r.), că nu am fost acasă pe lunile trecute. Nu ştiu nimic încă. La vot mergem, cum să nu?”, explică femeia. 

Şi de autonomie spune că-i bună. Doar că, rugată să explice ce înseamnă autonomia, un proiect lansat cu mare fast de UDMR, dar şi controversat, în ultimii ani, Tunder Tereak nu prea ştie ce-i aia.

image
Vrem să fie bine. E bine şi aşa pentru noi, adică pentru mine. Dar, nu ştiu cum să explic autonomia. Cum să spun, poate că o să fie mai bun pentru toţi oamenii. Nimeni nu poate să explice pentru ce. Trebuie să fie motive, dar nu sunt aşa de implicat cu asta. Dacă trebuie să mă duc undeva, mă duc. Dacă trebuie să scriu ceva, scriu. Dar, exact despre ce este vorba, nu ştiu. 

      Tunder Tereak, unguroaică din Oderheiu Secuiesc

Tot în Centru, puţin mai jos, stăm de vorbă cu Arpad Kelemen (69 de ani), ungur şi el, pensionar şi sătul de tot ce se întâmplă în România, ţara asta în care a trăit toată viaţa. Merge la vot, speră la o viaţă mai bună, dar, în privinţa autonomiei e categoric: „E o prostie, nu va fi realizat asta. Nu ştiu ce să spun. Acum sunt la vârsta mare, nu interesează ce va fi”. Bloanca Szobo (29 de ani), de profesie contabilă, ne-ar putea spune, poate, mai multe. Însă recunoaşte că nu ştie limba română suficient de bine pentru a vorbi în detaliu despre proiectul de autonomie: „Va fi mai bine, nu ştiu să vă explic. Nu ştiu aşa de bine în limba română, ca să explic pentru dumneavoastră”. 

Autonomia pe înţelesul maghiarilor din Ţinutul Secuiesc


„În centrul ţării, autonomie?”

Într-un magazin din centrul Odorheiului vinde Silvia Pop (63 de ani). E unguroaică, însă, în funcţie de client, vorbeşte impecabil şi româna, şi maghiara. La vot nu se mai duce, iar autonomia o califică scurt: „E o prostie”. Are şi argumente - spune că judeţele din Secuime sunt sărace şi că nu s-ar putea susţine singure: „Nu o să merg la vot deloc, am fost în 2012, am votat contra lui Băsescu şi mi-au luat în derâdere votul. Aşa că nu mă mai duc la vot deloc. E o prostie autonomia”.

Sunt unguroaică, strămoşi sunt şi români, şi unguri, aşa că nu-i nicio problemă. Numai că, în centrul ţării, nu poţi să faci autonomie, după părerea mea. S-ar putea face, dacă am sta bine economic judeţele astea două, dacă am fi tari. Dar aici şi infrastructura e foarte proastă, nu sunt fabrici, nu sunt dezvoltate judeţele astea. Nu o să se ajungă la autonomie deloc, cum scrie în Constituţie că e stat unitar şi aşa, dar nu o să fie nimic din chestia asta.   Silvia Pop, unguroaică din Odorheiu Secuiesc  

Femeia recunoaşte că şi-ar dori, într-o oarecare măsură, autonomia, însă realităţile din jur o fac să creadă că nu este cea mai bună soluţie. „Nu zic că partea mea de ungur nu şi-ar dori o autonomie. Dar, sigur, nu să te desparţi sau să treci de partea Ungariei sau prostii din astea. Zic eu că nu o să fie nimic din asta, pentru că suntem foarte la coada celorlalte judeţe şi nu o să fie bine. Dacă nu ai susţinere şi de la Centru, adică din partea Guvernului şi a statului român, atunci nu poţi să faci nimic”, ne mărturiseşte Silvia Pop. 

La intrare în Miercurea Ciuc, te izbesc blocurile gri, reci, comuniste, iar pe stradă vezi rar oameni zâmbind. Un peisaj cât o întregă Românie. Oprim unul, doi, trei, patru oameni, câţi putem, până când cineva ne poate explica în româneşte unde este sediul Inspectoratului Şcolar. Şi asta chiar dacă clădirea e la nici cinci minute de noi, de mers pe jos. E, totuşi, greu de explicat. În magazinele de cartier, marfă puţină şi preţuri mici. Pe cea mai „răsărită” terasă din Centru, un prânz pentru două persoane, cu două feluri de mâncare şi băuturi, costă sub 60 de lei. Peste tot, însă, personalul este amabil, chiar dacă româna se vorbeşte greu. 

„Ne rămân aici banii, să dezvoltăm Ţinutul”

„Da, mergem la vot. Eu nu cred niciunul, nu am încredere, dar mergem pentru că viitorul nostru depinde de asta. Noi vrem autonomie pentru că vrem să dezvoltăm mai mult Ţinutul Secuiesc. Şi, dacă avem autonomie, se poate dezvolta mult mai, pentru că rămân aici banii. Asta nu că noi vrem să fim separaţi de români sau aşa ceva. Vrem să trăim în pace, cu toţi împreună”, spune Ferencz Ungosi Gyongyr, educatoare din Miercurea Ciuc.

Buzas Beat (24 de ani), unguroaică şi specialistă în relaţii publice, crede că va merge la votul de alegere a preşedintelui României. Chiar dacă nu are nicio idee de ce. Vrea şi autonomie, dar nu ştie dacă are „şansă reală”, însă, rugată să explice de ce este necesară această autonomie, femeia se blochează: 

secuii
Întrebare grea, nu ştiu, dar puteţi să întrebaţi domnul director al bibilotecii. Cred că el are o părere mai dezvoltată. Nu ştiu ce să vă zic despre autonomie, nu prea gândesc despre aceste lucruri.  Buzas Beat, unguroaică din Miercurea Ciuc 

„Cuvântul minorităţi este o jignire” 

Pe Carol Bencze (76 de ani), fost economist, îl găsim pe o bancă din centrul oraşului Miercurea Ciuc. Descrie scurt alegerile care urmează drept „harababură toate” şi nu vede votul pentru preşedinte drept unul foarte important. „Nu are rost, preşedinte nu prea contează pe linia economică. Principalul e să avem prim-ministru, care se pricepe la economie. Speram, dar am pierdut şi speranţa asta, Tăriceanu, domnul Tăriceanu era cel mai bun prim-ministru până acuma şi poate Năstase parţial, atât”, rezumă, scurt bărbatul. 

Pentru Carol Bencze, cetăţean român din judeţul Harghita, termenul de minorităţi este „o jignire”, iar România e o ţară de care aparţine, dar numai „într-un fel”: „Ar ajuta în toate sensurile autonomia. Economic, cultural şi altele. Noi avem surse locale destule pentru a trăi. Şi cam atât. Şi am putea folosi limba noastră orişiunde în judeţ, acum nu prea avem voie pentru că, la câteva instituţii statale, nu prea te primeşte în limba maghiară. Sunt foarte mulţi oameni care nu se pot exprima corect. E obligaţia celor din administraţie ca să aibă oameni care să ştie limba maghiară - poliţia, justiţia şi oricare instituţie. Vedeţi în Italia, Spania, Olanda şi în Belgia”. 

România e o ţară la care aparţinem într-un fel. Constituţia nu vorbeşte despre  secuime, în sine, că sunt minorităţi? Asta e o jignire, ca în Constituţie să nu apară naţionalităţi care sunt în România. Cuvântul minoritate este o jignire, punct! pentru că nu suntem minori, suntem mai puţini, dar nu suntem minori. Suntem trataţi ca nişte minori, care nici nu există în România”, accentuează bărbatul, în opinia căruia maghiarilor ar trebui să li se spună „nu minorităţi, ci naţionalităţi conlocuitoare, cum eram.  

Carol Bencze, ungur din Harghita 

La ţară, lupta pentru supravieţuire bate lupta pentru autonomie

În Jigodin, sat aflat chiar lângă Miercurea Ciuc, România se vede extrem de săracă, iar autonomia, spun oamenii de aici, n-ar prea ajuta la nimic. Andrei Iosif (88 de ani), ungur, a fost şofer la CAP. Acum, se zbate să supravieţuiască, iar despre proiectele politicienilor, fie ei maghiari sau români, spune că nu prea contează. Pentru că şefii o vor duce întotdeauna bine, însă omul de rând, crede bărbatul, n-are ce pune pe masă, iar tineretul pleacă din ţară, pe capete. 

 „A fost mai bine înainte. Acum, nu pentru toţi, dar pentru unii, şefii. Nu ştiu din ce au putut să se îmbogăţească aşa tare. Nu pot să spun că va fi bine cu autonomia, pentru că prima dată trebuie fabrici, ceva, deci să fie ban. Dacă nu e ban, tot sărac rămânem. Pentru mine nu va fi bine, pentru că sunt bătrân, 88 de ani. Pentru mine, în trecut a fost bine, pentru că am avut loc de muncă bun. Am muncit, am construit casa. Acuma, tinerii trebuie să meargă în altă parte. A fost aici în oraş vreo cinci fabrică şi fiecare fabrică a vândut. Şi cine a cumpărat a dat la fier vechi şi... sănătate! Autonomia, cu ce să ajute? Cu nimic! Spune şi ei vorbe goale, ca celălalţi”, rezumă bărbatul cu amărăciune, într-o română stricată. 

Nu pot să vă spun că va fi mai bine cu autonomia,  oentru că prima dată trebuie fabrici, ceva. deci să fie ban. Dacă nu e ban, tot sărac rămânem. Autonomia, cu ce să ajute? Spune şi ei vorbe goale!

Andrei Iosif, ungur din Miercurea Ciuc 

Ceva mai încolo, în Sâncrăieni, un alt sat, îl găsim pe domnul Geza. Geza şi atât. Nu vrea, sub nicio formă, să-şi spună tot numele. Dar ne povesteşte că o duce greu, că băiatul îi e mutat la Bucureşti, iar pensia abia i-ar ajunge de două drumuri în Capitală. El votează cu UDMR. Fiul său, stabilit în Bucureşti de zece ani, va merge cu Ponta, aşa cum ne mărturiseşte domnul Geza. Şi, dacă tot stăm de vorbă, poate se şi alege cu ceva. „Daţi ceva înainte de alegeri?”, ne întreabă el, care descrie ideea autonomiei simplu: „Aţi văzut că o cloşcă a avut zece ouă şi niciunu nu a ieşit. Ce dracu să faci? Şi aici, cu autonomia asta, tot aşa va fi”. 

„Autonomie nu o să fie niciodată”

În Sfântu Gheorghe, municipiul reşedinţă al judeţului Covasna, aceleaşi preţuri mici în magazine, restaurante sau cafenele. O apă minerală, într-o cafenea, costă trei lei, cât o prăjitură, iar o cafea e patru lei. Oamenii se plâng de salariile mici, de viaţa grea. Despre autonomie nu se ştie mare lucru. 

„Sigur că mă duc la vot. Mi-e frică ce va fi, sper să fie mai bine. No, asta doresc pentru copiii noştri. Cu toate că au învăţat, nu au loc de muncă, asta e. De pildă, băiatul meu lucrează la teatru, ca tehnician, câştigă 700 de lei, aia nu e de ajuns pentru un trai. Despre autonomie, ce să zic? Suntem în România. De autonomie, cine cum gândeşte, eu nu vreau să zic nici asta, nici asta. Nu ştiu dacă autonomia va fi bună sau nu pentru maghiari. La asta nu pot să răspund”, spune Erszebet Szabo (58 de ani), unguroaică ieşită la pensie. 

Attila Arpad Tatar (44 de ani), tocmai iese dintr-o curte, pentru pauza de masă. E zugrav, munceşte mult, banii sunt puţini. Ar fi bine cu autonomia, dar nu ştie de ce.

attila
Nu ştiu să zic, că nu ştiu perfect pe româneşte. Dar să fie cum... şi pe româneşte şi pe maghiară... să fie înţelegere. Tot trăim aicea, la ţară, să fim uniţi şi să înţelegem două limba: limba maghiară şi limba română.    Attila Arpad Tatar, ungur din Sfântu Gheorghe   

Pe sediul bibliotecii centrale din oraş, în mijloc, este arborat steagul Ungariei. Pe laterale, cel românesc şi cel al Uniunii Europene. Fevronia Keresztes (58 de ani), fostă secretară, acum pensionară, stă de vorbă cu noi chiar în faţa bibliotecii. Din punctul ei de vedere, autonomia ar prinde bine: „Ar fi bun, aşa cred eu că ar fi bun şi pentru noi, şi pentru românii cu care ne trăim unul lângă altul şi avem o relaţie foarte, foarte bună de mulţi ani. De 100 de ani, la noi nu a fost problemă”.

Autonomia ar face şi din oamenii de aici de la noi mult mai satisfăcător. Concret, odată că ar rămâne aici la noi mai mulţi bani pentru drumuri, pentru şcoli, pentru grădiniţe  şi pentru copii, şi aşa mai departe. Şi a doua oară, cum a fost cândva autonomia maghiară în Târgu-Mureş, eu aşa zic că atuncea a fost mult mai bun viaţa şi maghiarilor şi a românilor de aici.  Fevronia Keresztes unguroaică din Sfântu Ghiorge 

Autonomia culturală: „De ce vin cu prostii?”

Siladi Biler (58 de ani), ungur şi horticultor de meserie, tot din Sfântu Gheorghe, râde când îl întrebăm cum se vede din Secuime ce se întâmplă la Bucureşti. Face şi-o glumă, cum că mai-marii ţării ar trebui să stea în altă parte, respectiv la sapă, nu acolo, în Capitală, şi e categoric, când vine vorba despre autonomie: „Nu o să fie niciodată”. 

Aproape de Sfântu Gheorghe, în satul Vîlcele, îl găsim în poarta casei pe Octavian Vlădărean (62 de ani), român şi fost angajat în Armată, acum pensionat. Merge la vot, chiar dacă, spune el, nu-s tocmai simple prezidenţialele de anul ăsta: „Sută la sută merg. După mine, sunt cam întortocheate alegerile astea, e mare balamuc, mai ales că l-au pus pe listă primul pe Kelemen. Şi acum e învălmăşeala şi cu Udrea. După mine, cred că Klaus ar merge. E tăcut, dar face”. 


După o viaţă petrecută în Secuime, Octavian Vlădărean are o concluzie simplă: 

”Ceea ce gândesc ungurii de rând, cu care el a trăit o viaţă, nu are nicio legătură cu ceea ce spun politicienii maghiari de la Bucureşti. „Să fim sinceri, noi, ăştia mici, români şi unguri, pita la fel ne-o câştigăm. Noi muncim. Sunt mulţi care nu-s de acord, unguri, cu ce fac ăia de sus. Lucram în Sfântu Gheorghe, că stăm de vreo cinci ani aici. Umblau cu urna pentru autonomia culturală. Pe scara unde am stat, eram două familii de români, restul, până la 16 familii, erau unguri. Vecinul de vizavi, un ungur, cu şutul, pur şi simplu, le-o dat în urna aia, de s-o dus pe scări până devale. Le-o spus că, atâta timp cât nu are loc de muncă şi doi copii mici, de ce vin cu prostii?”. 

vladarean

Acest articol poate fi citit într-o ilustraţie grafică inedită şi pe platforma dedicată de ”Adevărul” pentru unul dintre cele mai fierbinţi subiecte ale României, în acest moment: autonomia Ţinutului Secuiesc.

Vă mai recomandăm:
 

Alegeri prezidenţiale 2014. A lăsat autonomia pentru toată România: Kelemen Hunor, maghiarul care vrea la cârma ţării noastre

A intrat în tumultuoasa campanie a alegerilor prezidenţiale 2014, din start, cu un aşa-zis „neajuns“: este maghiar. Maghiar în România. Cu toate acestea, crede în şansele sale, crede în faptul că există români care vor pune ştampila în dreptul numelui său, crede că poate schimba ceva în bine în ţara în care trăieşte.

Sibiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite