Destinul trist al primului român care a făcut schimbare de sex. Cândva vedetă naţională, astăzi om al străzii

Destinul trist al primului român care a făcut schimbare de sex. Cândva vedetă naţională, astăzi om al străzii

Sorina in 2002 (foto mic) si acum, la azilul de noapte de la Sibiu

În urmă cu 18 ani, povestea ei făcea înconjorul unei Românii prea puţin pregătite pentru un caz ca al ei. Astăzi, drama ei mai înduioşează prea puţine suflete.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cu 18 ani în urmă, Sorin Raţiu devenea, într-un spital din Bucureşti, Sorina Raţiu, în urma primei operaţii de schimbare de sex făcută în România. Povestea Sorinei ţinea capul de afiş al tuturor ziarelor, iar fostul bărbat, transformat în sala de operaţii în femeie, a devenit peste noapte vedetă naţională. 
 
Astăzi, Sorina care zâmbea odinioară în faţa blitzurilor aparatelor de fotografiat e aproape de nerecunoscut. Are faţa schimonosită, s-a îngrăşat şi împarte o cameră mare cu alţi oameni ai străzii, în azilul de noapte de la Sibiu. E singura ei casă iar străinii care o privesc care cu îngăduinţă care cu ironie sunt singura ei familie. Aici, Sorina va petrece în acest an şi Crăciunul, şi trecerea în noul an. 
 
„Oamenii nu mai vor să vorbească cu mine”
 
Pe un colţ de masă, în azilul săracilor de la Sibiu, Sorina vorbeşte calm, încet, şi aruncă din când în când în jur priviri hăituite, pline de teamă. Are o pensie de boală de 230 de lei şi nicio casă, aşa că vine şi doarme aici, unde primeşte un pat cald, o masă şi poate să se spele. După ce strânge 45 de zile trebuie să plătească aşa că „negociază” de la început preţul interviului – 3 lei, ca să poată să-şi achite „cazarea” la azil în seara următoare. 
 
Când e cald, Sorina mai merge la muncă pe unde poate, cu ziua, la câmp, la vite. Acum, iarna, nu-i rămâne decât pensia mică şi mila trecătorilor. Are faţa desfigurată cumplit după ce, în urmă cu câţiva ani, disperată să scape de părul nedorit, şi-a dat pe chip cu sodă caustică. 
 
„Mie îmi creştea păr pe faţă şi ştiam că arde soda aia caustică, m-am operat la Iaşi, apoi la Timişoara, apoi la Bucureşti, am avut 4 operaţii”, încearcă să explice. Nu faptul că arată cum arată şi nici faptul că nu are nimic o dor însă cel mai tare pe Sorina, ci indiferenţa oamenilor, care acum mulţi ani se înghesuiau să o vadă, să o cunoască. „Lumea pe stradă se uită la mine, dar oamenii nu mai vor să mai vorbească cu mine. Eu însă vorbesc, le dau bună ziua, îi întreb ce fac”, spune cu amărăciune. 
 
„În sufletul meu eu mă simt tot ca un bărbat”
 
Deşi toată lumea se aştepta ca după operaţia de schimbare de sex să o vadă alături de un bărbat, Sorina este singură. Îşi asumă decizia operaţiei şi o regretă enorm, şi spune că în adâncul sufletului tot bărbat se simte. 
 
„Eu nu simt nevoia de bărbat şi nici de femeie. Pe mine m-au făcut femeie, m-au operat, dar nu simt eu nevoia de un bărbat cum simte o femeie. Eu mi-am dorit, a fost decizia mea, înainte când eram bărbat mă gândeam ca şi o femeie, că şi un bărbat poate să gândească ca şi o femeie, îmi plăcea mie să mă machiez, să mă rujez, să mă îmbrac în haine de femeie, dar simptome să am nevoie de bărbat nu am avut niciodată. Am încercat să fac dragoste cu un bărbat, îl cunoşteam, bărbat serios, dar n-am avut atracţie. 
 
În sufletul meu eu mă simt tot ca un bărbat, că eu aşa m-am născut, dar faptul că m-au operat nu e vina lor, e vina mea, a fost decizia mea, eu m-am dus, am vorbit cu doctorul şi doctorul a zis „Măi copile de ce vei, că nu se poate, ai să fii nenorocit, n-ai să fii nici femeie nici bărbat”, şi am ajuns rău”, spune cu amărăciune. 
 
Visul de Crăciun: un casetofon şi multă muzică italiană
 
Sorina a făcut opt clase şi astăzi, la 38 de ani, încă îţi mai caută, timid, un rost în viaţă. Are amintiri multe, lacrimi în ochi şi o plasă în care poartă în permanenţă, alături de sticla cu apă şi câteva felii de pâine, un ziar adus din Italia, unde a stat puţin în urmă cu câţiva ani. I-a plăcut tare mult acolo, şi locurile, şi oamenii, şi limba şi mai ales muzica, de care s-a îndrăgostit iremediabil. 
 
Iar visul ei cel mai frumos este să aibă un radio cu CD unde să poată asculta multă, multă muzică italiană. „De sărbători îmi doresc să am nişte bani, puţini, ca să-mi cumpăr mâncare, că am pensie puţină, şi îmi doresc un radio cu CD, să ascult muzică, îmi place muzica de discotecă străină şi muzica italiană”, spune Sorina. 
 
În camera cu paturi multe, printre râsetele unui coleg ironic, surprins că nu are nici telefon mobil, nici Facebook, („Azi toată lumea are, măi fată, du-te şi călugăreşte-te”), în camera de la azil Sorina se aşează pe colţul unui pat, să facem poze. Ochii au pierdut din teama de la începutul discuţiei, încearcă timid şi un zâmbet, când ne despărţim spune Sărut mâna, îmi urează sărbători fericite. Şi rosteşte încet, pentru mine, pentru ea, pentru Dumnezeul care nu a lăsat-o niciodată. „Sărbătorile le fac aici, de Crăciun vin aici şi de Anul Nou sunt aici. Dar nu o să mă las”.  
 
Vă mai recomandăm: 

 

Imagini din aceeasi galerie
  • Sorina, la azilul pentru oamenii strazii de la Sibiu - Fotografii Ramona Găină
  • Asa arata Sorina in 2002
Distribuie imaginea
citeste totul despre: