Povestea petrolistului Anton Raky, un Jock Ewing al României. Explora resurse uriaşe, în America, Africa şi Europa

Anton Raky, inginerul vizionar care a avut o contribuţie majoră în dezvoltarea industriei petrolului din România FOTO lueneburger-heide.de

La începutul secolului XX, terenurile din jurul actualului municipiu Câmpina din judeţul Prahova deveniseră un punct de atracţie pentru marii industriaşi ai vremii, în primul rând pentru zăcămintele de păcură. În preajma Primului Război Mondial, zona era deja în plină ascensiune economică, iar conform documentelor, la începutul anilor 1900, la Câmpina exista deja o primă schelă de extracţie a aurului negru, printre puţinele din Europa.

În acest context, inginerul de origine austriacă, Anton Raky (1868–1943), nu avea cum să nu fie atras de pământurile de unde păcura „eşa nu izvora” şi unde „fântânile cu păcurile” asigurau o producţie anuală de 700 de vedere de păcură, aşa cum este precizat în “Monografia oraşului Câmpina, Istoric şi Documente”, pubicată în 1924 de Stoica Teodorescu.

Înginerul austriac, un adevărat Jock Ewing din celebrul serial Dallas, ajunge în zona Văii Prahova undeva în preajma Primului Război Mondial, atras de bogăţia subsolului şi începe exploatarea la Câmpina, pe dealurile din zona cunoscută localnicilor drept „Piţigaia”.

Aici sunt montate primele sonde de extracţie a petrolului, care foloseau o tehnologie de foraj profund la care se spune că şi-a adus o mare contribuţie şi Raky, fiind considerat un adevărat pionier în domeniu. Raky nu exploata petrol doar în România sau doar în Europa, avea platforme în diverse coluţuri ale lumii, în Africa, America Centrală şi de Sud.

Era un vizionar, dar şi un om religios. Aşa cum dovedesc documentele vremii, Raky nu a valorificat bogţiile altor state fără să lase ceva în urmă, iar la Câmpina nu putea proceda altfel. A construit la Câmpina, din banii lui, una dintre cele mai frumoase Biserici Catolice din România, dar şi un pod peste râul Prahova, acum în ruină. E adevărat, pentru cea de-a doua ctitorie a avut un interes personal, pentru că sondele sale se aflau exact pe versantul opus râului, iar muncitorii ajungeau cu greu prin apă la schela de petrol.

Totuşi, puţin ştiu că marii industriaşi ai începutului de secol respectau comunitatea, dacă unii au construit şcoli şi bisericii, Raky a avut grijă ca afacerea lui personală să nu deranjeze prea mult. Astfel a amenajat o adevărată reţea de tuneluri care străbăteau oraşul Câmpina de la un capăt la altul. Pe aici, prin aceste tuneluri – acum nefuncţionale- se transportau utilajele şi păcura de la sondă până la gară. Această reţea de tuneluri nu a supravieţuit timpului, dar se pare că ele mergeau în paralel cu ceea ce acum este Bulevardul Culturii - şi atunci ca şi acum o zonă de promenadă.

Faptul că Anton Raky era recunoscut drept un inginer de geniu nu l-a ferit deloc de necazuri. Tehnica nouă de extracţie în profunzime a petrolului l-a dus aproape de moarte. Se întâmpla în februarie 1923, undeva pe un deal de lângă Câmpina, mai exact în zona Drăgăneasa (în prezent sat din comuna Proviţa de Jos).

Din cauza unei explozii la sonda din zona menţionată, Anton Raky, dar şi alte personalităţi ale vremii şi muncitori au fost răniţi. Doi dintre sondori au murit pe loc, menţionează presa vremii. Tragedia este considerată o ştire de ultimă oră şi consemnată ca atare de cotidianul Adevărul cu titlul “Incendierea unei sonde de erupţie. 2 morţi şi 7 răniţi. Cunscutul petrolist Raky şi avocatul Pauker răniţi”.

“Aseară, la ora 5 jumătate, pe când sonda No.1 a societăţii Sospiro din schela Vârful Drăgănesei, făcea erupţie, lingura a fost aruncată în podul sondei, producând o scânteie, care a aprins gazele, incendiind întreaga sondă. Sunt nouă victime omeneşti printre cari doi sondori morţi. Printre cei arşi, din fericire mai puţin grav, notăm pe bătrânul dr. Anton Rachi, fiul acestuia Anton, avoatul Pauker şi inginerii Walter Lind şi Aker. Avocatul Pauker după ce a fost pansat de dr. V. Popescu a plecat la Bucureşti. Ceilalţi răniţi au rămas la Câmpina, sub îngrijirea d-lui dr. Popescu. Sonda continuă să erupă”, preciza autorul.

În acelaşi articol autorul explică faptul că accidentul s-a produs pe terenurile societăţii Sospiro, iar sonda aparţine societăţii Forajul al cărei director tehnic este Anton Rachi bătrânul „în virtutea unui contract de forare care prevede un total de 50 de sonde”. De asemenea se precizează că „în zona Valea Drăgănesei s-au făcut în urmă cu câteva decenii primele încercări de sondaj, cari au avut şi atunci un considerabil succes”.

Articolul continuă cu laude aduse inginerului Raky, despre care se precizează că este un inventator al unui excelent sistem de forat, sistemul Raky, tot el fiind şi cel care a descoprit regiunea Moreni – un nou tărâm cu zăcământ de petrol -  „şi întemeietorul societăţii Regatul Român din care a eşit actuala Astra- Română”.

Anton Raky se retrage din activitate în 1936 şi se mută cu soţia sa în Germania, la Berlin unde a şi murit la vârsta de 75 de ani.