Cum a ajuns blândul iepure semn de piază rea la români. Credinţe populare ciudate despre animalele salbătice
0
În urmă cu 100 de ani, românii aveau tot felul de credinţe şi superstiţii legate de animalele domestice sau de fiarele sălbatice. Comportamentul acestor vieţuitoare sau simpla întâlnire cu anumite specii de animale erau semne rele, ori, dimpotrivă, anunţau evenimente fericite ce urmau să se petreacă.
Artur Gorovei, directorul publicaţiei Şezătoarea, „Revistă de literatură şi tradiţiuni populare“, a adunat tot felul de credinţe ale românilor legate de animale. Rezultatele cercetării au fost tipărite în numărul din septembrie-octombrie 1903.
O serie de profesori şi cadre didactice i-au comunicat lui Artur Gorovei răspunsuri adunate de la elevii lor din judeţele Neamţ, Bacău, Suceava, Botoşani, Tecuci, Ialomiţa, Dolj, Râmnicu Sărat, Iaşi, Roman, Covurlui, Constanţa, Prahova, Vlaşca, Tutova, Vaslui Buzău, Teleorman, Tutova, Vaslui Buzău sau Teleorman.
„Sunt doi ani de când am primit de la dl. N. W. Thomas, bibliotecar la British Museum din Londra, un cercetător cunoscut în materie de folclor, un chestionar asupra credinţelor relative la animale. Sistemul acesta al anchetei sau chestionarelor, fiind unul din cele mai lesnicioase, am trimis la mai multe persoane un număr însemnat din chestionarul d-lui Thomas, prelucrat de mine pe limba românească“.
Semne bune de la sălbaticiuni, iepurele - piază rea
La întrebarea „Despre care animale (vite, paseri, peşti, insecte) se crede că e bine, ori rău când le vezi?“, directorul revistei a concluzionat, în urma răspunsurilor primite, că în toată România este răspândită credinţa conform căreia nu-i de bine când întâlneşti iepurele. Singura excepţie este în comuna Găineşti (Suceava), unde exista credinţa că îţi merge bine dacă îţi iese iepurele în cale.
„Toate fiarele sălbatice prevestesc a bine, când îţi ies înainte (…), pe când pe multe din animalele prietine omului, nu-i bine să le întâlneşti în cale. Nu-i bine să vezi cal alb la Bobotează (Roman), pentru că nu se mai mărită fetele. Şi nevinovatul mânz e un semn rău numai de-l întâlneşti“, este concluzia chestionarului.
Credinţele nu sunt universal valabile în toate localităţile după cum demonstrează răspunsurile venite din ţară:
„În cele mai multe localităţi, fluturele alb e semn bun, pe când în Piatra Neamţ arată slăbiciune, iar în Tătăruşi prevesteşte că vei fi cam bolnăvicios. Fluturele colorat (Piatra N.) şi în special cel roşu (judeţele Roman şi Suceava), e a bine, pe când cel galben, tot în jud. Suceava, e semn de boală“.
Câinele, gâina, boul şi liliacul vestitorii morţii
La întrebarea „despre care animale se crede că prevestesc moartea“, cele mai multe răspunsuri au indicat cucuveaua şi câinele (atunci când urlă).
„Prin unele locuri, însă, se crede că cucuveica râde şi plânge, şi că numai plânsetul ei prevesteşte moartea. Cânele, după cum se crede în Roman, prevesteşte moarte şi când scurmă în faţa casei“.
Alte animale vestitoare de moarte în credinţa românilor de la început de veac XX, mai erau găina (când cântă cucoşeşte), boul când mugeşte spre sărbători mari (Suceava), cucul, când intră în grădina unui om bolnav (Suceava, Perieni, Tutova) şi liliacul (Bogdăneşti-jud.Suceava).
Animalele anunţau şi dacă anul va fi îmbelşugat sau va fi lipsit de recolte.
„Este semn că anul va fi mănos când furnicile ies devreme primăvara (Suceava), când găinile se culcă sara devreme şi se scoală dimineaţa târziu (Tătăruşi, Bogdăneşti), când toamna vor fi gâşte sălbatice multe (Colilia-Ialomiţa), când şoarecele îşi face cuib pe o buruiană, mai sus de la pământ (Roman) şi când se ivesc cărăbuşi mulţi (Piatra N, Roman, Cuza-Vodă, Cîrligi, Bosia-Iaşi, Smulţi)“.
Semne de an cu recolte slabe aduc găinile atunci când se culcă târziu şi se scoală „cu noaptea-n cap“ sau atunci când sunt şoareci mulţi pe câmp.
Cocostârcul aduce fericire, calul trebuie ales după zodie
Câinele şi cocostârcul erau animale ce aduceau noroc, după o credinţă a locuitorilor din fostul judeţ Roman.
„În comuna Smulţi, jud. Covurlui (pe teritoriul actualului judeţ Galaţi, n.n.), se crede că trebuie să ţii, la casa ta, cal, cum ţi-i scris la zodie: ori balan, ori negru, ori altfel, căci numai ala îţi merge bine. Şi tot acolo se crede că dacă aduci, la casa ta, mâţă din alt sat, aduci sărăcie“.
Despre unele animale se spunea că sunt sfinte: aproape în toate localităţile ţării se ştia că rândunica nu trebuie ucisă, nici cocorii sau cocostârcii. În fostul judeţ Roman, cucuveaua şi broasca erau considerate de asemenea vietăţi sacre de care nu te puteai atinge.
În schimb, unele credinţe şi superstiţii îi îndemnau pe români să omoare anumite vietăţi când le întâlneau (şerpii, păianjenii şi şoarecii).
„Despre painjeni este chiar credinţa că Dumnezeu iartă 7 păcate celui care ucide un painjăn. În Roman se omoară culbecele (melcul, n.n.) fără casă <fiindcă iese şerpele>“.
În privinţa câinilor, obiceiurile erau total diferite în Moldova şi în Muntenia.
„Pe când nicăiri în Moldova, nimeni nu ucide un câne, aşa, din senin, în Muntenia este acest obiceiu. Aşa în Colilia – jud. Ialomiţa, în prima zi a postului cel mare, Luni dimineaţă, până la ceasurile 12, se ucid cânii“, mai notează Artur Gorovei.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
