Dilema gramaticală care-i frământă pe mulţi români: are sau nu substantivul „moaşte“ formă pentru singular?

Dilema gramaticală care-i frământă pe mulţi români: are sau nu substantivul „moaşte“ formă pentru singular?

Unii dintre românii care privesc cu detaşare pelerinajul religios organizat în această perioadă la Iaşi au lansat în mediul online o discuţie colaterală, legată de singularul substantivului „moaşte“.

Ştiri pe aceeaşi temă

Discuţiile despre flexiunea cuvântului "moaşte" (rămăşiţele mumificate din corpul unei persoane considerată sfântă) sunt mai mult sau mai puţin serioase, dar adevărul gramatical este cert.

În Limba Română există atât substantive care au numai formă de singular, cât şi substantive fără plural.

Substantivul feminin „moaşte“ se înscrie în grupul cuvintelor defective de singular sau "pluralia tantum". 

O explicaţie detaliată pe această temă a fost oferit o colaboratoare a forumului "Toţi pentru unu": „În limba română există cuvinte care nu au formă pentru plural şi se numesc defective de plural (lapte, orhidee, oxigen, carbon, nisip, aur, argint, var, unt, sare, piper, caşcaval, secară, grâu, orz, ovăz, orez, gris, nectar, miere, rouă, Luna, Soare), altele care au formă doar pentru plural (aplauze, confeti, iţari, bale, câlţi, măruntaie, moaşte, ochelari, tăiţei, zori, represalii, etc). Există şi cuvinte care atât la singular cât şi la plural se scriu şi se pronunţă identic. Ex: pui, ochi, rinichi, nume, codice, elice, spadice, pântece, torace, faringe, laringe, meninge, unchi, tei, baci, muşchi, genunchi, ardei, arici, băieţoi, broscoi, ciocoi, cobai, crai, holtei, lămâi, licurici, pici, puşti, pisoi, piţigoi, poliţai, vraci, căsoaie, spate, foarfece, învăţătoare, lucrătoare, vrăjitoare etc.“

citeste totul despre: