Unul dintre cele mai frumoase palate ridicate vreodată la Iaşi, cel de la Ruginoasa, a fost spaţiul în care s-au succedat în mai puţin de 100 de ani trei poveşti de dragoste care au aprins imaginaţia contemporanilor.

Din cauza lor, palatul, reşedinţă de vară a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a căpătat un supranume mai puţin demn.

Casa domnitorului de la Ruginoasa a rămas în istorie cu supranumle de «Ruşinoasa», din cauza amorurilor secrete, ţinute departe de ochii lumii şi de urechile familiei. În plus, se spune că palatul este blestemat şi că noaptea ar fi bântuit de fantoma unui prinţ care s-a sinucis din dragoste, a lui Dimitri.

Marghioliţa şi Roznovanu

Să le luăm însă pe rând. În 1804, logofătul Costache Sturdza, urmaş al celebrei familii boiereşti, l-a construit după normele de lux ale vremii şi la indicaţiile unor arhitecţi celebri. Mare dregător, membru al Sfatului Domnesc, Costache s-a căsătorit cu Marghioliţa Ghika-Comăneşti, o femeie a cărei frumuseţe răpitoare i-a făcut pe contemporani s-o asemene cu Ileana Cosânzeana. Numai că Marghioliţei i-au fugit ochii după Nicolae Roznovanu, un alt boier influent în epocă, al cărui palat este în prezent sediu al Primăriei Iaşi.

Marghioliţa, care locuia în Capitala Moldovei împreună cu Costache, i-a cerut soţului s-o ascundă la Ruginoasa, spunând că este hărţuită de Roznovanu. Logofătul s-a conformat, a trimis-o la conacul de la ţară, unde a dat-o în grija fiului lui, Săndulache Sturdza. Roznovanu, însă, a adunat un grup de arnăuţi şi a pleacat s-o răpească pe frumoasa soţie a lui Costache. „Urcând scările palatului, arnăuţii au dat peste fiul lui Costache Sturdza, care, cu ultimul pistol, a vrut să apere onoarea domniţei Marghioliţa, mama lui vitregă. Un arnăut a reuşit să-l ucidă cu un cuţit pe Săndulache. Roznovanu a intrat, a luat-o în braţe pe Marghioliţa şi a plecat cu ea", povesteşte învăţătorul Mihai Lupu.

Sacrificiul Elenei Doamna din dragoste pentru Alexandru Ioan Cuza

Este prima moarte tragică de la Ruginoasa. Atât de tragică, încât logofătul Costache a abandonat palatul. Mulţi ani mai târziu, în 1862, construcţia somptuoasă a ajuns în proprietatea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Doamna Elena a fost cea care l-a locuit aproape permanent, în timp ce soţul era ocupat, la Iaşi sau la Bucureşti, cu treburile statului. De altfel, „Elena Doamna", aşa cum a fost supranumită în epocă, fiind foarte iubită de supuşi, s-a ocupat de mobilarea şi îngrijirea domeniului aferent palatului.

Istoricii scriu însă că Elena Cuza n-a fost fericită la Ruginoasa. Ştia de sfârşitul tragic al Sturdzeştilor şi a luat totul ca o fatalitate, mai ales că în prima noapte de când s-a mutat a auzit cântând cucuveaua. Însingurată, doamna s-a ocupat de educaţia celor doi fii ai domnitorului, Dimitri şi Alexandru, pe care Cuza i-a avut din relaţia nelegitimă cu Maria Obrenovici, descendentă a familie Balş.

Alexandru Ioan Cuza trecea rar pe la reşedinţa sa din Ruginoasa. Domnitorul a revinit la Ruginoasa în septembrie 1864, an în care a promulgat şi a pus în practică Reforma Agrară. Plecat în exil în 1866, după a fost nevoit să abdice, Cuza a murit în mai 1873 la Heidelberg, în Germania. După două săptămâni, Elena Doamna a adus rămăşiţele soţului la Ruginoasa, şi le-a îngropat în curtea bisericii din spatele palatului. 

Iubirea prinţului pentru o servitoare

Blestemul castelului a persistat şi după moartea domnitorului. Fiul cel mic al lui Cuza, Dimitri, se îndrăgosteşte de una dintre servitoare şi se sinucide în camera sa, după ce Elena Cuza o alungă pe tânără. A doua moarte tragică de la Ruginoasa. Tânărul este înmormântat tot în curtea bisericii, în stânga tatălui său. Celălalt fiu al lui Cuza, Alexandru, a murit în 1890 în timpul lunii de miere pe care şi-a petrecut-o în Spania cu Maria Moruzzi, proaspăta sa soţie. Răpus de miocardidă severă la doar 23 de ani, fiul cel mare i-a lăsat toată averea prin testament soţiei sale. În relaţii reci cu nora sa şi lăsată fără niciun drept asupra proprietăţilor, doamna Elena Cuza se retrage la Iaşi, apoi la Piatra Neamţ, unde moare într-o sărăcie lucie.

Maria Moruzzi şi Ionel I.C. Brătianu

Zidurile Palatului Ruginoasa mai ascund şi o altă idilă ruşinoasă. Văduva Maria Moruzzi s-a îndrăgostit de tânărul inginer Ionel I.C. Brătianu, venit în zonă să muncească la construcţia căii ferate Iaşi-Paşcani şi luat chiriaş la conac. Nora domnitorului a avut, de altfel, un copil cu fiul celui care-l determinase pe Cuza să abdice. Este vorba despre marele istoric Gheorghe Brătianu. 

Eminescu şi al său "înger blond"

Celebra poveste de dragoste dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle rămâne, cu sigurantă idila care ilustrează cel mai bine conceptul "poetul şi muza lui". S-au cunoscut la Viena, în 1872, la vârsta de 22 de ani, pe când el era student la filozofie, iar ea, căsătorită deja de opt ani cu profesorul Ştefan Micle şi mamă a doi copii, venise pentru a-şi trata o boală de piele. Fără a ţine cont de piedicile morale, cei doi au început timid, în capitala austroungară, o relaţie de amor ce avea să fie condimentată, în următorii 17 ani, cu multă pasiune, intrigi, despărţiri şi reîmpăcări demne de telenovelele din zilele noastre. 

Bârfele despre întâlnirile lor romantice prin Iaşi şi intimităţile care depăşiseră cu mult limitele dintre o femeie căsătorită şi un tânăr artist, neconfirmate oficial însă niciodată, au curs în epocă. Se spune chiar că nu de puţine ori, Ştefan Micle, soţul cu 30 de ani mai în vârstă al Veronicăi, a primit scrisori în care anonimi îi relatau escapadele soţiei. În 1879, toate acestea aveau să se termine, o dată cu moartea lui Ştefan Micle. Ceea ce ar putea părea o uşurare pentru dragostea dintre cei doi amanţi, avea însă să se transforme într-o iubire chinuitoare din motive cât se poate de pragmatice: banii şi distanţa. Ea nu a reuşit decât după câţiva ani să obţină pensie de urmaş, iar el a trebuit să se mute la Bucureşti.

În toamna lui 1879, Veronica şi Eminescu au petrecut împreună aproape două luni în Bucureşti, iar în primăvara anului 1880 vorbeau pentru prima dată de posibilitatea căsătoriei. Problemele financiare şi opoziţia de care s-au izbit în societate vor zădărnici însă planul îndrăgostiţilor, iar până în toamna anului 1881 relaţiile dintre ei se vor răci.

Din cele două luni de iubire cu Eminescu la Bucureşti, din toamna anului 1879 ar fi apărut chiar şi un copil, menţionează fiica Veronicăi câţiva ani mai târziu, copil care însă s-ar fi născut mort. Flacăra iubirii s-a reaprins în 1882, când Veronica a revenit la Bucureşti, iar cei doi au locuit câteva luni în imobilul de pe strada Buzeşti, nr. 5. Zadarnic a încercat ea să-l convingă să se căsătorească: opoziţia prietenilor lui şi depresia care deja îl stăpâneau pe Eminescu au blocat orice demers în acest sens. În toate aceste scandaluri, în care nu doar Maiorescu a încercat să-i despartă, ci şi Slavici sau Macedonski, de frică să n-o piardă, Eminescu nu scăpa ocazia s-o îmbărbăteze, printre zeci de rânduri de dezmierdări. 
 
În 1883 a debutat boala care avea să-i fie fatală, şase ani mai târziu, lui Mihai Eminescu. Diagnosticul pus atunci de medicii de la Sanatoriul doctorului Şuţu din Bucureşti a fost „psihoză maniaco-depresivă”. A fost trimis de medici la tratament la Viena, apoi prin Italia, revenind în Iaşi abia în peste un an. Au urmat luni întregi de tratamente şi recuperare, iar în 1887 a ajuns în grija surorii sale, Henrieta, la Botoşani. În tot acest timp, Veronica, mutată la Bucureşti împreună cu copiii, încerca să-l convingă să revină în Capitală, pentru a fi mai bine îngrijit. A reuşit să-l facă să vină la Bucureşti abia în aprilie 1888.

Multe dintre scrisorile pe care şi le trimiteau cei doi au fost ascunse după moartea lor, iar când au fost descoperite, autentitcitatea lor a fost pusă la îndoială, spun criticii. În februarie 1889, Eminescu avea să fie internat definitiv în sanatoriul doctorului Şuţu, unde se va stinge la 15 iunie 1889. Printr-o stranie coincidenţă, chiar în momentele în care Eminescu se prăpădea pe patul de spital, iubita sa Veronica scria un poem chiar despre moarte şi iubire. Nici ea nu l-a putut uita, la data de 4 august 1889 luându-şi viaţa. Sinuciderea s-a petrecut la Mănăstirea Văratec, unde se retrăsese. Golise sticluţa de arsenic cu lăcomie, la miezul nopţii.

O poveste de iubire modernă, cosmopolită, controversată, dar cu final fericit

La începutul anului 2012, o prezentatoare TV celebră în Marea Britanie, Tessa Dunlop a publicat autobiografia, în care şi-a dezvăluit povestea incredibilă de dragoste. Ea a mărturisit că l-a cunoscut pe actualul ei soţ român pe când acesta avea doar 12 ani, iar ea 19. Cei doi s-au întâlnit pentru prima oară la Iaşi, când Tessa venise în România pentru a preda engleză elevilor români.

"Prima oară când l-am văzut, Vlad stătea în banca sa şi asculta Metallica la căşti. Avea 12 ani şi era slab ca un creion. S-a uitat cu ochii săi căprui la mine şi m-a salutat. Habar n-aveam că tocmai mi-am cunoscut viitorul soţ",  a scris Dunlop în cartea ei.

Fosta profesoară a reuşit să-i obţină elevului de 12 ani o bursă de studii în Marea Britanie, întrucât "vorbea perfect engleza, iar inteligenta lui era sclipitoare". „Cand a venit pentru bursă eu eram studentă la Oxford. L-am prezentat părinţilor mei, iar ei n-au înteles de ce m-am agitat pentru românul de 13 ani, mărunţel şi monosilabic. După câteva luni, Vlad s-a întors în România şi nu l-am mai văzut pentru aproape cinci ani“, scrie Tessa Dunlop.

Prezentatoarea BBC, Tessa Dunlop, mai povesteşte în volumul său de memorii, „Pentru România, cu dragoste“, că s-a întors în ţara noastră pe pe când avea 27 de ani, iar Vlad 19.

„Ne-am întâlnit în piaţa centrală din Iaşi, într-o zi urâtă de noiembrie. Vlad mai avea o lună până la majoratul lui. Atunci când l-am văzut era înalt, slab şi uimitor de frumos. Ţin minte că m-am gândit: nu te îndrăgosti: e cu opt ani mai mic, din România şi tu eşti prezentatoare de radio în Londra. Nu poate să meargă. În acea seara mi-au trecut tot felul de gânduri prin cap. Ce vor spune părinţii mei, ce vor spune ai lui? Cum vom face o asemenea relaţie să meargă? Două zile mai târziu am plecat spre Bucureşti: ştiam că îl iubesc. L-am sunat din aeroport şi i-am spus: mi-e dor de tine. Mi-a răspuns 'Şi eu'", a continuat uşor povestea Tessa.

„După 14 luni am zburat înapoi în România. Când am ajuns am petrecut nişte zile foarte frumoase împreună. Simţeam că îl iubesc şi că el mă iubeşte. Făceam plimbări lungi şi ne sărutam pe ascuns. O perioadă călătoream des în România şi am ajuns să am un împrumut destul de mare. Apoi am insistat să vină el în Marea Britanie, măcar pentru o vizită. A obţinut viza fără probleme. Părinţii îmi spuneau că vrea să profite de mine pentru viză, dar eu ştiam că mă iubeşte. Cât timp a stat în Marea Britanie l-am implorat să vină aici să studieze. Au trecut trei ani până l-am convins. În 2005 am avut o nuntă foarte frumoasă în Iaşi. Vlad avea 23 de ani, eu 31. Mama lui plângea şi îmi spunea mereu că am venit şi i-am furat băiatul“, a mai spus Tessa.

„În 2008, în Londra s-a născut fiica noastră, Mara, dovada vie a unei călătorii extraordinare prin viaţă. I-am propus lui Vlad să ne mutam în Bucureşti, dar mereu îmi spune scurt că nu ar mai putea trăi în România. Sunt foarte recunoscătoare pentru faptul că m-am nascut în perioada în care îti puteai urma inima“, îşi incheie femeia povestea.