Topul curiozităţilor despre viaţa de zi cu zi a romanilor. Ce atenţie acordau igienei şi de ce considerau sexul oral un viciu
0Istoricii au strâns nenumărate mărturii despre viaţa de zi cu zi a romanilor, o civilizaţie care a influenţat întreaga Europă.
La începutul secolului al II-lea, Imperiul Roman aflat sub domnia împăratului Traian, a cunoscut cea mai mare expansiune. Tot atunci au avut loc şi faimoasele războaie daco-romane, în urma cărora ţinuturi însemnate din Dacia au devenit provincie romană, iar populaţia rămasă în regiunea din nordul Dunării a intrat sub influenţa Romei, centrul de putere al imperiului antic. Iată câteva dintre curiozităţile modului de trai al romanilor, care s-au putut răspândi pe întinderea întregului imperiu.
Cum arătau casele romanilor: vila cu piscină
Doar familiile bogate din oraşele romane îşi permiteau luxul de a trăi în vile de mici dimensiuni, numite „domus”, în timp ce majoritatea populaţiei oraşelor locuia în blocuri masive, lipsite de confort, susţin unii istorici. Un element important de arhitectură din vilele vechilor romani era impluvium, o piscină aşezată adesea în centrul casei, alimentată în lipsa acoperişului cu apa de ploaie, bazin cu margini de marmură, cu rol ornamental şi de utilitate casnică. În ciuda frumuseţii domus-urilor, majoritatea încăperilor rămâneau întunecoase şi răcoroase, ferestrele fiind mici. Camerele erau încălzite cu lemne, iar opaiţele alungau întunericul. Mobilierul era rudimentar, însă obiectele mici de artă decorau adesea locuinţele.
Cum se îmbrăcau romanii: secretul frumuseţii femeilor
O fâşie de in, numită subligar, care se înoda în talie era folosită pe post de lenjerie intimă de romani, susţin istoricii. Tuniciele din in, cele mai comune obiecte de vestimentaţie, erau folosite pe post de cămaşă de noapte, iar toga era considerat un costum de ocazie al epocii. Din recuzita femeilor nu lipseau şalul şi tunicile colorate, iar în ce priveşte lenjeria intimă feminină, era prezentă sub forma unui slip şi a unei feşe folosită pe post de sutien, susţin istoricii. Mătasea importată din China era materialul de lux al romanilor. Romanii acordau o mare atenţie aspectului estetic şi îşi îngrijeau corpul, în timp ce femeile înstărite se machiau, se fardau, se coafau şi foloseau măşti de înfrumuseţare. Podoabele de aur erau râvnite atât de femei, cât şi de bărbaţi, şi erau adesea etalate la banchete. „În epoca imperială se purta tot mai mult toga colorată – potrivit anumitor norme: toga împăratului era roşie, a generalilor victorioşi era de purpură cu broderii aurite, iar a copiilor sub 17 ani (precum şi a înalţilor magistraţi sau a unor categorii de sacerdoţi) era tivită cu o fâşie de purpură”, informa Ovidiu Drimba, ăn Istoria culturii şi civilizaţiei, (Editura Saeculum, Bucureşti, 2003).
Măncărurile romanilor şi „pasta de dinţi”
Turtele, laptele, brânza, mierea şi fructele erau ingredientele mesei de dimineaţă a romanilor, în timp ce în meniul meselor principale ale zilei erau căutate carnea de porc, peştele, salatele şi mirodeniile.
„Purcelul de lapte era considerat o adevărată delicatesă, carnea servindu-se sub formă de tocană sau chifteluţe, gătite la foc molcom. Foarte apreciate erau preparatele de tip caltaboşi sau cârnaţi afumaţi”, scrie Alberto Angela, în volumul „O zi în Roma antică. Secrete şi Curiozităţi” (Editura Corint, 2016). De pe mese nu lipseau vinurile aflate într-o mare varietate. Scobitorile şi „pasta de dinţi” realizată dintr-o soluţie pe bază de bicarbonat de sodiu erau adesea folosite de romani, iar alungarea mirosului urât al gurii se făcea cu pastile aromatizante. Uneori însă, oamenii recurgeau la clătirea gurii cu urină, pentru a-şi menţine dantura curată, susţin istoricii. Deşi erau un popor preocupat de igienă, romanii nu foloseau săpunul în Antichitate. În schimb, pentru a se curăţa, aplicau uleiuri parfumate pe piele şi apoi o râcâiau cu un instrument cunoscut sub numele de strigil.
Dragostea la romani
Romanii nu erau consideraţi un popor depravat, iar sexul reprezenta pentru ei, spun istoricii, un dar al zeilor şi o plăcere a vieţii. Bărbatul roman era considerat stăpânul casei, iar soţia avea obligaţia să-i rămână credincioasă, în timp ce o regulă a societăţii antice prevedea ca amantele soţului să fie de rang inferior. Iar pentru ca alegerea bărbaţilor să fie mai uşoară, în oraşele romane funcţionau adesea bordeluri (lupanare), uşor de recunoscut noaptea după opaiţele aşezate la intrare.
„Ceea ce este diferit faţă de epoca noastră, dar şi de alte perioade istorice, este modul romanilro de a face sex sau, mai bine zis, atitudinea lor faţă de sex. De exemplu, în această domus, stăpânul casei face sex cu o necunoscută, în vreme ce soţia lui, deşi ştie, stă liniştită într-o cameră alăturată, fără să simtă deloc ofensată. În altă domus, vedem că bărbatul, deşi îşi iubeşte din toată inima soţia, declină dezgustat invitaţia acesteia de a-i oferi sex oral”, scria Alberto Angela, în volumul „O zi în Roma antică. Secrete şi Curiozităţi” (Editura Corint, 2016).
Pentru romani, gura era considerat un organ sacru, iar unele mărturii istorice arătau că vechii romani considerau felaţia un viciu mai rău decât sexul anal, iar „fellatorii”, cei care ofereau sex oral, erau priviţi cu aversiune, considerându-se că nu trebuie invitaţi la cină. Romanii însă nu aveau nicio problemă în a primi sex oral, de la prostituatele şi sclavele lor. Frescele descoperite în ruinele oraşului Pompeii oferă imagini explicite şi inscripţii cu privire la sexul oral pentru care erau plătite prostituatele.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
