FOTO Povestea unor tragedii ascunse: cum mureau siderurgiştii pe şantierele combinatului din Hunedoara

FOTO Povestea unor tragedii ascunse: cum mureau siderurgiştii pe şantierele combinatului din Hunedoara

Un vagon răsturnat peste un muncitor. O imagine din anul 1966. SURSA: Arhivele CSH.

În anii în care vechile uzine de fier ale Hunedoarei se transformau în combinat siderurgic, zeci de oamenii îşi găseau sfârşitul brutal în cele mai teribile accidente de muncă din istoria colosului industrial.

Ştiri pe aceeaşi temă

 

Cele mai multe dintre tragediile petrecute în anii regimului comunist, în combinatul din Hunedoara, au rămas ascunse publicului larg.

Vieţile sacrificate de muncitori erau subiecte tabu pentru presa vremii, preocupată de propagandă. Accidentele de muncă din anii 1950 – 1960, din combinatul hunedorean, mai sunt consemnate doar în arhivele fostului combinat. În fiecare an, potrivit documentelor de arhivă, zeci de oameni îşi pierdeau vieţile ori rămâneau invalizi în urma unor accidente de muncă petrecute în complexul industrial. Numai în 1966, potrivit arhivelor combinatului, au avut loc pe platforma industrială a Hunedoarei circa 20 de accidente de muncă grave şi mortale.


Tragedii după tragedii

Numărul tragediilor ar fi fost considerat devastator în zilele noastre. „În momentul în care autobasculanta se găsea pe pasaj, vagonul din faţă al convoiului a lovit autobasculanta. Un tampon a intrat în cabină, iar celălalt a intrat sub caroseria autobasculantei. A dus la decesul şoferului aflat în cabină”, consemna o anchetă a unui accident mortal petrecut în 1966, în combinat, în care au fost implicate o garnitură cu vagoane de marfă şi o autobasculantă.

Din cercetări reieşea faptul că şoferul autobasculantei încărcate cu pământ nu a fost atent, iar conducătorul garniturii care se deplasa cu 10 – 12 kilometri pe oră şi a lovit basculanta nu a avea destulă vizibilitate, din cauza unor pomi de pe marginea căii ferate.

Într-un alt caz de accident mortal, o altă garnitură de tren surprindea şi ucidea două muncitoare neatente. „Au intrat în gabaritul liniei nr. 5 de fontă fără a se asigura în prealabil dacă linia este liberă şi nu sunt vehicole în mişcare”, consemnau inspectorii de muncă, potrivit dosarului aflat la Arhivele Naţionale din judeţul Hunedoara.


 

Imprudenţa aducea moartea

Un alt siderurgist murea strivit între două vagoane de marfă, iar un bărbat care lucra la descărcarea vagoanelor cu cărbuni îşi găsea sfârşitul sub un vagon de 40 de tone, care a fost răsturnat, de un macaragiu imprudent, peste el. 

„O dată cu mişcarea de ridicare, macaragiul a acţionat şi controlerul de deplasare a căruciorului, în sensul înapoi şi a reuşit să răstoarne vagonul de pe linie peste muncitor”, condamna o altă anchetă. Un artificier a murit în acelaşi an, 1966, după ce a încercat să îndepărteze, prin folosirea dinamitei, zgura solidificată care acoperise una din liniile ferate ale combinatului.

Şirul accidentelor mortale părea nesfărşit în acei ani. Cele mai multe erau cauzate, potrivit anchetatorilor, de lipsa de experienţă a muncitorilor ori de necunoaşterea normelor de protecţie a muncii.



Despre combinat, numai de bine
Accidentele mortale ale muncitorilor din metalurgie, din anii 1950 şi 1960 lăsau loc în publicistică şi în presă cu totul altor subiecte. Combinatul şi viaţa muncitorească în Hunedoara erau prezentate idilic.

„Într-un scurt timp, au fost construite la Hunedoara două mari furnale, pe lângă cele cinci existente. Numai construcţia Furnalului 5, intrat în funcţie nu de mult, întrece cu 1,1/2 ori întreaga producţie de fontă a tuturor furnalelor din România burghezo-moşierească. Hunedoara zilelor noastre apare sub forma peisagistică a unui oraş şantier. Oriunde arunci privirea, în orice direcţie te mişti, în zi sau în noapte, totul freamătă de ritmul unei activităţi însufleţite şi neîntrerupte. De la periferia oraşului,până în inima cetăţii oţelului, străbaţi cu greu printre coloanele nesfârşite de maşini. Gonesc trenuri, urcă şi coboară ascensoare, iar în înălţimi, pe funiculare, aleargă una după alta „coşărei”, încărcate cu minereu de la Teliuc, pentru a potoli foamea nesăţioaselor furnale”, scria istoricul Octavian Floca, în volumul său Regiunea Hunedoara, Ghid Turistic, publicat în 1957. 

„La cocserie, cărbunele aprins năvăleşte prin zeci de guri şi se încarcă în vagoane. Noaptea, când toate aceste guri de foc se deschid, cerul se luminează împrejur şi îţi pare că e răsărit de soare. Oraşul adormit străluceşte de văpaia cuptoarelor”, era atmosfera anilor în care vechile uzine metalurgice se transformau în combinatul siderurgic, descrisă de Octavian Floca.
 

Vă recomandăm şi:

FOTO Amintiri din „cetatea oţelului”: povestea celor mai interesanţi ani din istoria combinatului de la Hunedoara

Hunedoara anilor 1950, văzută de spionii străini: relatări despre anti-comunişti, acte de sabotaj şi atacuri ale partizanilor

FOTO Uzinele Hunedoarei, văzute din turnul castelului în urmă cu 70 de ani. Ce a rămas din ele în şapte decenii

Cum arăta industria din Hunedoara în 1966, când imaginea uzinelor a fost imprimată pe bancnota de 25 de lei

citeste totul despre: