Cele mai malefice personaje din trecutul românilor: primul trădător al Daciei, voievozii însetaţi de sânge şi maiorul ungar responsabil de masacrele din 1849

Unul dintre primele personaje negative intrate în istoria românilor a fost Biciclis, cel care i-ar fi trădat pe daci în războaiele cu romanii. Dar o mulţime de alţi eroi ai mărturiilor istorice au devenit cunoscuţi pentru însuşirile malefice de care au dat dovadă şi care i-au făcut responsabili de  dezastre.

Istoria războaielor dintre daci şi romani oferă mai multe episoade în care personajele principale sunt eroi negativi, capabili de trădare. Unul dintre cele mai cunoscute se numea Biciclis şi a fost amintit în scrierie autorului latin Dio Cassius.

Dacul Biciclis l-ar fi trădat de regele Decebal romanilor, pentru ca aceştia să afle ascunzătoarea marilor comori. Decebal ar abătut cursul râului Sargeţia cu ajutorul unor prizonieri şi a săpat o groapă în care a ascuns o cantitate impresionantă de aur şi argint, dar şi alte lucruri preţioase care suportau umezeala. A aşezat pietre peste ele, iar apoi a readus râul în matca lui. Cu aceiaşi oameni, Decebal a ascuns în peşteri veşminte şi alte comori. „După ce făcu toate acestea, îi măcelări, ca sa nu dea nimic pe faţă. Dar Bicilis, un tovarăş al său care cunoştea cele întâmplate, fu luat prizonier şi dădu în vileag toate acestea”, afirma istoricul Dio Cassius. Legenda spune că, după cucerirea Daciei, romanii au luat o pradă care a totalizat peste 160 de tone de aur şi peste 300 de tone de argint.

Vlad Ţepeş şi legendele despre sadismul său
O serie de legende despre atrocităţile comise de Vlad Ţepeş i-au creat o aură de personaj malefic. „Odată se ospăta sub trupurile oamenilor morţi, care erau puşi în ţeapă, mulţime mare, împrejurul mesei lui. Iar el mânca în mijlocul lor şi cu aceasta se desfăta”, arătau autorii slavi ai unei povstiri apărute după moartea lui Vlad Ţepeş. Voievodul muntean din secolul al XV-lea devenise renumit pentru sadismul cu care aplica pedepsele. „Cruzimea lui era atât de mare, încât dacă un om dintr-un sat săvârşea vreo nelegiuire, îi trăgea în ţeapă pe toţi locuitorii acelui sat”, îl descria cronicarul turc Tursun Bei. Potrivit unor istorici, cel puţin 40.000 de oameni au murit din ordinul lui Vlad Ţepeş, iar multe dintre cadavre au fost folosite la decorarea grădinilor sale. Peste 20.000 dintre victimele sale au fost otomanii care au murit în bătăliile purtate de acesta la sud de Dunăre.

Generalul care l-a trădat şi l-a ucis pe Mihai Viteazul
Generalul italian de origine albaneză Gheorghe Basta a rămas în istoria românilor nu pentru scurta perioadă în care s-a aflat la conducerea Transilvaniei, ci pentru uciderea mişelească a voievodului Mihai Viteazul, fostul său aliat, în 1601, în tabăra sa militară de la Turda. „După ce Basta şi-a orânduit oastea în mare linişte, trimis-a trei sute de valoni şi nemţi asupra cortului lui Mihai Vodă; cu mare iuţeală au şi înconjurat cortul. Unul din căpitani cu numele Bori dacă a intrat în cort împreună cu încă câţiva, a pus mâna pe Mihai zicând: eşti prins. Mihai i-a zis: <<Ba>> şi cu aceasta puse mâna pe sabie s-o scoată. Un valon, ţintind cu puşca a slobozit-o şi l-a lovit în mâna stângă cu care a căutat să scoată sabia căci Mihai Vodă era stângaci. Alt valon i-a străpuns îndată pieptul cu sabia, al treilea valon l-a împuşcat în spate şi astfel prăbuşindu-se, i-au tăiat capul cu propria lui sabie. Şi jefuindu-l şi împărţindu-i toată prada ce o avea în cort şi vitele de afară, i-au târât trupul din cort şi a zăcut trei zile, gol, la marginea drumului. Capul, cu barbă cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal, care cal murise tot atunci, şi astfel a stat capul acolo mult timp”, relata cronicarul ungar Istvan Szamoskozy.

Răzbunătorul Alexandru Lăpuşneanu
Alexandru Lăpuşneanu a domnit în Moldova la mijlocul secolului al XVI-lea şi a rămas în istorie drept unul dintre voievozii cei mai însetaţi de răzbunare. Lăpuşneanu a pierdut tronul ca urmare a unor trădări, însă după ce, ajutat de otomani, a reuşit să îl recapete, a decis să se răzbune într-un mod brutal. „Alexandru Vodă a vrut să se curăţească şi de vrăjmaşii săi cei din casă, pre cari îi presupusese el că pentru viclenia lor a fost scos din domnie. I-a chemat pre obiceiu boierii la curte, care fără nicio grijă de primejdie ca aceea negândindu-se, dacă au intrat în curte, slujitorii, după învăţătura ce-au avut, închis-au porţile şi ca nişte lupi au intrat într-înşii de-i snopia şi îi înjunghia. Nici nu mai alegeau pe cei vinovaţi, ci unul ca altul îi puneau sub sabie. Cădeau mulţi de pre zăbrele afară săreau de-şi frângeau picioarele. Şi au pierit atunci 47 de boieri, fără altă curte ce nu s-a băgat în seamă”, a relatat Constantin Giurescu, în „Letopiseţul Ţării Moldovei până la Aron Vodă” (1913).

Maiorul Imre Hatvani
Imre Hatvani a condus trupele maghiare implicate în Revoluţia din Transilvania, în anii 1848 – 1849 şi a rămas în istorie ca unul dintre marii duşmani ai lui Avram Iancu, liderul moţilor. Este considerat un personaj negativ, potrivit unor istorici, care l-au găsit responsabil de ruperea armistiţiului dintre românii transilvăneni conduşi de Avram Iancu şi reprezentanţii guvernului maghiar, care au condus la masacrele din Abrud. În primăvara anului 1849, Avram Iancu organizase rezistenţa românilor în Munţii Apuseni, în vreme ce guvernul maghiar încerca lichidarea acesteia fie prin tratative de pace, fie prin forţă militară. Deputatul român Ioan Dragoş a fost trimis la Abrud pentru a cere un armistiţiu urmat de depunerea armelor de către români. În timpul negocierilor din luna mai 1849, trupele maghiarilor conduse de maiorul Imre Hatvani au înaintat spre Abrud şi au pus stăpânire pe oraş, luându-i prin surprindere pe liderii românilor. Ca răspuns, oastea lui Avram Iancu a înconjurat Abrudul şi Roşia Montană. unde se aflau trupele lui Hatvani. În Roşia, 300 de militari maghiari au fost ucişi, iar satul a fost incendiat, în timp ce pierderile suferite de oştile lui Iancu au fost mici, scria liderul moţilor. Hatvani a ordonat uciderea prefectului Dobra şi a mai multor români din Abrud, în timp ce un alt lider al românilor, Ioan Buteanu, a rămas în arest şi avea să sfârşească două săptămâni mai târziu, spânzurat. În Abrud, peste 5.000 de oameni au murit în zilele celor mai cumplite bătălii purtate de oştile lui Avram Iancu, împotriva insurgenţilor maghiar.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Cele mai cumplite asasinate din istoria românilor. Marii domnitori care au sfârşit în chinuri după trădările suferite

Măturiile istorice consemnează un şir lung de asasinate cărora le-au căzut victime marile personalităţi din trecutul românilor. De la Burebista la Tudor Vladimirescu, o mulţime de personaje istorice au devenit eroi nu doar prin calităţile prin care au fost remarcaţi în timpul vieţii, dar şi prin morţile lor.

Morţile bizare ale voievozilor medievali. Prinţul ucis în timpul unui desfrâu şi controversele decesului lui Vlad Ţepeş

Împrejurările în care au murit mai mulţi dintre domnitorii medievali care au marcat trecutul românilor au dat naştere a numeroase controverse. În cazul unora dintre ei, istoricii vremii s-au contrazis în mărturii, iar în privinţa altora cronicile despre moartea lor au fost cu totul neobişnuite.

Matia Corvin, regele maghiar care l-a ţinut prizonier pe Ţepeş. Zece lucruri mai puţin ştiute despre fiul lui Ioan de Hunedoara: cine l-a otrăvit

Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara, a devenit rege al Ungariei la vârsta de 15 ani şi a condus ţara timp de peste trei decenii, între 1458 şi 1490. A fost una dintre marile personalităţi din istoria Transilvaniei şi a Europei, deşi cercetătorii români nu l-au privit, în general, cu aceeaşi fascinaţie şi simpatie cu care este privit tatăl său.