Castelul Corvinilor, Uzinele de fier şi combinatul: brandurile care au făcut Hunedoara cunoscută în lume

Castelul Corvinilor, Uzinele de fier şi combinatul: brandurile care au făcut Hunedoara cunoscută în lume

Castelul Corvinilor, într-o imagine de la începutul secolului XX.

Hunedoara şi-a căpătat faima în lume datorită Castelului Corvinilor şi a Uzinelor de fier transformate în combinat siderurgic. De-alungul istoriei ultimelor două secole, brandurile oraşului au fost puncte de reper pentru viaţa comunităţii, iar hunedorenii s-au identificat cu ele.

Ştiri pe aceeaşi temă

Castelul Corvinilor este cel mai reprezentativ monument al Hunedoarei şi brandul municipiului. Este locul despre care orice hunedorean ar putea vorbi oricărui străin, indiferent de colţul de lume în care se va afla. Un motiv de patriotism local, spun hunedorenii. În acelaşi timp, castelul medieval la poalele căruia s-a dezvoltat Hunedoara este principala atracţie turistică pe localnicii o înfăţişează vizitatorilor: o destinaţie în care turiştii îşi pun întrebări despre Dracula, despre vampiri şi strigoi şi despre cine şi cum a ridicat monumentul impresionant, vechi de şase secole.

Adevăratul castel al lui Dracula
„Am descoperit că Dracula cel adevărat, chiar nefiind vampir, a trăit şi a păcătuit în aceste locuri, aşa cum se crede. Aici, în Hunedoara, castelul din secolul al cinsprezecelea se ridică din prăpastie şi străpunge cerul gri al iernii. Este aşa cum a scris Stoker (n.r. Bram Stoker, autor al romanului Dracula): un loc al umbrelor, unde vântul suflă rece printre meterezele, şi  printre ale cărui ferestre înalte şi înnegrite nu trec razele soarelui”, scria celebra jurnalistă americană Aline Mosby, în 1969, după o vizită în Hunedoara. Faima castelului datează de secole. A crescut o dată cu cea a regilor care au trăit aici, Iancu de Hunedoara şi Matia Corvin, şi cu legenda lui Vlad Ţepeş, despre care se spune că ar fi fost întemniţat în castel.

Cetatea de foc

 

La mijlocul secolului al nouăsprezecelea, o parte din renumele cetăţii medievale s-a stins o dată cu incendiul care a mistuit-o şi a transformat-o, pentru câteva zeci de ani, într-o ruină. În acest timp, Hunedoara avea să fie cunoscută în lume printr-un alt brand: Uzinele de fier. Potrivit istoricului dr. Dorin Petresc, exploatările de fier din Hunedoara au fost în a doua jumătate a secolului nouăsprezecelea un vârf al industriei din Imperiul Austro-Ungar.

“Siderurgia hunedoreană era rentabilă, în acea epocă în care tehnologiile de vârf erau cele ale industriei mecanice. Resursele de fier din zona Hunedoarei, importante, erau o contrapondere la cele ale bavarezilor, iar uzinele Hunedoarei au devenit un obiectiv de importanţă europeană”, relata istoricul. Dovada recunoaşterii oraşului a fost faptul că Uzinele de fier au fost prezentate de habsburgi la Expoziţia Universală (1889) de la Paris, cea pentru care a fost construit şi Turnul Eiffel.

Hunedoara avea să devină “cetatea de foc” pentru deceniile următoare, iar anii industrializării, care au transfomat uzinele în combinat siderurgic au schimbat cu totul percepţia străinilor asupra oraşului. Siderurgia a devenit până în anii 2000 cel mai important brand al oraşului.

Oraşul de sub furnale
„Hunedoara zilelor noastre apare sub forma peisagistică a unui oraş şantier. Oriunde arunci privirea, în orice direcţie te mişti, în zi sau în noapte, Totul freamătă de ritmul unei activităţi însufleţite şi neîntrerupte. De la periferia oraşului,până în inima cetăţii oţelului, străbaţi cu greu printre coloanele nesfârşite de maşini. Gonesc trenuri, urcă şi coboară ascensoare, iar în înălţimi, pe funiculare, aleargă una după alta „coşărei”, încărcate cu minereu de la Teliuc, pentru a potoli foamea nesăţioaselor furnale. La cocserie, cărbunele aprins năvăleşte prin zeci de guri şi se încarcă în vagoane. Noaptea, când toate aceste guri de foc se deschid, cerul se luminează împrejur şi îţi pare că e răsărit de soare. Oraşul adormit străluceşte de văpaia cuptoarelor”, scria istoricul Octavian Floca, în volumul său Regiunea Hunedoara, Ghid Turistic, publicat în 1957.

Înainte de 1989, fiecare hunedorean avea cel puţin un membru de familie (părinte, fiu, unchi, bunic sau nepot) angajat în siderurgie. Hunedoara devenise „oraşul furnalelor”, iar construcţiile siderurgice au înconjurat Castelul Corvinilor, ca şi cum ar fi fost menite să îi ascundă importanţa. Nu au reuşit, cu atât mai mult cu cât după 1990, clădirile secţiilor şi uzinelor din jurul monumentului istoric au fost puse la pământ, una câte una, în goana demolărilor post-industriale.


Vă recomandăm şi:

FOTO Hunedoara anilor 1880 în imagini rare. Cum se mândreau austro-ungarii cu Uzinele de fier şi minele din Hunedoara         Angajaţii Castelului Corvinilor au făcut o descoperire impresionantă. Recent, în tmpul unui inventar realizat în arhivele muzeului, au dat peste un album de fotografii vechi, de la sfârşitul XIX, în care sunt prezentate Uzinele de fier ale Hunedoarei şi minele din împrejurimi. Albumul a fost publicat la Expoziţia Universală din 1889 de la Paris, ca o imagine a celor mai importante realizări industriale ale Imperiului Austro-Ungar.

FOTO Uzinele Hunedoarei, văzute din turnul castelului în urmă cu 70 de ani. Ce a rămas din ele în şapte decenii                  În 1942, celebrul Willy Pragher fotografia de pe meterezele castelului uzinele de fier ale Hunedoarei. Din aceeaşi locaţie, în prezent, cei care privesc spre platforma industrială mai pot vedea doar un turn de răcire ajuns ruină şi, în plan îndepărtat, ruina vechii şcoli de ucenici din combinatul siderurgic al Hunedoarei.

FOTO Amintiri din „cetatea oţelului”: povestea celor mai interesanţi ani din istoria combinatului de la Hunedoara         O serie de imagini rare, vechi de peste o jumătate de secol, a fost păstrată în arhivele combinatului din Hunedoara şi recuperate ulterior dintre construcţiile părăsite ale acestuia de mai mulţi tineri pasionaţi de istorie, din localitate. Fotografiile dezvăluie frânturi din poate cea mai importată perioadă a complexului industrial: anii 1950, în care au fost construite marile furnale şi a fost pusă în funcţiune o oţelărie.

FOTO Uzinele Hunedoarei, văzute din turnul castelului în urmă cu 70 de ani. Ce a rămas din ele în şapte decenii       În 1942, celebrul Willy Pragher fotografia de pe meterezele castelului uzinele de fier ale Hunedoarei. Din aceeaşi locaţie, în prezent, cei care privesc spre platforma industrială mai pot vedea doar un turn de răcire ajuns ruină şi, în plan îndepărtat, ruina vechii şcoli de ucenici din combinatul siderurgic al Hunedoarei.

Steagul României a fost arborat pe una dintre construcţiile industriale. Anii 1950. ARHIVA ICSH.

Imagini din aceeasi galerie
  • Steagul României a fost arborat pe una dintre construcţiile industriale. Anii 1950. ARHIVA ICSH.
  • Un grup de muncitori, în combinat. Anii 1950. ARHIVA ICSH.
  • Ridicarea unui coş de fum.Anii 1950. ARHIVA ICSH.
  • Combinatul hunedorean se afla în expansiune în anii 1950. Anii 1950. ARHIVA ICSH.
  • Un oţelar din urmă cu mai bine de o jumătate de secol. Anii 1950. ARHIVA ICSH.
  • Sloganurile "motivaţionale
  • O betonieră veche, gravată cu steaua URSS. Anii 1950. ARHIVA ICSH.
  • Decorul combinatului hunedorean, de la înălţime. Anii 1950. ARHIVA ICSH.
  • Muncitorii care nituiau interiorul unui furnal lucrau în condiţii primejdioase. Anii 1950. ARHIVA ICSH.
  • Aşa arăta baza unui furnal construit în anii 1950 în Hunedoara. ARHIVA ICSH.
  • Muncă la înălţime, pentru construcţia unui furnal. Anii 1950. ARHIVA ICSH.
  • Steaua URSS veghează pe construcţia industrială. Anii 1950. ARHIVA ICSH.
  • Imagine surprinsă de pe o macara, aflată pe şantierul combinatului. Anii 1950. ARHIVA ICSH.
  • Privelişte din zona industrială a municipiului Hunedoara, în anii 1950. ARHIVA ICSH.
  • Şantierul Uzinei cocso-chimice. Anii 1950. ARHIVA ICSH.
  • Oţelari. ARHIVA ICSH.
  • Hunedoara în anii 1950 - 1960. Privelişte din zona vechii gări a municipiului. 
  • "Oraşul adormit străluceşte de văpaia cuptoarelor”, era atmosfera anilor 1950, descrisă de Octavian Floca.
Distribuie imaginea
citeste totul despre: