Cum a ajuns un procuror incompatibil să fie decisiv într-un dosar penal care a dus la condamnarea unui gălăţean la trei ani de închisoare

Dosarul respectiv privea un accident de circulaţie soldat cu doi morţi. Între procuroarea Mihaela Maxim, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci (autoarea rechizitoriului), şi Bogdan Banu, inculpatul din dosar, existase anterior  un conflict juridic important, în urma căruia judecătorii infirmaseră o serie de NUP-uri dispuse de aceasta. Cazul pare special făcut pentru jurisprudenţa CEDO.

În urmă cu câteva zile, ziarul „Adevărul” vă relata un caz bizar, care a dus la începerea unei cercetări penale care-i vizează pe şase poliţişti din Tecuci, în frunte cu comisarul şef Florin Balcan, fostul şef al Poliţiei municipale Tecuci (în prezent suspendat din funcţie din cauza unei alte cauze penale în care are calitatea de inculpat şi care este în curs de judecată).

Chiar dacă între timp dosarul a fost dirijat de la DNA (în mod eronat; o să vedeţi în continuare de ce) către Parchetul de pe lângă judecătoria Tecuci, suspiciunile de corupţie rămân valabile în ceea ce priveşte modul cum a fost instrumentat dosarul penal nr. 1887/P/2010.

Amintitul dosar cercetează împrejurările producerii, în noaptea de 12 spre 13 iulie 2010, a unui accident rutier soldat cu doi morţi şi a fost lucrat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci (mai exact de procuroarea Mihaela Maxim) în baza cercetării preliminare întocmite şi/sau validate de poliţiştii suspectaţi de fals intelectual şi de abuz în serviciu.

Un dosar penal parcă făcut pe genunchi

În urma studierii celor câteva sute de pagini cu declaraţi şi expertize care sunt incluse în acest dosar răzbate în mod pregnat sentimentul că lucrurile nu se leagă.

Aşa cum arătam în precedentul articol  - Fostul şef al Poliţiei Tecuci este cercetat iar de DNA. El este bănuit că a fost complice la falsificarea unui dosar penal - declaraţiile martorilor la accidentul în urmă căruia omul de afaceri Bogdan Banu, din Berheci, a fost condamnat la trei ani de închisoare se contrazic în multe aspecte, ba chiar sunt oscilante pe parcursul anchetei şi procesului. În esenţă, singurul martor este un minor care declară că a văzut o maşină cum a lovit victimele, fără însă a da detalii relevante.

În acelaşi timp, restul martorilor fac declaraţii colaterale, care sunt de fapt mărturii indirecte şi presupuneri, nici într-un caz relatări ale unor fapte cu care să fi interacţionat direct.

În plus, după cum am arătat în precedentul articol, toţi martorii au făcut în instanţă declaraţii contradictorii cu actul de constatare al poliţiştilor, dar şi cu propriile declaraţii date la Poliţie, ceea ce arată că, în mod cert, lucrurile sunt departe de a fi fost clarificate pe parcursul anchetei penale şi a procesului.

Rechizitoriul  mai mult a evitat decât a clarificat

Destul de ciudat este faptul că tocmai persoana care ar fi trebuit să fie mintea limpede pe parcursul anchetei – o numim aici pe procurorarea Mihaela Maxim, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, care a întocmit rechizitoriul – a făcut câteva erori importante în interpretarea probelor.

Din motive neclare (dar care trezesc suspiciuni, dat fiind „trecutul juridic” al procuroarei) o serie de probe servite distorsionat de către poliţişti au fost acceptate fără obiecţiuni de magistrat, care şi le-a însuşit în rechizitoriu în ciuda faptului că erau discutabile.

Am aminti aici, în primul rând, faptul bizar că s-a omis expertizarea criminalistică a maşinii martorului Ferţu Sandu (maşină supectată că ar fi fost, de fapt, implicată în accident) deşi acest lucru era mai mult decât necesar.

Această informaţie, conexată cu aceea că fiul lui Ferţu Sandu este coleg de serviciu cu poliţiştii care au anchetat accidentul, dar şi cu faptul că la faţa locului s-au găsit numeroase fragmente dintr-o maşină neidentificată (!), trezeşte îndreptăţite îndoieli că ancheta s-a făcut corect.

Această suspiciune este întărită, de asemenea, de o altă eroare în administrarea probelor pe care procuroarea Maxim trebuia să o vadă, dar nu a văzut-o. Mai exact, este vorba desspre faptul că poliţiştii au trecut în actul de constatare a accidentului că Ferţu Sandu a venit după producerea accidentului, în vreme ce martorul declară că a ajuns înainte de accident şi că a depăşit în viteză locul unde victimele reparau ceva la maşină, apoi a oprit la marginea şoselei ca să bea o cafea.

Impresia lăsată de acest mod de interpretare judiciară a probelor este că, de fapt, s-a încercat scoaterea lui Sandu Ferţu din ecuaţie, lucru pe care procurorul l-a acceptat cu maximă îngăduinţă, deşi necesita investigaţii suplimentare.

Am mai aminti aici, dintre multele semne de întrebare legate de dosar, şi faptul că procuroarea Maxim a reinterpretat o parte dintre declaraţiile martorului Nechita Marius Gabriel. În fapt, în rechizitoriu există citate distorsionate, care au un sens schimbat faţă de cel din declaraţia olografă, ceea ce induce două variante: fie că procuroarea Maxim a avut dificultăţi în a înţelege scrisul martorului (situaţie de înţeles, acesta este foarte greu de citit), fie că aşa a vrut să consemneze.

A doua ipoteză este neverosimilă, însă poate fi luată în calcul dacă socotim că, de fapt, procroarea Mihaela Maxim nici măcar nu ar fi trebuie să instrumenteze dosarul penal.

Procuroarea Maxim era incompatibilă cu cauza

Dincolo de faptul că probele au fost sau nu instrumentate corect (nici măcar nu este rostul nostru, al ziariştilor, să stabilim asta), se cuvine să spunem că de fapt, procuroarea Mihaela Maxim nici măcar nu ar fi trebuit să lucreze la dosarul penal al lui Bogdan Banu, dat fiind că magistratul se afla într-o stare conflictuală cu acesta şi cu membrii familiei acestuia.

Mai exact, aceasta fusese reclamată, anterior dosarului cu accidentul (mai exact în 2009), pentru faptul că ar fi instrumentat în mod  superficial şi eronat câteva dosare în care familia Banu reclama o serie de fapte penale care i-au adus prejudicii. În cele din urmă, instanţa avea să dea dreptate familiei Banu în conflictul cu procuroarei, infirmând soluţiile de neîncepere a urmăririi penale date de acesta (cum ar fi în cazul dosarului 3804/324/2012).

Însă despre aceste aspecte vom reveni într-un articol distinct, în care vom prezenta de-a fir-a-păr maşinaţiunile halucinate cu terenuri săvârşite la nivelul Primăriei Ghidigeni, dar şi modul cum a fost cât pe ce ca justiţia să valideze o mare porcărie juridică. Noroc că judecătorii de la Tribunalul Galaţi s-au sesizat la timp că cercetarea penală s-a soldat cu concluzii greşite (întâmplător sau nu), după cum vom arăta într-un articol viitor.

Una peste alta, revenind la dosarul accidentului, trebuie să spunem că, în mod normal, instanţa ar fi trebuit să ceară refacerea, de către un alt magistrat, a rechizitoriului înaintat de procuroarea Mihaela Maxim, prin care aceasta cerea condamnarea inculpatului Bogdan Banu la nici mai mult, nici mai puţin decât 18 ani de închisoare.

Situaţia pare construită special după „calapodul” cauzelor în care România tot pierde, în ultima vreme, procesele intentate la CEDO de către românii care se consideră victime ale sistemului.

De ce a pasat DNA pisica?

Aşa cum menţionam la începutul acestui articol, cauza legată de presupusurile abuzuri săvârşite de poliţiştii de la Tecuci în cercetarea preliminară din dosarul penal nr. 1887/P/2010, a ajuns, via Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la DNA Galaţi.

Aici, însă, surpriză! După câteva zile de analiză, DNA a clasat plângerea pe motiv că nu ar exista dovezi ale  săvârşirii unei fapte de corupţie şi a trimis dosarul, pentru continuarea cercetărilor, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci. Adică exact acolo unde se încercase deja muşamalizarea cauzei, motiv pentru care se şi solicitase intervenţia ÎCCJ.

Mai pe înţelesul tuturor, cercul se închide, în sensul că procurorii reclamaţi de „blat” împreună cu poliţiştii sunt puşi să se ancheteze singuri. Curat democratic!

Partea ciudată este, însă, că DNA a făcut declinarea cauzei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, deşi, potrivit legii, anchetarea unor ofiţeri de poliţie este de competenţa Pachetului de pe lângă Tribunalul Galaţi. Deşi pare doar un amănunt oarecare, în contextul general şi acest lucru pare să întărească suspiciunile familiei Banu că este victima unui cerc de complicităţi cu ramificaţii în Justiţie şi în Poliţie. Însă despre toate acestea, în ediţiile viitoare.

CITEŞTE ŞI:

Comisarul-fotomodel Mircea Rusu a fost trimis în judecată de procurorii DNA Galaţi

Cum vedeau călătorii străini Dunărea de Jos în Evul Mediu: un loc murdar şi ciudat în care cei mai mari pungaşi sunt puşi dregători