Secretele băuturilor de cult: cum intrau în transă amerindienii şi ce conţinea ambrozia pe care o beau zeii din Olimp

FOTO Plataformaintegral.com

Populaţiile primitive au folosit mii de ani plante medicinale în diverse ritualuri mistice. În mitologie se amintesc poveşti incredibile legate de proprietăţile unor plante medicinale ale căror secrete au fost dezlegate de cercetători abia în ultimii ani.

În Odiseea lui Homer se vorbeşte de o băutură magică a vrăjitoarei Circe, care ar fi dus la ”uitarea locurilor natale”. S-a constatat că la baza drogului preparat de Circe stătea tilişca, o plantă care creşte în pădurile temperat circumpolare, ce este folosită şi astăzi pentru proprietăţile sale calmante şi tranchilizante ca ceai, pudră sau maceraţie în vin alb, scrie Mihaela Opriş în cartea ”Milenarele întâmplări ale plantelor medicinale”, apărută la editura Albatros în 1990.

Farmacologii nu au reuşit nici până astăzi să afle decât în parte secretul băuturii numită ”Nephentes”, care avea darul de a înveseli oaspeţii şi care este amintită în celebra Odiseea la momentul venirii lui Telemac în Sparta, la curtea regelui Menelau. În timpul petrecerii organizate în cinstea venirii lui Telemac, se aminteşte de destinul dramatic al tatălui său, Ulisse, astfel că participanţii la banchet cad într-o stare de melancolie, menţionează Mihaela Opriş în cartea sa.

Pentru a scoate oaspeţii din această stare, Elena le-a cerut servitorilor să toarne în cupe ”Nephentes”. Imediat după ce au băut, mesenii au început din nou să râdă, uitând motivul întristării. Istoricii şi cercetătorii au concluzionat recent că băutura amintită reprezenta un amestec de opium, măselariţă, haşiş, beladona, kelina şi mandragora, dar aceştia nu au reuşit să afle cum le combinau oamenii care au trait în acele vremuri pentru  a nu ajunge la o doză mortală, se detaliază în lucrarea ”Milenarele întâmplări ale plantelor medicinale”.

Ambrozia divină pe care o beau zeii din Olimp pentru a fi fericiţi şi nemuritori era un amestec aromat de plante ce combina euforizantele cu halucinogenele şi inebriantele. Vracii şi fachirii indieni descoperiseră o băutură care avea ca efect atât euforia, cât şi rezistenţa la cele mai teribile dureri. Băutura era dată persoanelor care urmau să fie arse pe rug, dar şi bolnavilor de cancer şi răniţilor, consemnează Mihaela Opriş în cartea sa.

Plante care măresc capacităţile extrasenzoriale

Doctorul Zerda Bayon a descoperit în 1905, pe când explora regiunea Putumayo şi Caqueta din Columbia, o coardă cu o lungime de 1,5 metri, cu frunze ovale, lungi de 7-8 centimetri şi care se terminau cu un mic spin, pe care populaţiile din zonă o numeau ”Yage”. Indienii se folosesc de sute de ani de această plantă pentru a afla unde se ascund hoţii sau comorile ascunse prin stările de hipnoză pe care le produce şi care ar accentua capacităţile extrasenzoriale ale persoanei care a consumat-o, se menţionează în lucrarea ”Milenarele întâmplări ale plantelor medicinale”.

Popoarele vechi din Siberia şi Kamceatka consumau „Amanita muscaria“. Acţiunea acestei ciuperci asupra organismului este toxică şi provoca beţii colective. Vrăjitorii din triburile care populau zonele amintite se foloseau destul de des de această ciupercă în ritualurile lor. După ce o consumau, vrăjitorii, numiţi şamani, treceau de la tristeţe la veselie, iar unii dintre ei dansau şi cântau, în timp ce alţii plângeau sau manifestau stări de groază, detaliază Mihaela Opriş în cartea sa.

Amerindienii se detaşează de celelalte popoare primitive prin numărul extrem de mare de plante pe care le foloseau în diferite ritualuri mistice. De pildă, vrăjitorii din tribul Nadoessis dădeau fiecărui membru al sfatului tribal o substanţă vegetală, care genera o serie de stări care îi înfricoşau pe membrii comunităţii. Mai întâi, persoana în cauză avea convulsii violente, pentru ca apoi să pară că a murit. Vrăjitorii îi administrau imediat un antidrog numai de ei cunoscut, care îl trezea la viaţă pe cel căzut într-un somn profund. Membrul sfatului tribal povestea apoi ce animal visase în timpul bizarei ceremonii la care luase parte, iar acesta era luat apoi ca protector şi sfătuitor al persoanei în cauză, care adopta şi numele vieţuitoarei, se menţionează în lucrarea ”Milenarele întâmplări ale plantelor medicinale”.