„Revoluţionarul” inventat de bolşevici care încă are statuie în centrul unui mare oraş din România
0
În centrul Galaţiului, chiar lângă Primaria Galati, se află bustul vatmanului Spiridon Vrânceanu. Deşi rolul lui în istorie este o invenţie a propagandei comuniste, statuia fostului grevist se află, din 1956, pe soclul unde până în 1949 era statuia lui Alexandru Moruzi, un primar legendar al oraşului.
Spiridon Vrânceanu a obţinut statutul de erou în timpul demonstraţiei muncitoreşti din 13 iunie 1916, atunci când mii de oameni s-au adunat pe strada Portului şi mărşăluiau către centrul oraşului Galaţi pentru a protesta cu legătură la sărăcia cumplită provocată de război
Se întâmpla pe 13 iunie 1916. Ziarul Partidului Conservator din Galaţi, “Conservatorul” în ediţia din 19 iunie 1916, nota că evenimentele sângeroase sunt consecinţa “promiscuităţii dintre liberali şi sindicaliştii gălăţeni”. Oficiosul partidului conservator din localitate arăta că liberalii, fiind la guvernare, au pus oştirea să-i omoare pe aceia, pe care tot ei i-au organizat în sindicate.
Revolta din Port - 13 iunie 1916
Ce se întâmplase, de fapt. Luni 6 iunie, sindicaliştii din Galaţi au manifestat zgomotos pe străzile oraşului, asediind Primăria din cauză că ajutorul de primar, liberalul Mitescu i-a insultat făcându-i “derbedei”. Manifestaţia s-a sfârşit spre orele amiezii, fără incidente. Instigaţi, însă, de conducătorii lor şi de agenţii ruşi, sindicaliştii au revenit asupra intenţiilor lor de a cere satisfacţie pentru insulta proferată. Au decis ca pe 12 iunie, să ţină o întrunire de protest, după amiază, în sala cinematografului “Regal”.
„Poliţia a intervenit şi a obligat pe antreprenor să refuze sala, iar când sindicaliştii, în număr mare, s-au prezentat şi au voit să pătrundă în sală ei au fost opriţi de poliţie şi respinşi de oştire care- din ordinul parchetului- ocupaseră pieţele şi străzile din centrul oraşului. Sindicaliştii au vociferat şi au protestat, dar au trebuit să se retragă din faţa somaţiilor parchetului şi a puterii armate. În acel moment a sosit de la Brăila, Cristian Racovschi, cu numeroşi sindicalişti. Neputând birui rezistenţa armatei, s-au retras la sediul sindicatelor din str. Chihan-Vodă (de aceea Chihan Vodă poartă denumirea de strada Sindicatelor). Aici, după discuţii şi cuvântări aprinse, sindicaliştii au decis greva generală pentru 24 de ore, spre a putea face a doua zi, luni, 13 iunie, o nouă manifestaţie, protestând că li s-a interzis exercitarea drepturilor cetăţeneşti. Racovschi i-a îndemnat la noi dezordini, le-a distribuit bani, a petrecut toată noaptea la o cârciumă pe Dogăriei cu vreo 50 de sindicalişti. A doua zi dimineaţă a plecat la Brăila spre a nu fi de faţă la cele ce aveau să se întâmple”, povesteşte Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.
Luni, 13 iunie 1916, la ora 9,00 dimineaţă, sindicaliştii s-au adunat din nou la sediul sindicatelor din strada Chihan Vodă şi de acolo, au plecat să protesteze. În frunte au pus mai multe căruţe, în care se găseau tot felul de proiectile, iar în urmă venea pe jos masa cea mare de bărbaţi, femei şi copii, vociferând şi protestând, că ei mor de foame şi că liberalii, în loc să le procure hrană, nu fac decât să-i insulte.
„În faţa palatului NFR-Navigaţiei, manifestanţii au fost opriţi un moment de câteva cordoane de sergenţi de oraş, conduşi de comisarul Zane, dar ei împinseră căruţele înainte, desfăcură cordoanele oamenilor poliţiei şi înaintară. De astă dată se găseau în faţa unui detaşament militar, comandat de sublocotenentul Decebal Eliade, după alte surse, detaşamentul ar fi fost comandat de locotenentul Emil Papadopol, avându-l în subordine şi pe sublocotenentul Decebal Eliade. Somaţi să se retragă, manifestanţii au început să vocifereze şi să bată caii de la căruţe, ca să treacă printre soldaţi, desfăcându-le şirurile. Manevra nu le-a reuşit căci soldaţii nu au dat şi nu puteau da înapoi. Atunci sindicaliştii începură să-i insulte pe ofiţer şi soldaţi, a aruncat cu pietre şi lemne, ofiţerul însuşi fiind lovit şi biciuit de o femeie pe nume Janeta Istrati, iar un soldat a căzut, lovit de o piatră în cap. O parte din manifestanţi au ocolit Palatul Navigaţiei şi i-au atacat pe militari şi din spate, cu bâte şi leaţuri rupte din garduri. În timpul luptei corp la corp, mai mulţi manifestanţi au tăbărât asupra sublocotenentului Decebal Eliade”, spune Marius Mitrof.
Cum a ajuns erou un vatman violent
Istoricii au consemnat că unii dintre cei care au putut fi martori la aceste scene îngrozitoare asigurau că din rândurile sindicaliştilor ar fi pornit şi câteva gloanţe de revolver. Lucru care ar dovedi că unii dintre dânşii veniseră înarmaţi şi porniţi spre crimă, după cum susţinea oficiosul Partidului Conservator din Galaţi.
„Un grevist de la tramvaie, Spiridon Vrânceanu, înaintând ameninţător asupra lui Eliade, acesta a scos revolverul şi l-a împuşcat pe grevist, trâgând şi alte focuri în aer. Împrejurările acesteau au produs, desigur, o mare enervare şi nu e de mirare că până şi soldaţii au fost scoşi din fire şi, fără să audă vreo comandă, s-au năpustit asupra manifestanţilor, împungându-i cu baioneta, iar alţii, trăgând focuri. Rezultatul a fost că o parte dintre manifestanţi au fost ucişi, tot ucişi fiind şi trei cai. Desigur că în timpul confruntărilor au existat şi persoane rănite din ambele tabere”, spune Marius Mitrof.
Restul manifestanţilor, de groază, au luat-o la fugă căutând să scape. Toţi au fost victime ale încercării lui Racovschi de a transforma un protest sindical în revoltă bolşevică. Pe 7 mai 1919, Parchetul de la Curtea de Apel Galaţi i-a trimis in judecată pe Racovschi şi locotenenţii săi, Gheorghe Stroiciu şi Gheorghe Muşetescu şi pe alţi 23 de participanţi la revolta de la Palatul Navigaţiei.
Revolta în presa vremii
Presa occidentală a surprins evenimentul, arătând că au fost 14 morţi şi 35 căutaţi de poliţie (Evening public ledger din Philadelphia). După The Bennington evening banner, din Bennington, ar fi fost doar 4 morţi şi 5 căutaţi de poliţie, revolta declanşându-se din cauză că autorităţile au interzis toate demonstraţiile şi mitingurile împotriva creşterii preţurilor la alimente. Acelaşi număr, de patru morţi şi cinci căutaţi de poliţie, era susţinut şi de The Washington Herald în ediţia din 29 iunie 1916.
Ziarul francez „Le Matin”, din 29 iunie 1916, arăta că la Galaţi s-a declanşat greva generală după ce poliţia a interzis greviştilor ţinerea unui miting. Aceştia s-au răspândit pe stradă atacând cu pietre şi bucăţi de lemn trupele care voiau să îi disperseze. Trupele au tras salve de revolver, ucigând patru muncitori şi rănind alţi cinci. De asemenea un soldat a fost grav rănit de un glonte de revolver. Cauza acestei manifestaţii a fost sărăcia şi scumpirea vieţii.
După 1947, regimul politic instaurat în ţara noastră a marcat evenimentul prin ridicarea unui monument aflat pe strada Portului, în apropiere de Palatul Navigaţiei. „omagiul” sacrificiului lui Spiridon Vrânceanu a fost transpus prin dezvelirea unui bust, realizat de către sculptorul Vasile Verdeş, din piatră artificială, amplasat în martie 1958, pe locul bustului fostului primar Alexandru Moruzzi, pe strada Domnească.
Gheorghe Stroiciu şi Racovski, militanţi de seamă ai mişcării bolşevice, au fost imortalizaţi de către regimul de dinainte de 1990, prin atribuirea numelor lor unor străzi din Galaţi, str. Gheorghe Stroiciu existând şi astăzi în zona Portului.
Se încarcă comentariile...
