Profesoara care ajută elevii să găsească matematica în muzica clasică şi în… floarea-soarelui
0
Profesoara Ioana Steluţa Manea foloseşte versuri şi citate înainte de începerea orelor ca să încălzească atmosfera, iar când pune muzică clasică, elevii se înghesuie să iasă la tablă.
Ioana Steluţa Manea este profesoară de matematică la Liceul Teoretic „Emil Racoviţă” din Techirghiol şi a fost desemnată profesor MERITO în 2019. Dascălul s-a remarcat de-a lungul anilor prin metodele de predare ieşite din tipare şi prin rezultatele obţinute cu elevii săi. A urmat Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii „Ovidius“ din Constanţa şi cei 17 ani la catedră, adunaţi până acum, sunt un vis din copilărie devenit realitate.
„Nu doar mă jucam, ci şi citeam mult – şi, totodată, visam. Chiar dacă eram profesoara păpuşilor mele, chiar dacă mama, profesoară de română fiind, mă lua mereu la şcoală cu ea, chiar dacă învăţam odată cu elevii mamei gramatică şi literatură, nicidecum nu visam să devin profesoară de română. De matematică, nici atât. Îmi doream să ajung medic“, ne introduce profesoara în lumea copilăriei sale.
Şi-a văzut visul spulberat în clasa a zecea. Prinsă mult cu matematica şi fizica, având de dat treapta a II-a, chimia organică nu i-a intrat în suflet, astfel că a părăsit pentru totdeauna gândul spre medicină. În schimb, matematica se cuibărise deja în ea, aşa cum îi place să spună. Şi-aceasta graţie profesorului său de-atunci, Constantin Caragea, un matematician renumit.
Studiu pe sunete de Bach
Profesoara ne mărturiseşte că a avut revelaţia, peste câţiva ani, că a început să iubească matematica atunci când ea se îmbina într-un mod armonios cu sunete din Bach. „La un moment dat, în timp ce lucram la matematică, am început să aud, în fiecare seară, cam pe la aceeaşi oră, muzică clasică, mai exact Bach. Devenise ca un ritual pe care de-abia-l aşteptam. Dar eu nu aveam o cultură muzicală pe-atunci, nu ştiam că e Bach. Nu ştiu de unde venea acea muzică, probabil de la un radio, dar mama nu-şi aminteşte să fi avut vecini melomani. Ceea ce reţin, însă, este că mă scufundam într-un mod dumnezeiesc în matematică, un vis unde mă preumblam prin forme geometrice şi prin expresii algebrice“, spune Ioana Manea.
Mult mai târziu, a citit că muzica clasică influenţează în mod pozitiv gândirea, memoria, activând creierul în proporţie de 90%, spre deosebire de alte genuri muzicale. Tocmai de aceea pune adesea în timpul orelor la clasă muzică clasică.
Cuvintele înaintea cifrelor
După ce a terminat facultatea, doi ani nu a profesat. A fugit mereu de birocraţia inutilă şi s-a întrebat permanent ce le va dărui elevilor dincolo de o matematică cantitativă, raţionamente frumoase şi nişte formule pe care intuia că le vor uita.
„Nu eram de acord cu uniformizarea spiritelor, cu maniera învăţământului nostru – un învăţământ făcut parcă pentru a robotiza minţi şi a ucide orice urmă de creativitate. Mi-ar fi plăcut să am libertatea şi, mai ales, răgazul în timpul unei ore de a îmbina matematica cu arta, cu cele înconjurătoare, şi nu să fac doar zeci de exerciţii standard în maniera examenelor“, spune profesoara.
FOTO arhiva personală
A vrut de multe ori să renunţe la învăţământ, dar nu a făcut-o pentru că iubeşte să predea şi se regăseşte printre zâmbetele elevilor atunci când simte că au înţeles, dar şi în ochii lor plini de mirare şi încântare atunci când reuşeşte să îi fascineze.
Metodele pe care le aplică diferă în funcţie de nivelul fiecărei clase şi în funcţie de lecţie, iar acestea îmbină armonios predarea tradiţională cu cea modernă. „Îmi încep uneori orele c-un vers sau c-un citat pe care-l discutăm două-trei minute, pentru a încălzi atmosfera şi pentru a le capta atenţia. Iar dacă lecţia este de consolidare şi simt c-au înţeles, atunci pun muzică clasică-n surdină, iar ei, mai ales cei din gimnaziu, se-ntrec să iasă la tablă, atmosfera fiind dinamică“, explică Ioana Manea.
Gramatică şi literatură la orele de mate
Nu ezită să predea şi lecţii de gramatică atunci când observă greşeli în exprimare sau în scris. Îşi aminteşte zâmbind cum unul dintre elevii săi a rugat-o odată să-l înveţe scrierea verbului „a fi“, la toate modurile şi timpurile, căci nu voia să se facă de râs în faţa prietenei lui, o fată care era foarte bună la limba română. „Şi de-atunci mereu mă ruga la sfârşitul orei sau în pauze să-l mai învăţ gramatică. Băiatul nu se prea omora cu şcoala, pierduse firul, muncea însă. Dar ajunsese să scrie şi să se exprime în limba română fără greşeli“, povesteşte profesoara.
Le recomandă sau le împrumută mereu cărţi de literatură şi are o mare satisfacţie când primeşte mesaje de la foşti elevi care-i mulţumesc nu doar pentru că matematica din liceu i-a ajutat şi la facultate, dar şi pentru că, datorită unor cărţi pe care le-a recomandat, au prins gustul cititului, descoperind astfel literatura universală şi pe cea contemporană.
Învăţare prin sintetizare
Pentru fiecare clasă are un grup de Facebook, unde le dă exerciţii şi lecţii sintetizate, cu formule subliniate şi instrucţiuni scrise de mână. În loc de meditaţii, îşi îndeamnă elevii să asiste la orele ei de la clasele mai mici, ca să-şi amintească materia sau ca să fixeze ce au uitat şi le trebuie la examen.
Înainte de izbucnirea pandemiei a trecut la ceea ce numeşte Biblioteca informaţională, un spaţiu virtual unde se pot posta materiale. „Au fost clase cu care am făcut o adevărată bibliotecă de informaţii, obişnuiam să le pun seara din nou lecţiile predate, le scriam pe foaie şi coloram noţiunile importante, le dădeam exemple, arătându-le cum gândesc“, spune Ioana Manea.
Le-a permis elevilor săi să o întrebe oricând ce nu le este clar şi chiar să o sune la telefon, iar ea îi ajută atunci când are timp. În cazul claselor terminale, le reaminteşte diverse capitole pe care, de asemenea, le scrie, le colorează cu creioane cerate şi le postează, ca ei să asimileze materia mai bine.
Matematică într-o pălărie de floarea-soarelui
Predatul clasic îl însoţeşte adesea cu exemple din viaţa de zi cu zi, astfel încât elevii să înţeleagă mai bine materia. Sunt, de pildă, lecţii în care conexiunile cu lucrurile palpabile sunt vizibile, putând oferi nenumărate exemple din viaţa cotidiană, dar sunt şi lecţii mai abstracte în care aplicabilitatea practică nu e în imediata vecinătate a înţelegerii elevilor.
Copiii fac ochii mari atunci când le explică ce obiect tridimensional se poate obţine prin modelarea unei fracţii algebrice sau când află că pot calcula arii şi volume printr-o banală integrală. Nu crede însă că educaţia ar trebui să fie doar un antrenament strict al minţii, ci aceasta ar trebui să includă şi spiritul.
Profesoara de matematică plantează copaci în Grădina Botanică din Techirghiol alături de elevii săi FOTO arhiva personală
„Mă refer şi la dimensiunea emoţională, la ceea ce ne poate atinge într-un mod profund. Există o frumuseţe intrinsecă a lucrurilor, o frumuseţe pe care o simţi sau nu. Dar poate fi cultivat şi educat acest simţ. La ce ne foloseşte să privim un răsărit de soare sau un tablou de Rembrandt? Le contempli, îţi induc anumite trăiri, te îndeamnă spre o anume meditaţie. Aşa e şi cu unele raţionamente din matematică. Sunt de-o eleganţă rară şi de-o frumuseţe dumnezeiască. Zâmbeşti şi-ţi spui: «Doamne, ce măreţie!». Matematica există oricum, fie că este sau nu observată. Este prezentă până şi-ntr-o pălărie de floarea-soarelui“, crede Ioana Manea.
În plus, îi învaţă pe elevi că aceste raţionamente au darul de a le ordona gândirea, de a-i învăţa să privească un lucru din cât mai multe unghiuri şi că, uneori, după ce au analizat îndeajuns, e bine să se detaşeze de minte pentru a lăsa loc inspiraţiei.
Se încarcă comentariile...
