Nu bacteriile ucid oamenii în spitale, ci corupţia şi batista de pe ţambal

Cei care au cumpărat, din bani publici, dezinfectantul falsificat, fără să facă niciun demers pentru a verifica (din lene, din incompetenţă sau din interes) ceea ce cumpără, sunt nişte ucigaşi. Nu bacteriile ucid în spitale, ci corupţia. Şi batista de pe ţambal, căci de ani de zile se ştie ce se întâmplă, dar instituţiile statului, anesteziate politic, se fac că nu văd.

Să fim serioşi! Scandalul dezinfectanţilor din spitale nu-i deloc nou. De ani de zile se tot spune, se tot scrie, se tot acuză că există probleme, că licitaţiile sunt trucate, că se ia şpagă, că mor oamenii cu zile din cauza unor infecţii căpătate, absurd, în locul unde ar fi trebuie să se vindece.

De fiecare dată, însă, cei care au spus lucrurilor pe nume au fost puşi la zid. Bătuţi fără milă cu pietre. Catalogaţi drept duşmani ai Sănătăţii. Grupul infracţional organizat din instituţiile sanitare ştie să-şi apere privilegiile, iar pentru asta a tocmit o mulţime de lătrăi care să fie mai vocali decât toţi cei care vor să ştie adevărul. Există o adevărată artă a manipulării.

De ani de zile se scrie că în curtea Spitalului Clinic de Urgenţă din Galaţi sunt haite de câini fără stăpân. Ba chiar că uneori intră şi pe holurile spitalului, unde-s hrăniţi. Nu s-a întâmplat nimic. Câinii sunt tot acolo, iar  doctorul Bacalbaşa, preşedintele CJ Galaţi (care controlează din umbră ceea ce se întâmplă în unitatea medicală) îi ameninţă cu represalii pe toţi cea care îndrăznesc să cârtească.

Trist este şi că presa a devenit complice, de mulţi ani, la toată această mizerie din sănătatea din România. Este deja o obişnuinţă ca, dacă nu scrii „dă bine” să devii persona non-grata. Nu ţi se mai răspunde la telefon, şefii Sănătăţii „uită” să te mai informeze când se întâmplă ceva, eşti înjurat cu entuziasm de cozile de topor care caută doar click-uri şi „mălai” în pungă, în loc de slujirea interesului public.

În ultimele zile mi-a fost dat să asist la un scenariu sinistru, desprins parcă din epoca stalinistă.  În vreme de câţiva jurnalişti se străduiau să scoată la lumină mizeria din jurul afacerii Hexi Pharma (mizerie deja demonstrată ştiinţific prin analizele de laborator prezentate miercuri de Ministerul Sănătăţii), maşina de zgomote din jurul mafiei din Sănătate tot construia scenarii. Ba că la mijloc e războiul serviciilor, ba că e mâna unor mari multinaţionale, ba că ziariştii care scriu sunt plătiţi (de cine?) şi sunt şi nişte tâmpiţi.

Uite că nu-i aşa! Uite că există probleme grave! Uite că se confirmă oficial faptul că spitalele sunt dezinfectate cu apă de ploaie cumpărată pe bani grei! Uite că de aceea mor oamenii...

În ultimele zile, am aflat sute de cazuri de oameni care au murit absurd, după ce s-au dus la spital cu o zdrelitură sau cu o afecţiune minoră. Ei sunt, în esenţă, victimele corupţiei. Căci dacă în jurul achiziţiilor din spitale nu s-ar fi construit atâtea complicităţi – să fie clar: scandalul dezinfectanţilor este doar o picătură din uriaşa mafie – nu s-ar fi ajuns la acele drame.

Cei care au cumpărat, din bani publici, dezinfectantul falsificat, fără să facă niciun demers pentru a verifica (din lene, din incompetenţă sau din interes) ceea ce cumpără, sunt nişte ucigaşi. Nu bacteriile ucid în spitale, ci corupţia. Şi batista de pe ţambal, căci de ani de zile se ştie ce se întâmplă, dar instituţiile statului, anesteziate politic, se fac că nu văd. Asta cu toate că, întâmplător sau nu, oamenii care se ocupă de achiziţiile din spitale au nişte averi suspect de mari, de oameni de afaceri prosperi.

Tot de ani de zile aşteptăm ca procurorii să ne lămurească ce se întâmplă cu achiziţiile de medicamente din spitale. La Galaţi, bunăoară, licitaţiile sunt ocolite deseori, prin contracte sparte în bucăţi, pentru a se putea face atribuire directă. Oare de ce procuorii nu văd că în interval de două săptămâni spitalul judeţean cumpără acelaşi medicament, de la acelaşi furnizor (în esenţă un intermediar), pe cinci facturi separate?

Însumate, cele cinci facturi obligau la licitaţie. Sparte în tranşe, doar mimează legalitatea şi se poate demonstra simplu că este o hoţie. Pe alte achiziţii publice, pentru situaţiile de acelaşi fel se face puşcărie deja în România. În Sănătate, nu. De ce oare? Să fie chiar aşa de bine unse ţâţânile uşilor de la partidele politice încât s-a făcut un front comun pentru apărarea mafiei din Sănătate?

Sunt întrebări la care nu ştiu să răspund. Însă DNA poate. Dar vrea? Din ce am auzit, pe surse, SRI chiar ştie răspunsul şi l-a şi oferit procurorilor. Şi-atunci, pentru ce mama naibii nu faceţi ceva, onorabililor?