Cum a reuşit o româncă să devină prima actriţă de limbă idiş din lume. A înfiinţat primul teatru evreiesc din New York
0Sara Segal (cu numele de afiş Sophie Goldstein şi Sophia Karp) era născută la Galaţi şi a intrat în lumea teatrului la numai 16 ani, după ce trupa Goldfaden (singura trupă din lume ce juca pe atunci în limba idiş) a poposit la Galaţi şi a început să caute colaboratori locali. Sara i-a cucerit pe artişti, care au primit-o în trupă.
Una dintre cele mai cunoscute artiste evreice, în fapt prima actriţă profesionistă de limbă idiş din lume (potrivit enciclopediei evreieşti publicată, în 1906, de Herman şi Waldstein Rosenthal) era originară din România.
Pe numele din acte Sara Segal, artista s-a născut la Galaţi, în anul 1861, într- familie evreiască înstărită, foarte cunoscută în oraşul de la malul Dunării. De altfel, familia Segal a dat numeroşi oameni de valoare în timp, care au fost implicaţi inclusiv în administrarea treburilor publice ale oraşului a cărui populaţie era în procent de 18% formată din evrei.
Actriţă la numai 16 ani
Fără îndoială, familia Segal şi-ar fi dorit pentru Sara o viaţă o viaţă tihnită, tipică pentru o femeie evreică din acele timpuri. Însă tânăra a avut alte ambiţii, dorindu-şi cu ardoare o carieră artistică, chiar dacă intra într-o contradicţie flagrantă cu principiile de căpătâi ale comunităţii: potrivit tradiţionaliştilor, femeile evreice nu aveau voie să joace în piese de teatru.
Ocazia de a face ceea ce îşi dorea i s-a ivit mai repede decât ar fi crezut. „Sara avea 16 ani când trupa Goldfaden, singura din lume care juca piese în limba idiş, a ajuns în Galaţi. Respectiva trupă era formată din trei actori, Abraham Goldfaden, Israel Grodner şi Sokher Goldstein, care interpretau, pe rând, rolurile feminine”, notează Israil Bercovici, în cartea „O sută de teatru evreiesc în România”, apărută în anul 1998.
Farmecul şi talentul tinerei gălăţence i-a cucerit din prima pe membrii teatrului Goldfaden (care căutau colaboratori în toate oraşele în care ajungeau), aşa că au cooptat-o în trupă. Primul rol jucat de Sara a fost în piesa “Bunica şi nepoata”, care a avut premiera la Galaţi, şi care, potrivit literaturii de specialitate, a fost primul interpretat în limba idiş de o femeie.
Deloc lipsit de importanţă este informaţia că limba idiş (scrisă şi „yiddish”) este definită ca fiind, potrivit profesorului de lingvistică Mihai Lupu, „derivată din germană” (s-a născut, de altfel, în sudul Germaniei, fiind vorbită de evreii stabiliţi acolo), pe care s-a „altoit” o parte importantă a lexicului ebraic.
„Componenta germană constituie 75-80% din lexic şi din sintaxă şi conţine în special termeni legaţi de viaţa de toate zilele şi de afaceri. Componenta ebraică-arameică reprezintă 18-20%, iar acest lexic provine din sfera religioasă, înţelepciunea evreiască şi domenii conexe. Însă idiş are şi influenţe romanice, mai ales din franceză şi iatliană, ba chiar şi ceva urme de slavă, în special cuvinte privind casa şi familia”, precizează profesorul.
Interesant este şi că limba idiş a împrumutat numeroase elemente limbrii ebraice moderne, într-o împletire lingvistică care arată cât de complexe şi interconectate sunt limbile folosite de pământeni.
Periplul european
Deoarece mama sa se opunea vehement carierei de actriţă a Sarei, pentru a-şi putea urma visul artistic, tânăra s-a măritat cu unul dintre membrii trupei, Sokher Goldstein, singurul dintre cei trei actori care nu era căsătorit.
Din acel moment, Sara Segal s-a „transformat” în Sophie Goldstein, mai ales că membrii trupei i-au suferat că franţuzescul Sophie sună mult mai bine pe afiş decât Sara. Era vremea în care actriţele franceze făceau legea în teatrul mondial.
A jucat alături de trupa Goldfaden la Bucureşti, la Odessa, în Rusia, la Berlin şi în multe alte oraşe germane. Trupa a jucat câţiva ani în marile oraşe ruseşti, unde se bucura de un succes imens, însă autorităţile ţariste au decis la un momet dat să interzică teatrul în limba idiş.
După moartea de moartea de tuberculoză a soţului său, dar şi pe fondul interdicţiei din Rusia, actriţa a revenit în ţară, la Iaşi, unde a rămas câţiva ani, devenind una dintre primadonele scenelor româneşti. Trebuie menţionat faptul că, pe lângă talentul actoricesc, Sophie era şi o soprană foarte valoroasă.
Aventura americană
Între 1883-1888, s-a aflat la Londra, unde s-a căsătorit cu un alt actor, Max Karp, astfel că în continuare a jucat sub numele de Sophia Karp. De altfel, acesta este numele cu care figurează atât în Enciclopedia Evreiască din 1906, dar şi în alte lucrări, precum „O sută de ani de teatru evreiesc” (de Israil Bercovici, 1998) sau „A life in the stage” (de Iacob Adler, editura Knopf New York, 1999).
După perioada britanică, familia Karp a ajuns la New York, unde Sophia, împreună cu Jacob Fischel şi dramaturgul Joseph Lateiner, a fondat, în 1903, „Grand Theatre”, prima instituţie evreiască de cultură din marele oraş american. Prestaţia artistică a actriţei de origine română este de altfel foarte lăudată de New York Times, cum ar fi în ediţiile din 13 februarie 1902 şi 8 martie 1903, amintite de Enciclopedia Evreiască.
La puţin timp după inaugurarea teatrului, Sophia Karp s-a îmbolnăvit de o pneumonie severă, care s-a agravat şi i-a provocat moartea, pe 31 martie 1904, la numai 43 de ani.
Fiica sa, Rosa, a dus tradiţia scenei mai departe, încă de la o vârstă fragedă (a jucat primul rol la numai opt ani), fiind ulterior o apreciată actriţă în Statele Unite. Mai trebuie spus şi că în oraşul natal, Galaţi, nu există niciun semn de recunoştinţă legat de celebra actriţă. Casele familiei Segal au fost demolate de comunişti, iar autorităţile de după 1989 a fost foarte puţin interesate (spre deloc) de memoria iluştrilor înaintaşi.
Se încarcă comentariile...
