Ce a păţit o celebră comerciantă din Galaţi care „a îndrăznit“ în 1937 să arboreze tricolorul maghiar în vitrină

Gestul proprietarei unui renumit magazin de mode din Galaţii anilor '30 a fost intens discutat atât în presă, dar şi pe străzile oraşului. Faptul că aceasta arborase culorile tricolorului maghiar în vitrină era considerat a fi de o „gravitate excepţională”.

Arborarea culorilor drapelului maghiar era un subiect tabu în perioada interbelică şi a dat naştere unor tensiuni în rândul gălăţenilor. Se întâmpla în vara anului 1937, pe strada Domnească din oraşul de la Dunăre. După cum relatau ziarele acelor vremuri, începutul lunii august nu anunţa nimic în afară de toropitoarea căldură ce învăluise Galaţiul.

La umbra copacilor din faţa bisericii greceşti de pe strada Domnească, birjarii şedeau adormiţi pe caprele trăsurilor în aşteptarea muşteriilor. Din când în când, caii tresăreau la trecerea autovehiculelor proprietarilor avuţi, ori a autocamionetelor care transportau marfă către magazinele şi restaurantele de pe Domnească.

„Puţină lume forfotea pe stradă ziua, pe caniculă. Seara, femeile, acoperite sau nu, cu pălării cu boruri largi,  îmbrăcate în rochii din materiale de vară, lungi până la genunchi, cu volănaşe la mânecile scurte, treceau pe corso-ul gălăţean, singure sau însoţite de domni îmbrăcaţi în costum, cu pălărie, ori în costume militare de vară. Mai erau şi bărbaţi îmbrăcaţi doar cu pantalon şi cămaşă albă, cu gulerul descheiat la un nasture, maxim doi, cu mânecile suflecate. Uneori vesta completa această ţinută. Unii dintre ei purtau şi şapcă. Fiecare după posibilităţi şi după apartenenţa la o clasă socială sau alta”, ne descrie Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi, frumoasa atmosferă a oraşului Galaţi.

Pe strada Domnească, între Piaţa Regală în centrul căreia se afla, dominatoare, statuia fostului pârcălab de Covurlui, Costache Negri, unionistul şi omul politic care s-a dedicat întru totul idealurilor de unire şi modernizare a României şi Parcul Municipal care găzduia prima statuie din ţară a poetului Mihai Eminescu şi bustul lui Mihail Kogălniceanu, se aflau înşirate, aproape lipite unele de altele, clădiri cu unul sau două etaje, cu prăvălii la parter şi camere de locuit, sau birouri la etaj. Acestea adăposteau magazine, restaurante, librării, cinematografe, cafenele, hoteluri şi locuinţe, ori birouri.

În această zonă, într-una dintre aceste case, la numărul 5, funcţiona magazinul de mode „La Paula”, proprietatea Paulei Lichtemberg. În dimineaţa zilei de 4 august 1937, aceasta a intrat în atenţia autorităţilor locale, care au descoperit „un fapt de o gravitate excepţională” după cum descria un ziar local al vremii.

Strada Domnească din Galaţi FOTO Vechiul Galaţi în Imagini

„Paula Lichtemberg i-a trezit practic la viaţă pe clevetitori şi pe gălăţenii dornici de can-can-uri.  Comisarul Corneliu Balaban a observat, în vitrina magazinului de mode «La Paula», culorile tricolorului maghiar aranjate sub formă de panglici arborate pe pălării. Comisarul i-a atras atenţia Paulei că arborarea acestor culori, în succesiunea respectivă, nu este permisă, însă proprietara magazinului «nici n-a voit să audă şi a continuat să ţină culorile în vitrină»”, a explicat Marius Mitrof, consilider superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.

Proprietara magazinului de mode era însă îndărătnică şi a refuzat să înlăture semnele drapelului maghiar, astfel că a atras consecinţe neplăcute asupra ei după ce comisarul Balaban a sesizat autorităţile militare. La scurt timp, comandorul aviator Nuţescu, locotenentul comandor Bâtcă, procurorul Lupaşcu şi locotenentul Stănescu, împreună cu comisarul Balaban, au descins la magazinul din strada Domnească nr. 5 şi au confiscat culorile maghiare din vitrină, din interiorul magazinului.

„Procedura a continuat cu întocmirea unui proces verbal care a fost înaintat Tribunalului Militar din localitate, iar proprietarei Paula Lichtemberg i s-a deschis acţiune publică de dare în judecată pentru săvârşirea faptei de «lese naţiune».

Această întâmplare a fost intens comentată în oraşul Galaţi, însă ziarele vremii nu au precizat dacă toate acele comentarii erau pro sau contra şi mai ales, cum s-a definitivat demersul autorităţilor.