Ce impozite exotice plăteau românii pe vremuri. Cu cât se taxa la 1898 „condicuţa de servitori şi prostituate“

Autorităţile locale de acum un secol reuşeau să obţină bani frumoşi din tot felul de taxe puse pentru activităţile desfăşurate de oameni.

În aceste zile se coc la autoritatea locală viitoarele taxe locale, iar oamenii conştiincioşi nu au cum să rămână indiferenţi la o decizie în acest sens a consiliilor locale.

Probabil că nivelul acestora nu va suferi mari modificări, dar despre ce va fi în viitorul fiscal apropiat nu putem decât să-i lăsăm pe cei desemnaţi de orăşeni să decidă cum cred de cuviinţă.

Ceea ce ne stă în putinţă este să aruncăm o privire asupra taxelor de odinioară, atât la noi acasă cât şi aiurea, pe Globul Pământesc.

Din presa vremii aflăm că prin alte locuri ale planetei existau în vremurile demult apuse nişte impozite de-a dreptul stupide. Se impozitau barba, pălăria, latrinele, grătarele, gipsul, soarele, umbra, beţişoarele, naţionalitatea, sarea, hornurile, geamurile şi multe altele.

FOTO: Arhivele Naţionale Vrancea

În România, autorităţile locale de acum un secol erau puţin mai rezonabile şi reuşeau să scoată bani frumoşi din tot felul de activităţi.

Aflăm că la Focşani era taxă anuală pe măhălit, un fel de impozit pe hamal, în sumă de 2.500 de lei, jugărit - o taxă care se plătea pentru un car de lemne cărate din pădure şi care era în valoare de 17.240 de lei. Autorităţile mai impozitau vitele de la obor - 4.800 de lei, cărţile de joc - 4.620 de lei, berea - 2.380 de lei, lumânările de seu - 550 de lei, faină de grâu, peştele, cheresteaua, actele de identitate, extrase de căsătorie, căldările de rachiu.

Mai erau impozitaţi covrigarii şi brăgarii, panoramele şi dioramele, circul, balurile mascate, expoziţiile de animale.

Dintr-un act din anul 1901 aflăm că erau impozite şi pe condicuţele de servitori şi prostituate, abonamentele particularilor la apă, serviciul curăţirii gunoaielor din proprietăţile particularilor, taxa căruţelor de speculă pe arcuri deschise sau închise, camioanele şi orice vehicul de specula fără arcuri, caii de lux, de ham sau de călărie, înscrierea hotărârilor de divorţ, taxa pentru pompe funebre, vinuri de tot felul, şampanie, apă gazoasă, limonadă, icre de chefal, icre negre, icre de ştiucă, caracatiţă, stridii, midii, melci şi raci, halvaua, turta dulce, ciocolata şi uleiurile.

Sume considerabile se strângeau din venitul net al proprietăţilor prevăzute cu clădiri noi atunci când începeau să fie locuite.

Mai erau importante aşa numitele taxe de lux pentru armoariile şi coroanele distinctive pe trăsuri, caii de lux la particulari, adunările cu dans, teatre, gimnastică, concerte, cinematografe.

Chiar şi servitorii erau impozitaţi în funcţie de posesia sau lipsa livrelei (uniformă), acest lucru căzând în sarcina patronilor.

Inclusiv curăţarea latrinelor la particulari constituia un mijloc de a scoate nişte bani la bugetul local. Bicicletele nu erai nici ele iertate de la plata taxelor.

Diversitatea impozitelor era extrem de mare şi probabil autorităţile din ziua de azi s-au inspirat din o parte din aceste taxe când au stabilit o serie de impozite pentru oameni.