Ziua în care clopotele bat pentru martiri. Mucenicii ortodoxiei, din antichitate şi din istoria recentă, pomeniţi la 9 martie
0
La 9 martie, românii îşi pomenesc mucenicii, martirii care s-au jeftfit pentru credinţa lor. Sărbătoarea religioasă este închinată celor 40 mucenici creştini, dar şi deţinuţilor politici din comunism.
Ziua pomenirii celor 40 de mucenici a fost declarată în 2011 Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti din Perioada 1944-1989. Anul 2017 a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept An comemorativ al Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.
Patriarhia Română a transmis Centrelor eparhiale îndemnul de a săvârşi în această zi slujbe de pomenire a celor care au pătimit în timpul regimului comunist ateu, apărând credinţa în Dumnezeu şi demnitatea poporului român. Momentul liturgic va cuprinde ectenia pentru pomenirea eroilor, ostaşilor şi luptătorilor români, din Liturghier şi din Slujba Parastasului pentru eroi.
BOR arată că printre cei pomeniţi se numără ierarhi, profesori de teologie, studenţi, monahi, intelectuali creştini şi peste 1.800 de preoţi ortodocşi, care au fost anchetaţi şi arestaţi, aruncaţi în închisori, trimişi să lucreze la Canalul Dunăre-Marea Neagră, „câţiva chiar deportaţi în Siberia pentru acuzaţii total nefondate, dar socotiţi periculoşi pentru noul regim politic de stat“.
„Credinţa lor puternică şi curajul de a-L mărturisi pe Hristos au exprimat rezistenţa activă a Bisericii, alături de o rezistenţă camuflată sau diplomatică, împotriva ateismului militant, dincolo de unele discursuri şi compromisuri «oficiale»“, a declarat Patriarhul Daniel despre apărătorii Ortodoxiei din perioada comunistă.
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a salutat gestul Bisericii Ortodoxe Române şi va organiza mai multe evenimente pentru recuperarea memoriei colective din istoria recentă a României, în care se vorbeşte despre experienţa Bisericii din perioada comunistă.
În această perioadă, Biblioteca Naţională a României găzduieşte expoziţia foto-documentară „Comunismul în România“, primul demers expoziţional de acest fel din România, cu peste 100 de panouri care „propun un minim consens referitor la ceea ce nu trebuie să uităm din perioada comunistă“.
„În ziua de joi, 9 martie, de la ora 10.00, în Catedrala Arhiepiscopală din Constanta va avea loc o slujbă de pomenire a celor care au pătimit în timpul regimului comunist ateu, apărând credinţa în Dumnezeu şi demnitatea poporului român“, anunţă Arhiepiscopia Tomisului, care desfăşoară anul acesta proiectul „Apărătorii Ortodoxiei dintre Dunăre şi Mare, în timpul comunismului.
La slujba oficiată de Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, vor participa şi membri ai Filialei Constanta a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.
Istoria tristă a monumentului şi mai trist
Singurul monument de la Canal, dedicat deţinuţilor politici, este lăsat de izbelişte. Monumentul de la Galeşu, ridicat pe malul Canalului Dunăre-Marea Neagră, omagiază memoria celor care s-au împotrivit instalării regimului stalinist în România şi care şi-au găsit sfârşitul în cele 9 colonii de muncă forţată care formau cel mai mare lagăr de exterminare din România. Numărul victimelor este necunoscut, morţii fiind îngropaţi sub colosul clădit din milioane de metri cubi de piatră, beton şi apă.
Edificiul a fost construit în anii 2000 din cotizaţiile AFDPR Constanţa şi din sponsorizări, iar până în 2010, paza a fost asigurată de Primăria Poarta Albă, pe al cărui teritoriu administrativ se găseşte. Din 2010, primarul de dreapta a refuzat plata paznicilor invocând lipsa de fonduri, deşi monumentul aflat în evidenţele Ministerului Culturii figurează ca fiind în patrimoniul localităţii.
De atunci, costurile sunt suportate tot din pensiile deţinuţilor politici, care sunt incomparabil mai mici decât ale altor categorii sociale (cum ar fi revoluţionarii etc). Ca idee, un fost deţinut politic are o pensie obişnuită (1.000 lei să zicem, fiecare cum a fost primit de comunişti să muncească, sub calificarea sa), primind în plus pentru fiecare an de detenţie suma de 200 lei. Atât.
„Am dorit să înfiinţăm un schit de călugări acolo, care să aibă monumentul în grijă, dar arhiepiscopul Teodosie nu a primit teren acolo, ci mai departe, unde va ridica Mănăstirea tuturor Sfinţilor“, arată Paul Andreescu, liderul deţinuţilor politici din Constanţa.
Monumentul Memorial Poarta Albă este ridicat pe malul Canalului Dunăre-Marea Neagră, nu departe de podul care traverseaza canalul la ieşirea din localitatea Poarta Albă, spre Medgidia.
„Au fost propuse trei locuri pentru ridicarea monumentului, dar s-a optat pentru Poarta Albă, pentru ca acolo a fost cea mai mare concentrare de lagare cu detinuti politici (Poarta Albă, Satul Nou, Galeşu, Nazarcea) şi tot acolo este jumătatea Drumului Morţii, cum este denumit traseul iniţial al canalului (Cernavodă-Poarta Albă-Nazarcea-Năvodari-Midia). Lucrările au început în toamna anului 1999 şi sfinţirea a avut loc în septembrie 2000. Încă înainte de terminarea Monumentului Memorial Poartă Albă, conştienţi că el va presupune cheltuieli pe termen lung şi că noi, membri filialei Constanţa ai Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, vom avea de trăit mai puţin de cât monumentul, am gândit un pas înainte.
Astfel, am convenit cu autorităţile administrative ale comunei Poarta Albă, ca după finalizare, acesta să treacă în patrimoniul primăriei Poartă Albă. În acest sens a fost încheiat un Protocol între noi, filiala Constanţa a AFDPR, semnat de mine în calitate de preşedinte, şi Primăria Poarta Albă, semnat de primarul de atunci, Niculae Sântion, în care au fost prevăzute condiţiile de predare; obligaţiile Primăriei faţă de monument, relaţiile pe viitor dintre părţi, etc. Printre altele, în Protocol sunt stipulate obligaţiile Primăriei de a menţine şi suportă toate cheltuielile, precum salarii pentru personal de pază şi întreţinere parc; cheltuieli pentru consum apa şi energie elecrica şi orice altă cheltuială ce ar fi putut să survină; obligaţiile părţilor în popularizarea obiectivului; organizarea de comun acord a unor manifestări la monument şi în legătură cu acesta; aducerea unor îmbunătăţiri cu acordul ambelor părţi etc.
Prevederile Protocolului au fost păstrate până în vara anului 2010, mai precis, până în iunie 2010, când, actualul primar, Vasile Delicote (fost primar PDL, acum PNL), în total dispreţ faţă de însemnătatea şi semnificaţia monumentului şi în totală lipsă de respect faţă de cei în memoria şi pentru cinstirea cărora a fost ridicat, sub pretextul crizei a încălcat în mod unilateral Protocolul şi a desfiinţat paza, lăsând monumentul fără supraveghere, fără personal de întreţinere şi de îndrumare, pradă distrugerii şi răufăcătorilor.
De atunci, de mai bine de 6 ani, parcă într-o înţelegere cu rămăşiţele nomenclaturii comuniste; cu urmaşii acestora; cu criminalii şi urmaşii criminalilor elitelor neamului românesc exterminate pe meleaguri dobrogene, refuză să suporte cheltuielile pentru pază şi întreţinerea monumentului, deşi acesta, în evidenţele Ministerului Culturii, figurează ca făcând parte din patrimoniul localităţii.
De atunci, din iunie 2010, din respect pentru cei în memoria cărora, din iniţiativa şi prin strădania noastră am ridicat monumentul, din cotizaţiile noastre, atâţia câţi mai suntem, suportăm toate cheltuielile pentru pază şi întreţinerea monumentului.
Poate că cititorii, prieteni şi mai puţin prieteni, îmi vor da o soluţie pentru viitorul monumentului, pentru că sunt conştient că noi suntem aproape de încheierea socotelilor şi cu un asemenea primar, monumentul va fi lăsat să se distrugă şi cei care l-am ridicat, ne vom duce neîmpăcaţi, aşa cum am trăit...“, spune Paul Andreescu, liderul AFDPR Constanţa.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
