Prima femeie marinar român luată ostatică pe mare. „Unul dintre piraţi a cerut-o în căsătorie, dar a fost refuzat“
0În ultima jumătate de secol, mai multe nave româneşti au fost capturate de terorişti şi piraţi moderni. Echipajele au scăpat cu viaţă după ce armatorii au plătit răscumpărarea cerută sau, în unele cazuri, marinarii au reuşit să preia comanda navelor.
Ştefan Tihan, de 59 de ani, un fost lup de mare, care acum trăieşte la Brăila, deapănă amintiri de pe mare oricui stă să-l asculte. Una dintre acestea este legată de vremurile în care muncea pe nava „Iaşi“. Era anul 1983. Marinarii români au descărcat la Tripoli, în Liban, marfa pe care au adus-o din Occident. Era dimineaţa, la ora 9.30, iar imediat ce au ieşit din nou pe mare, depăşind rada portului, vasul românesc a fost atacat de un comando de soldaţi libanezi.
„Iniţial, lângă vasul nostru a ajuns o barcă cu vreo opt persoane. Unul dintre ei a strigat «Lasă, scara, curvo!». Până să ne dumirim noi, au început să marţagonească (n.r. – să tragă) vaporul cu mitralierele“, povesteşte, cu haz, fostul marinar.
Terorişti hrăniţi de marinari
Atunci, comandantul a dat ordin să se ia măsuri de siguranţă, dar comanda a fost tardivă. Unul dintre libanezi a urcat pe lanţul ancorei şi a cerut să meargă la comandant. Între timp, alţi 11 soldaţi au urcat pe navă. „Ne-au cerut să-i ducem în Cipru, la Larnaca, unde voiau să se predea la Flota a 6-a americană. Toţi erau înarmaţi. Cel mai prost dintre ei avea două arme“, spune marinarul, care crede că cel mai probabil soldaţii erau dezertori.
Comandantul s-a conformat cerinţei şi a schimbat traseul navei către Cipru. Pe drum, libanezii n-au făcut niciun fel de probleme echipajului, refuzând să meargă până şi la sala de mese. „Le duceam eu personal mâncare, ce aveam noi: brânză ouă, orice în afară de carne de porc“, îşi aminteşte Tihan.
Singurul moment în care echipajului s-a temut a fost atunci când nava românească a trecut pe lângă una siriană. Atunci, libanezii s-au înarmat şi au luat poziţie de luptă pe punte. Nava siriană şi-a văzut de drum şi nu s-au înregistrat schimburi de focuri.
A doua zi de dimineaţă, în jurul orei 4.30, nava a ajuns la Larnaca, unde au coborât şi libanezii. „Evident, autorităţile ştiau că va veni o navă cu terorişti la bord şi-şi luaseră toate măsurile de securitate. Astfel că atunci când am ajuns în port, toate luminile erau stinse, de parcă era un oraş mort“, îşi aminteşte Ştefan Tihan.
„Când nava a ajuns în ţară, în Portul Constanţa, numai pălării negre ne-au aşteptat. Şi «extemporalul» a durat patru ore. Le-am povestit ce s-a întâmplat, pentru că cei de la Securitate trebuia să dea raportul lui Nicolae Ceauşescu personal“, retrăieşte fostul marinar acea zi de pomină.
Polar capturat de piraţi în Somalia
Nu a fost singurul caz când teroriştii au capturat o navă românescă. Adrian Mihălcioiu (57 de ani), liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor, povesteşte că, atunci când era îmbarcat pe nava Borsec, în anul 1984, a auzit că echipajul de pe un polar, o navă care colecta peştele prins de pescadoare, a fost răpită de terorişti în apele Somaliei, una dintre cele mai periculoase zone de pe glob din acest punct de vedere. „Se spunea la acea vreme că au urcat la bord vreo 10-12 somalezi, înarmaţi până-n dinţi, care au cerut echipajului să-i ducă să se predea la o bază americană cantonată în zona Oceanului Indian“.
Evenimentul a făcut să se răcească relaţiile dintre România socialistă şi Somalia. O vreme, autorităţile somaleze n-au mai permis navelor româneşti să pescuiască în zonă, dar apoi lucrurile s-au rezolvat pe cale diplomatică.
Tată şi fiică, răpiţi de piraţi
Ruxandra Sarchizian şi tatăl său, acasă FOTO Adevărul
Pe data 5 mai 2009, o femeie marinar român a căzut în mâinile piraţilor. Ruxandra Sarchizian, constănţeancă la origini, avea 31 de ani. Naviga de şase ani. Se afla atunci pe nava Victoria, sub pavilion Antigua, împreună cu tatăl său. În total, 11 marinari au căzut în mâinile corsarilor, în Golful Aden.
La întoarcerea în ţară, Ruxandra a povestit tot filmul întâmplării: „Cel mai greu moment a fost după ce ne-au luat ostatici. Eram de serviciu. Atunci a fost şocul cel mai mare. O barcă cu vreo nouă piraţi s-a apropiat de nava noastră cu o viteză destul de mare. S-au urcat la bord, au tras câteva focuri de armă, apoi au venit în turnul de comandă. Nu a fost nimeni rănit, pentru că toţi ne-am predat în momentul respectiv. Nu avea niciun rost să ripostăm. Era vorba de vieţile noastre“, a spus ea.
Acasă, familiile marinarilor răpiţi au trăit adevărate drame, după ce au fost sunate de la agenţia prin care membrii echipajului au plecat pe mare şi au aflat că vasul a fost sechestrat de piraţi. „Mi-au zis să stau liniştită pentru că armatorul încearcă să vorbească cu piraţii pentru a elibera echipajul. Nu am dormit toată noaptea. Abia mă mai ţin pe picioare. Fiica mea are 31 de ani şi naviga de aproape şase ani. Până acum nu s-a mai întâmplat aşa ceva. Sper din tot sufletul să nu păţească nimic, nu mă gândesc decât să nu se ia de ea piraţii, să îi facă ceva rău“, a povestit, la acea vreme, mama Ruxandrei, Elena Sarchizian.
În cele din urmă, piraţii i-au eliberat pe cei 11 marinari după ce au primit răscumpărarea cerută, în valoare de 1,8 milioane dolari. În toată această perioadă, Ruxandra a fost tratată de către piraţi aproape ca o cadână, ne povesteşte Adrian Mihălcioiu. „Fata ne-a povestit că primea apă minerală şi banane, după cum dorea ea. Ba, mai mult, unul dintre piraţi a cerut-o în căsătorie pe tânăra româncă, dar a fost refuzat“, râde Mihălcioiu.
Un marinar român, rănit în focurile de armă dintre piraţi
Un alt incident s-a petrecut în 2010, la bordul navei Rim. Un marinar român, Virgil Teofil Creţu, a fost împuşcat de piraţi, într-un schimb de focuri. Era singurul marinar român la bord. Nava fusese capturată de piraţii somalezi la 2 februarie 2010, în Golful Aden, şi ulterior atacatorii s-au împărţit în două tabere rivale. Unii au părăsit nava şi i-au atacat pe cei rămaşi la bord, situaţie în care marinarul român a fost rănit la şold de un glonţ.
La 25 mai, Virgil Creţu şi-a anunţat prietena, prin telefon, că piraţii l-au ameninţat că-l vor ucide şi vor scufunda nava dacă nu vor primi suma de 400.000 de dolari. Cargoul Rim plecase din România şi nu şi-a anunţat ruta la autorităţile care supraveghează traficul în Oceanul Indian. Mai mult decât atât, nava nu avea asigurare şi era dusă la dezmembrat.
Adrian Mihălcioiu, care era atunci şi reprezentantul Federaţiei Internaţionale a Transportatorilor în România, a povestit că s-a trimis şi un elicopter pentru salvarea marinarilor. „Le-am dat un cod, pentru ca nu cumva să fie atacaţi din aer, dar totul s-a sfârşit cu bine. Din fericire, marinarul român lucrează în continuare“, spune Mihălcioiu.
Pirateria navală, recunoscută oficial acum 10 ani
Fenomenul de piraterie modernă a fost recunoscut abia în anul 2007 de către Organizaţia Naţiunilor Unite, după ce un vas de pasageri a fost capturat cu tot cu turişti. Ulterior, s-au luat şi primele măsuri de securitate. Adrian Mihălcioiu spune că sunt mai multe modalităţi de protecţie a vaselor faţă de atacurile piraţilor. Unele nave sunt însoţite de convoaie atunci când intră în Golful Aden.
„Trebuie să aibă o anumită viteză şi să menţină un anumit traseu. Nu toate vasele sunt capabile. Şi atunci, cele care traversează zona apelează la alte metode de protecţie. Unele iau la bord gărzi înarmate. Patru oameni echipaţi cu tehnică de luptă sunt luaţi la bordul navelor comerciale şi sunt debarcaţi la ieşirea din zona periculoasă şi invers. Alte nave montează la intrarea în fieful praţilor sârmâ ghimpată şi tunuri cu apă, care sunt folosite în caz de atac“, dezvăluie Mihălcoiu.
Vă mai recomandăm:
FOTO Poveştile unui comandant de navă: „În 1989, am crezut că ungurii au intrat în Ardeal“
Se încarcă comentariile...
