INTERVIU Prof. Univ. Dr. Carol Friedmann, despre viaţa şi activitatea lui Ariel Sharon
0
Comunitatea mozaică din Constanţa este una destul de mică şi pe cale de dispariţie. Asta nu înseamnă că membrii ei nu au un cuvânt de spus. Dispariţia lui Ariel Sharon a adus în discuţie subiecte vechi legate de modul în care liderul Israelian a condus poporul său către pace.
Profesorul Universitar dr. Carol Friedmann este preşedintele Comunităţii evreieşti din Constanţa şi un reputat doctor psihiatru. El este fiul ultimului rabin din estul ţării şi cel care încă mai ţine şi transmite sărbătorile evreieşti aşa cum erau ele odată.
Profesorul constănţean a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări legate de Ariel Sharon şi de felul în care acesta a schimbat mentalităţi şi a adus pacea poporului său.
Reporter: Mai întâi de toate, aş vrea să ne spuneţi dacă aţi avut contact într-un fel sau altul personal cu acea zonă, adică dacă aţi mers vreodată acolo. Ce anume vă leagă de această zonă?
Profesor univiversitar doctor Carol Friedmann: Această zonă este o zonă însemnată şi importantă pentru toţi oamenii de pe glob deoarece este zona nu numai de intersecţie a trei continente, este zona în care s-au născut cele trei religii monoteiste. Este pentru cei de etnia căreia aparţin este o zonă importantă pentru ea s-a clădit pe fundamentele Israelului veşnic, adică acel Israel care există din antichitate şi cu foarte mici variaţii de ordin populaţional, statistic vorbind, evreii au fost prezenţi în tot acest interval de timp, care a coincis cu perioada dispersării în ceea ce s-a chemat diaspora, răspândire, în limba greacă, adică plecarea aceasta într-o lume în care au fost primiţi mai mult sau mai puţin cu toleranţă şi cu înţelegere pentru drama pierderii teritoriului geografic şi în speţă a dărâmării simbolului spiritualităţii acestui popor care era Templul din Ierusalim, Templul lui Solomon.
Deci este o experienţă unică pe plan mondial când un popor reuşeşte să supravieţuiască în absenţa teritoriului său care se cheamă ţară. Deci au fost şi elemente de continuitate în ceea ce priveşte posedarea unor teritorii care argumentează justeţea acestei cauze pe care au avut-o cei care au înfruntat stihiile unei istorii foarte vitrege, cumplit de vitrege. Viaţa mai tânără trebuie să recurgă la istorie, să citească file furiante din istorie şi va găsi confirmarea a ceea ce eu vin să îi spun foarte pe scurt.
E un popor care a trecut prin încercări dramatice, nu mai vorbim despre experienţa aceasta a Holocaustului, când o treime din populaţie a fost decimată într-un mod îngrozitor, prin ardere, printr-o formă de ucidere groaznică, s-au confecţionat, la Buchenwald de pildă, abajururi, curele, din piele umană, le e jenă nemţilor, am vorbit cu un german, un om deosebit, un om cultivat care mi-a mărturisit într-o discuţie, în pauza unui congres, de fapt că conştiinţa lui şi a altor germani pe care el îi cunoaşte este zdruncinată serios, rănită serios de existenţa acestui experiment, un popor în care au existat oameni care au putut, să folosească pielea fraţilor lor, de speţă umană, homo sapiens, ca să-şi confecţioneze obiecte utilitare este un experiment pe care aceşti oameni, printre care se află oameni foarte inteligenţi, dotaţi cu un intelect deosebit şi cu un grad deosebit de conştientizare a dramei pe care o trăieşte un om aparţinând acestui popor care a avut şi are încă o contribuţie mare la cultura şi la civilizaţia mondială şi care s-a acoperit de o jenă cumplită prin comiterea acestor gesturi.
Revenind însă la zona respectivă, sigur, este o zonă importantă, faptul că am şi rude, nu ştiu dacă conferă un plus de importanţă sau de subiectivism în aprecierea unor idei care se vor putea degaja din acest interviu, dar este locul în care, acest popor atât de traumatizat, şi-a regăsit patria istorică, patria din antichitate şi care a existat tot timpul şi în cursul acestui exil pe diferite meridiane ale globului şi şi-au regăsit în graniţele acestui teritoriu care poartă numele de Israel.
Rep.: Ariel Sharon este considerat un erou naţional pentru că a făcut ceva în acest sens. Sunteţi de părere că merită acest titlu?
Prof. Univ. Dr. Carol Friedmann: Da, cred că Ariel Sharon a devenit un fel de simbol, dar să ştiţi că a devenit un simbol nu numai pentru că a fost un general, folosind strategii foarte iscusite, dovedind o inteligenţă în domeniul strategico-militar care este apanajul marilor comandanţi de armată, au fost şi în antichitate, Alexandru Macedon, Alexandru şi Traian dintre împăraţii romani şi Napoleon, mai curând, mai aproape, care a fost considerat un geniu militar şi totuşi a făcut greşeli, la Waterloo, am urmărit în câteva monografii splendide, această nefericită cariera de militar de geniu care face greşeli enorme şi care îl costă formidabil de mult.
Ei bine, Ariel Sharon este şi el un militar deosebit de priceput care nu a folosit metodele pe care le folosesc unii militari, de comiteri de atrocităţi împotriva populaţiei civile într-un teritoriu şi care prin curaj, prin inteligenţa a unui jucător de şah, găseşte cea mai bună cale a dobândi un succes militar care întoarce fila istoriei şi hotărăşte soarta şi destinul unei ţării, a unei populaţii întregi, şi care intră în istorie. Cum să vă spune eu, într-un mod meritat dacă putem vorbi de merit în cazul unui război, pentru că războaiele Israelului nu au fost războaie de cotropire, Israelul nu duce războaie de cotropire, Israelul duce război de supravieţuire, este cea izolată ţară din lume din acest punct de vedere din cauza poziţiei geografice, vreau să zic, întinsă ca o sforicică pe malul Mediteranei şi care din toate părţile i se află în contact cu populaţii cu care se încearcă să intre într-un dialog creator de pace. Numai prin izbândă acestui colocviu creator eu zic, în care credea şi Ariel Sharon, se poate ajunge la pace şi la o normalitate pe care şi-o doresc atât de mult cetăţenii acestei ţării, poate mai mult ca oricare altă ţară.
Rep: Nu există cineva care s-a remarcat în umbra lui Ariel Sharon atât de mult pentru a-i continua misiunea. Ce se întâmplă mai departe atunci?
C. F. : Poate că nu sunt destul de competent din cauza cunoştinţelor mai precare în acest domeniu ca să vorbesc despre un continuator dar eu sunt convins că în acest popor creativ, există destule minţi briliante, lucide, care pot să găsească nişte soluţii potrivite pentru momentul potrivit în care să acţioneze într-un anumit sens, şi adaug curajului de a întreprinde acţiuni militare, inventivităţii, tehnologii foarte avansate în diferite domenii care au şi importanţă în securitatea statului, adaug la toate aceste calităţi şi calitatea de a fi om, om şi de a empatiza cu suferinţa celui care este dincolo de graniţă ar trebui privit ca un inamic.
Am citit ceva despre Ariel Sharon care culmea avea dintre arabi o viziune pe care nu poţi să o concepi la un om care se află într-o asemenea ecuaţie de divergenţe de interese. El dorea de fapt, o victorie definitorie, în cel mai important domeniu, acela de a-i face pe cei din tabăra opusă să înţeleagă importanţa păcii care trebuie instaurată între cele două tabere. Deci, era un militar de o factură diferită de a altor militari, care doresc să înfrângă inamicul, să îl distrugă, să îl macine, să îl elimine fizic.
El îşi dorea să implanteze prin folosirea metodelor pe care le avea la dispoziţie a ideii că nu războiul, culmea era un militar de asemenea anvergură, ideea în sine este generatoare de admiraţie, el era perfect conştient că numai deschiderea piste de gândire ale celor care se află în tabăra opusă convergând către acest dialog creativ din care să se nască ceea ce îşi doresc oamenii mai mult şi ceea ce le-ar fi şi lor deosebit de profitabil, se poate instaura o stare de normalitate care este benefică ambelor tabere.
Rep.: Ca să ducem discuţia acasă, aţi discutat cu membri ai comunităţii evreieşti din Constanţa, ce reacţii aţi primit şi cum aţi reacţionat d-voastră personal la vestea decesului?
C. F: Este o veste care ne întristează, dar privite prin prisma unei anumite înţelepciuni în care silitudinea biologicului nu înseamnă şi terminarea unei cariere şi a unei opere, privindu-l pe Ariel Sharon ca un făuritor de noi orizonturi, de noi perspective şi de idei care să stea la baza unor reale soluţii de negociere a unor conflicte care par ireconciliabile, consider că persoanele din această comunitate, destul de mică la ora actuală, din punct de vedere numerico-statistic, gândesc cam în acelaşi mod în care eu m-am explicat destul de concentrat, ideile principale care stau la baza acestei ideologii căreia Ariel Sharon i-a fost credincios o viaţă întreagă, nu folosirea metodelor militare sunt cele care duc la izbândă, ci găsirea acelor căi care să deschidă, în sufletele, în minţile celor din tabăra opusă, capacitatea de a întrezări această cale, unica care duce la veritabilă izbândă pe care şi-o doreşte şi un militar, cu atât mai mult un militar, deci un om obişnuit cu această soluţionare a confilictelor între grupări de indivizi cu interese diferite, de fapt interesul este comun.
Ariel Sharon într-unul din articolele pe care am avut şansa să le citesc şi pleda pentru această idee a unei păci care să fie acceptate de ambele tabere singura care este în măsură să ducă la instaurarea unei izbânzi bazate pe raţionalitate, pe acceptarea fiecăruia cu dreptul de a vieţui, într-un teritoriu în care este loc pentru fiecare fiinţă umană, animată de această sinceră dorinţă de a convieţui prin metode pacifice cu celălalt care la un moment dat se află situat într-o tabăra adversă din punct de vedere militar, pentru o anumită perioadă de timp.
Rep.: Am văzut că în ţară sunt întâlniri, vor fi slujbe şi aşa mai departe în memoria lui. La Constanţa se întâmplă ceva?
C.F.: Aici la Constanţa, nu avem personalităţi ecleziastice ca să putem organiza asemenea manifestări. Nu cred o manifestare de acest fel ar aduce un plus de cinstire a memoriei a acestui mare bărbat de stat, pentru ca să nu uităm pe lângă faptul că a fost un om, un militar şi un militar glorios, el a fost şi un bărbat politic, şi un bărbat politic bun. Adică un adevărat gânditor care înţelege că soluţionarea unei probleme că cea care domină avanscena Orientului de Mijloc este bazată pe toleranţă reciprocă, pe dialog, pe negocieri, pe dorinţa de instaurare a unei păci durabile, definitive, singura în măsură să instaureze o bună convieţuire şi aducă prosperitate, avantaje pentru ambele părţi şi să alunge sărăcia, mizeria, gândurile acelea negative care influenţează în sens detrimental echilibrul psihic care trebuie să existe între oameni de etnii diferite şi religii diferite. În fond acolo sunt oameni care fac parte din această frăţie mare a ecumenismului monoteistic, abrahamitic şi dacă ar fi să abordăm problema din acest punct de vedere, aceşti oameni care stau de o parte şi de alta a unei baricade sau a unei graniţe sunt de fapt, rude, aparţinând aceluiaşi mari familii, a monoteismului, iar în cazul musulmanilor, ei fac parte dintr-o rudenie familială mult mai apropiată pentru ca musulmanii sunt verii israeliţilor.
Rep.: Şi o ultimă întrebare, pentru că sunteţi medic, speraţi că îşi va reveni din acea comă, speraţi că va reveni la viaţă şi se va întoarce?
C.F.: Stimate domn, da, e foarte bine că aţi pus problema punctului meu de vedere ca medic. Nu ştiu ce şanse poate să aibă un om care se află într-o asemenea stare. Important este însă altceva, el a devenit deja un simbol, iar simbolul Ariel Sharon, şi cred că acesta este omagiul cel mai mare pe care putem să i-l aducem este acela că el nu este un mare războinic, ci este un om care a luptat o viaţă întreagă pe toate căile posibile ca să instaureze o stare de securitate pentru poporul său.
A făcut asta fără a neglija elementele de bază ale unei convieţuiri durabile, rezonabile şi apte ca să contribuie la instaurarea păcii în această zonă, care spun că este foarte frământată şi sigur că reprezintă o ameninţare pentru pacea, nu numai a zonei ci şi pacea mondială, e vorba despre aceste arme extraordinar de cumplite, care sunt armele atomice şi care astăzi s-au răspândit pe mai multe zone ale globului terestru şi care oricând folosite într-un mod nerezonabil pot duce la o catastrofă generală de care să fie afectată întreaga umanitate.
Se încarcă comentariile...
