Stela Popescu sare în apărarea lui Arşinel în scandalul iscat după operaţia de rinichi: „Şi ce voia domnul Ungureanu? Să moară Arşinel ca să trăiască altul?“

Alexandru Arşinel pe patul de spital din Cluj FOTO: Remus Florescu

Actriţa Stela Popescu, partenera de scenă a lui Alexandru Arşinel, care a fost operat la Cluj, zilele trecute, după ce a primit în trei zile un rinichi, sare în apărarea actorului şi respinge afirmaţiile din scrisoarea lui Emanuel Ungureanu, preşedintele Asociaţiei pentru Solidaritate şi Empatie "Claudia Safta" din Cluj. Acesta din urmă scria că dacă Arşinel nu ar fi fost o vedetă nu ar fi primit rinichiul într-un timp atât de scurt.

„Şi ce voia domnul Ungureanu? Să moară Arşinel ca să trăiască altul? Încă o dată mi se confirmă că în România multă lume se comportă urât. Nu înţeleg ce urmăreşte domnul ăsta! Ar trebui să ţină cont că artiştii acestui neam sunt de folos societăţii, şi poate aşa l-ar ierta pe Arşinel că a câştigat două sau trei săptămâni în plus faţă de alt om bolnav. (...) E foarte greu să cântăreşti cine merită şi cine nu merită această şansă. Aşa a fost să fie, au căzut sorţii pe Arşinel! Dacă un om e creativ şi are 70 de ani poate să fie egal cu altul tânăr care nu are atâta valoare, nu ştiu... Chiar mi-e greu să socotesc lucrurile astea. După mine, e o răutate tipică vremurilor pe care le trăim. Oricum, sunt foarte mulţi oameni care se bucură că Arşinel a avut norocul să obţină acest rinichi“, a declarat artista Stela Popescu, pentru ziarul Ring.

Emanuel Ungureanu, preşedintele Asociaţiei pentru Solidaritate şi Empatie "Claudia Safta" din Cluj, a dat publicităţii, zilele trecute, o scrisoare în care afirma că nu i se pare corect ca unii bolnavi care au nevoie de transplant de rinichi să aştepte ani de zile, iar alţii , cum a fost cazul lui Alexandru Arşinel, să-l primească în 3 zile.

Redăm integral scrisoarea lui Emanuel Ungureanu.

”Stimate domnule Alexandru Arşinel,

Numele meu este Emanuel Ungureanu, vă scriu în calitate de asistent social care se ocupă de 13 ani de îngrijirea a peste 70 de  copii şi tineri care suferă de insuficienţă renală cronică, tratată prin hemodializă, dializă peritoneală şi transplant renal.

Regret din toată inima că suferiţi la fel ca prea mulţi români de una dintre cele mai cumplite boli, insuficienţa renală cronică care condamnă la o moarte lentă mii de concetăţeni ai noştri.

Am aflat cu bucurie împreună cu milioane de români, cărora le-aţi înseninat viaţa cu prestaţiile dumneavoastră de înaltă ţinută artistică, că aţi primit o şansă la viaţă prin bunăvoinţa unei familii care a hotărât să fie de acord ca o parte din corpul persoanei dragi trecute în nefiinţă să trăiască prin dumneavoastră.

Sunt totuşi trist şi extrem de dezamăgit domnule Arşinel de faptul că aţi acceptat un tratament preferenţial din partea unui sistem de transplant care ar trebui să ofere o şansă la viaţă pe criterii clare, transparente tuturor bolnavilor care au nevoie de un organ funcţional pentru supravieţuire.

Dumneavoastră aţi primit un rinichi la 3 zile după ce aţi solicitat un transplant pentru că sunteţi o vedetă şi profesorul Lucan a decis că viaţa dumneavoastră este mai preţioasă decât a altora.

Dacă aş fi părintele unuia dintre zecile de tineri cu insuficienţă renală cronică care merg de trei ori pe săptămână cu salvarea la un centru de dializă  şi stau ţintuiţi de un pat conectaţi la un aparat  timp de 4 ore chinuitoare v-aş întreba: De ce credeţi că viaţa copilului meu,care are 21 de ani şi care face dializă de 8 ani, este mai puţin importantă decât viaţa unui om de 70 de ani care nu a făcut nici măcar o zi de dializă?

La sfârşitul anului trecut, domnule Arşinel am fost ”sfâşiat” alături de ”familia” de copii şi tineri dependenţi de dializă de care mă îngrijesc de vestea morţii Adinei Bleotu, o tânără din ”gaşca” noastră pe care am iubit-o enorm.
Acest om cu suflet minunat, nu împlinise 20 de ani  şi terminase primul an la medicină la Universitatea de Medicină din Timişoara.

A reuşit această performanţă cu toate că starea ei de sănătate era extrem de precară şi trebuia să meargă la dializă de trei ori pe săptămână, locul unde ştii sigur că te duci, dar nu ştii niciodată dacă te mai întorci.
Sigur nu aţi auzit de ea, nu vă acuz pentru asta.

Pentru părinţii ei, pentru mine şi pentru foarte mulţi oameni care au cunoscut-o, Adina a fost o vedetă.
Şapte ani de zile Adina a fost pe lista de aşteptare şi nu a avut şansa să facă un transplant de la donator în moarte cerebrală.

Această tânără care scria la 14 ani poezii ca Blaga a murit în floarea tinereţii în mod dramatic, pentru că sistemul de transplant din România nu este pregătit să ajute mai mulţi bolnavi.

În disperarea de cauză  părinţii Adinei au încercat să cumpere un organ pe ”piaţa neagră”, dar nu au avut suficienţi bani să plătească un donator care să fie compatibil cu ea.

Cred că aţi auzit măcar din reportajele emisiunii ”În premieră”, a doamnei Carmen Avram, despre drama prin care trec sute de români disperaţi că nu îşi pot salva copii de la moarte sigură şi care sunt forţaţi să îşi rişte libertatea căutând donatori vii dispuşi să îşi vândă un rinichi, alegând în felul acesta să încalce legea cu bună ştiinţă.

Familia Bleotu a aşteptat în zadar un rinichi pe listele de aşteptare din România pentru copilul lor minunat.
Donatorul viu găsit compatibil cu Adina, un excroc oribil, s-a lăcomit la bani şi în acest fel nişte părinţi nenorociţi dintre care unul chiar medic pediatru au trebuit să asiste neputincioşi cum odrasla lor se ”stinge”.

Din acest motiv domnule Arşinel ar trebui ca bucuria dumneavoastră că aţi avut şansa să faceţi un transplant la numai câteva zile după ce v-aţi înscris pe lista de aşteptare ar trebui să fie cu măsură, decentă, mai ales că rinichiul a provenit de la un tânăr care şi-a pus capăt zilelor.

În timp ce dumneavoastră vă bucuraţi de un rinichi sănătos mii de români care iubesc viaţa la fel de mult ca dumneavoastră se sting pentru că nu se pot ruga ca cineva să moară pentru ca ei să trăiască sau pentru că nu au suficienţi bani să-şi cumpere un rinichi.

Maestre al comediei, viaţa  miilor de anonimi pe  ”marea scenă” a vieţii este la fel de importantă ca a dumneavoastră chiar dacă zilele acestea vi s-a sugerat altceva.
Din declaraţiile medicilor care v-au operat rezultă faptul că era important să primiţi repede un rinichi ca să nu rataţi un important turneu în Canada.

Ligia Bulzan, Adina Bleotu, Adina Fiţ sunt doar o parte din numele unor copii care şi-au încheiat mult prea devreme ”turneul vieţii” pentru că medici ca profesorul Lucan au primit în mod nejustificat monopol asupra vieţii şi a morţii.

Pe aceleaşi criterii subiective ca şi dumneavoastră, Maestre, în anul 2004 un cetăţean german de 46 de ani, plecat cu mulţi ani în urmă din România, a primit din partea domnului profesor Lucan rinichiul unei tinere de 18 ani care a fost lovită de o motocicletă.

Acel rinichi era firesc să ajungă la unul dintre tinerii care aşteptau pe lista de aşteptare, şi nu erau puţini.

Care credeţi că au fost motivele pentru care cetăţeanul german a primit rinichiul? Credeţi că nu s-a găsit niciun român compatibil?

Am fost martor la această tragedie pentru că lucram ca asistent social în Institutul de Transplant Renal condus de profesorul Lucan, acelaşi medic care a decis în dreptul dumneavoastră că merită să trăiţi.

Eu cred că dacă aveaţi 70 de ani şi nu eraţi un VIP, nu aţi fi primit acel rinichi. Cineva mai tânăr care aştepta de mulţi ani un rinichi şi care ar fi avut o compatibilitate bună cu primitorul ar fi primit această şansă.

Domnule Arşinel sunteţi una dintre multele vedete operate de Lucan pentru ca acesta să apară din nou pe prima pagină a ziarelor.

Pentru mine şi pentru foarte mulţi alţii, VIP-uri sunt Viorel Bora, de 15 ani, din Beclean care a efectuat un transplant la Institutul din Cluj, dar acesta nu a funcţionat nici un minut.
Gabi Miciu, din Bistriţa, face dializă de 10 ani şi medicii clujeni nu au reuşit să îi transplanteze un organ funcţional. Ei şi mulţi alţii ca ei au fost folosiţi de doctorul Lucan pentru a-şi crea în mass-media imaginea unui salvator.

După ce cazurile lor au fost mediatizate cu succes, dar transplantele lor nu au funcţionat, profesorul Lucan a promis fiecăruia că primul rinichi provenit de la un donator în moarte cerebrală va ajunge la ei.

Mulţi rinichi s-au transplantat de atunci, dar lumina reflectoarelor stingându-se s-a stins cu ea şi şansa lor la viaţă.

Vă doresc multă sănătate domnule Arşinel şi sunt sigur că vă veţi ruga zilele acestea ca Dumnezeu să găsească în ”farmacia” Lui o inimă bună pentru domnul profesor Lucan şi să îi facă acestui chirurg strălucit un ”transplant de inimă” reuşit, astfel încât acesta să îşi ţină promisiunea făcută VIP-urilor mele, Viorel Bora şi Gabrielei Miciu şi multor altora.

Sper ca  proaspăt ”transplantat de inimă” Maestrul Lucan să cânte cât mai des la căpătâiul multor amărâţi anonimi din ”marea gloată” care au nevoie de un transplant melodia cu care v-a trezit din anestezie excepţionalul medic ATI, Adrian Bărbos. Promit să îl acompaniez“.

Arşinel, operat săptămâna trecută

Alexandru Arşinel a suferit joi un transplant renal la Institutul de Urologie şi Transplant Renal din Cluj. El a primit rinichiul unui tânăr care s-a sinucis, cu o zi înainte, la Târgu Mureş.

„A fost norocos pentru că nu a trebuit să aştepte mult. S-a găsit repede un donator, lucru foarte rar întâlnit întrucât el are grupa 01 de sânge şi pentru aceste persoane se găsesc cel mai greu donatorii“, a spus coordonatorul operaţiei, Mihai Lucan.

Acesta a susţinut că Arşinel este a doua persoană din România care trăieşte în urma unui transplant renal la vârsta de peste 70 de ani. El a mai arătat că personele de peste 65 de ani reuşesc foarte greu să intre pe listra de transplant.

„Noi nu am judecat după vârstă, cu după valoarea socială şi posibilitatea organismului de a rezista operaţiei“, a precizat Lucan. El a mai spus că operaţia a durat 3 ore şi jumătate: pregătirea o oră, transplantul o oră şi jumătate aproape două  şi închiderea o jumătate de oră. Echipa de transplant a fost formată din 7 medici. Dificultatea a fost crescută din cauză că Alexandru Arşinel este supraponderal având peste 150 de kilograme.

“M-aş fi mirat să nu apară şi răutăţi. Sunt nişte răutăţi inerente, care aparţin acestui popor. Dacă aţi discuta cu doctorul Lucan, cred că v-aţi lămuri despre ce este vorba. A fost o şansă, poate că Dumnezeu a vrut să mi-o trimită. N-aş dezvolta foarte mult, pentru că efectiv intru într-o stare de depresie şi încep să mă gândesc că-mi pare rău că m-am născut în ţara asta”, a declarat Alexandru Arşinel, citat de gandul.info.
 

Mai puteţi citi:

VIDEO Alexandru Arşinel a făcut transplant la Cluj-Napoca: „Acum am trei rinichi, mă simt binişor”