Soprana japoneză care trăieşte de 15 ani în România: „Mă întristez când îi aud pe români vorbind urât despre propria ţară“
0
Japoneza Ato Sumi Kawara trăieşte la Cluj-Napoca de aproape 15 ani şi spune că nu vrea să plece, chiar dacă nu reuşeşte să câştige suficient aici şi trebuie să muncească în fiecare vară în Japonia. Colaboratoare permanentă a Operei Naţionale Române din Cluj, tânăra soprană s-a ataşat de patria sa adoptivă şi a ajuns să o iubească mai mult chiar decât unii români.
Ato Sumi Kawara (33 de ani) a ales să vină în România în urmă cu 14 ani, în 2004, cu un singur gând: să ajungă într-o zi la nivelul artistei sale favorite, Angela Gheorghiu, pe care o admira încă din copilărie. În rest, tânăra Ato nu ştia absolut nimic despre ţara în care urma să-şi facă studiile.
„Ştiam încă din liceu ce vreau să fac, eram decisă să urmez canto şi să ajung artistă. Apoi, am fost admisă la conservatorul din Tokyo, însă costurile erau mari şi nu-mi puteam permite să-mi duc la sfârşit studiile. Am cunoscut un japonez care a trăit în Cluj, iar el m-a sfătuit să încerc aici. Sigur, era vorba să plec la mii de kilometri de casă, într-o ţară despre care nu ştiam practic nimic, dar dorinţa de a studia canto a fost prea mare, nu i-am rezistat. Aşa am ajuns în România, la Cluj, unde am intrat la Conservator, iar apoi am făcut un masterat tot aici. Am ales Clujul pentru că mi-au plăcut atmosfera şi oamenii de aici“, a povestit Ato, care în prezent este colaboratoare permanentă a Operei Naţionale Române din Cluj.
„Cineva a venit şi m-a lovit din senin“
Primii ani petrecuţi în România au fost foarte dificili, iar perioada de adaptare nu a fost simplă. Avea doar 18 ani şi se găsea într-o ţară total diferită de Japonia natală. N-au lipsit nici episoadele penibile, în care Ato a fost jignită şi chiar lovită pe stradă de persoane necunoscute. „Într-o zi eram pe trecerea de pietoni, iar cineva a venit şi m-a lovit din senin. N-am înţeles chiar tot ce mi-a spus, dar îi înjura pe asiatici şi mă întreba ce caut în România. Şi s-a mai întâmplat de multe ori să fiu insultată, ba chiar cineva a aruncat cu ouă după mine. Bineînţeles că m-a durut, dar eram conştientă că sunt cazuri izolate şi că oamenii ăia nu erau reprezentativi pentru România şi pentru poporul român, pe care îl apreciez foarte mult“, a subliniat nipona.
În pofida suferinţei şi a umilinţelor pe care le-a trăit, Ato s-a ataşat de România, mai ales că şi-a făcut în scurt timp noi prieteni şi s-a integrat la facultate. Azi, după 14 ani petrecuţi la Cluj, artista japoneză spune că România este a doua sa patrie. „Iubesc România, iubesc acest oraş superb în care trăiesc şi mă simt aici ca acasă, deşi trăiesc într-o cultură total diferită de cea japoneză. Am ajuns să înţeleg foarte bine felul de a fi al românilor, îmi place că sunt oameni calzi, prietenoşi, aici am avut şansa să învăţ muzică şi să încep să-mi construiesc o carieră. Iar dacă ar fi să dau timpul înapoi, aş alege la fel, aş veni din nou aici, la Cluj, aş lua-o de la început“, este prima declaraţie de dragoste făcută de Ato Clujului şi patriei sale adoptive.
„Mă întristez când îi aud pe români vorbind urât despre propria ţară“
Ato Kawara are o nelămurire: „Eu am fost în multe alte ţări, dar România mi s-a părut şi mi se pare în continuare cea mai potrivită pentru mine. În schimb, am observat ceva ce m-a surprins. Mulţi oameni se plâng şi vorbesc urât despre această ţară, de parcă n-ar fi patria lor. Mă întristează de câte ori îi aud vorbind aşa, pe stradă sau la televizor, peste tot. Eu sunt străină, dar mă doare când îi aud vorbind aşa, mi-e greu să-i înţeleg. Orice ţară are părţi bune şi mai puţin bune, am descoperit asta atunci când am plecat din Japonia. Iar voi aveţi lucruri mai bune decât alte ţări, a adăugat Ato.
Tânăra artistă a enumerat şi câteva dintre calităţile românilor, calităţi pentru care, spune ea, are toată admiraţia: „Îmi place felul în care se cultivă aici relaţia în familie. Comunicaţi foarte des, inclusiv prin telefon. În Japonia, părinţii şi copiii comunică mai rar. Cred că toţi ar trebui să comunicăm mai des cu cei apropiaţi. Iar ţara e foarte frumoasă. Uite, de exemplu ce am văzut aici şi n-am mai văzut în nicio ţară: peisaje superbe şi ciobani cu oi. Parcă sunt din picturi sau parcă ar fi luate dintr-o poveste. E aşa de frumos! La noi, în Japonia, nu există ciobani. Cred că munca lor e foarte grea şi am un respect deosebit faţă de oamenii care trăiesc în comuniune cu natura“.
Imnul României, pe scena Teatrului Naţional
La începutul acestui an, pe 25 ianuarie, Ato Kawara a fost invitată să li se alăture actorilor şi muzicienilor din echipa Magic Naţional, pe scena Teatrului Naţional Bucureşti. Cu acest prilej, japoneza a cântat ireproşabil imnul naţional al României, iar la final, a fost răsplătită cu aplauze de public.
„A fost un moment unic pentru mine, m-am simţit onorată să urc pe scenă alături de actori uriaşi ca Ion Caramitru sau alături de muzicieni de excepţie, aşa cum este domnul Emy Drăgoi. Am fost foarte, foarte emoţionată. Sincer, am trăit un moment incredibil atunci când am cântat imnul României, am simţit că într-un fel am fost adoptată şi că sunt parţial şi româncă“, a mărturisit soprana niponă.
„Cel mai complicat este să obţin permisul de şedere“
Pentru a continua să trăiască în România, unde poate să-şi urmeze visul şi cariera, Ato face nenumărate sacrificii. Pentru că salariile în cultură sunt mici, artista este nevoită să facă rost de bani pentru a se întreţine şi merge în fiecare an, în concediu, în Japonia, unde dă lecţii de canto şi lucrează într-un restaurant.
„Cel mai complicat este să obţin permisul de şedere în România, este multă birocraţie. Dar m-am obişnuit după mai mult de zece ani. Mi-a fost destul de greu şi să învăţ limba română. Înainte de a fi admisă la Conservator, am urmat nişte cursuri în anul pregătitor. Dar nu a fost suficient. Şi acum fac eforturi şi mă străduiesc să vorbesc limba română, încă mai trebuie să învăţ. Şi cu banii e ceva mai greu, dar am reuşit să obţin o bursă de la statul român. În plus, în fiecare an mă întorc în Japonia şi muncesc nonstop toată vara. Dau ore de canto şi lucrez ca ospătar într-un resturant“, a devăluit soprana din Kyoto.
În ciuda greutăţilor, ea nu se vede altundeva decât în România. Şi s-a obişnuit cu acest gând. „În Japonia există o singură operă naţională, e foarte, foarte greu să ajungi acolo. Dar, dacă ar fi să plec într-o zi de aici, aş duce dorul României. Dacă s-ar întâmpla asta, aş lua cu mine de aici multă miere şi Gerovital. I love Gerovital! Şi cel mai mult îmi place Clujul. Dar mi-a plăcut şi oraşul Târgovişte. Este mult mai mic, dar e încărcat de istorie şi e foarte liniştit. Din păcate, încă n-am ajuns să văd Marea Neagră, dar într-o zi voi face şi asta“, a mai afirmat nipona.
În afară de muzica clasică, Ato ascultă şi alte genuri muzicale şi spune că îi plac artiştii români. A remarcat muzica celor de la Subcarpaţi, poate şi pentru felul în care aceştia combină muzica electronică şi elementele hip-hop cu influenţele din folclorul românesc. „Ascult multă muzică, alte pasiuni nici nu prea am. De altfel, sunt două lucruri fără de care nu cred că aş putea trăi: muzica şi motanul meu, Nero“, a conchis Ato Kawara.
Se încarcă comentariile...
