Cercetarea economică din România, sub cea a ţărilor africane. Revoluţia „de carton“ a CNATDCU: „poţi în continuare candida cu lucrări în hernie abdominală“

Cercetarea economică din România, sub cea a ţărilor africane. Revoluţia „de carton“ a CNATDCU: „poţi în continuare candida cu lucrări în hernie abdominală“

Edmund Phelps, laureat cu Nobel în 2006, este singurul din cei 44 de nobelişti din 1994 încoace care s-ar fi calificat să fie profesor în România, conform vechilor criterii CNATDCU. FOTO: Columbia University

Comunitatea universitară economică din România, care la cercetare se află sub ţările africane, refuză să se adapteze la standardele internaţionale. Comisia CNATDCU a făcut o singură singură concesie: eliminarea criteriului care împiedica cercetătorii de Nobel să devină profesori la noi, însă în continuare „economiştii” vor putea publica articole despre hernia abdominală, filosofie sau metalurgie.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Va curge sânge”, spune Sebastian Buhai, cercetător român la Universitatea din Stockholm şi iniţiatorul conferinţelor ERMAS (Economişti Români din Mediul Academic din Străinătate), care aduce în România cadre didactice de economie care activează la universităţi de top din lume, după adoptarea de către CNATDCU (Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare) a noilor criterii de obţinere a titlurilor didactice şi de cercetare în domeniile ştiinţelor economice. 
 
Buhai şi alţi 8 universitari din România şi din străinătate au publicat, la începutul lunii decembrie, un articol în care solicitau adaptarea criteriilor de performanţă la standardele internaţionale. Cercetătorii au demonstrat că doar unul dintre ultimii 44 de laureaţi ai premiului Nobel pentru Economie a îndeplinit criteriile pentru a deveni profesor de economie în România în momentul în care a devenit profesor, iar 19 dintre ei nu le-au îndeplinit nici în momentul în care au luat premiul Academiei Suedeze de Ştiinţe. În plus, într-un top internaţional privind valoarea articolele ştiinţitice publicate în reviste de economie, România se situează în urma unor ţări precum Sri Lanka, Camerun, Pakistan, Venezuela şi Jamaica. 
 

„Poţi în continuare candida cu lucrări în hernie abdominală”

 
Comisia de economie din CNATDCU a votat, în data de 5 decembrie, noile criterii fără a ţină seama de sugestiile economiştilor din comunitatea ERMAS. „Majoritatea CNATDCU şi-a făcut din nou datoria: ASE-ul (Academia de Studii Economice Bucureşti) plus amici de capacităţi academice la fel de infinitezimale s-au coalizat împotriva Universităţii Babeş-Bolyai, a Timişoarei (Universitatea de Ves Timişoara-nr) şi (o parte) a Iaşiului (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi-nr), umilindu-i, votând niste chestii sub-infantile, care nu vor schimba mare lucru, deşi, se pare că au eliminat cele trei cărţi. În schimb, poţi în continuare candida cu lucrări în hernie abdominală şi principiile lui Aristotel, în orice <<revistă de specialitate>>. Deci suntem acum la jumăte din media Africii pe calitatea cercetării economice, cu România ţară din UE! În câţiva ani de acum înainte, dacă vom fi măcar la o zecime ar fi bine... regresul continuă”, susţine Sebastian Buhai (foto jos).

"În schimb, poţi în continuare candida cu lucrări în hernie abdominală şi principiile lui Aristotel, în orice <<revistă de specialitate>>. Deci suntem acum la jumăte din media Africii pe calitatea cercetarii economice, cu România ţară din UE! În câţiva ani de acum înainte, dacă vom fi măcar la o zecime ar fi bine... regresul continuă”,
 
Sebastian Buhai, cercetător la Universitatea din Stockholm 

Analiză „la sânge” a educaţiei economice

 
Sebastian Buhai (Stockholm University), Gheorghe Silaghi (Universitatea Babeş-Bolyai), Florin Bîlbîie (Université Paris 1- Panthéon Sorbonne),  Andreea Halunga (University of Bath), Marius Litan (UBB), Virgiuliu Midrigan (New-York University), Cristian Pop-Elecheş (Columbia University),  Z. Sandor Sándor (Sapientia) şi Marcel Voia (Carleton) analizează, într-un articol publicat cu puţin timp înainte de modificarea criteriilor de obţinere a titlurilor didactice şi de cercetare în domeniile ştiinţelor economice, starea educaţiei economice din ţară. În articol se arată că pentru a fi profesor de Economie în România trebuie să îndeplineşti două criterii importante: să fi publicat 4 articole în reviste cotate ISI (reviste care apar într-o bază de date internaţională pentru care Thomson Reuters calculează şi publică factorul de impact în Journal Citation Reports, practic o revistă ştiinţifică necotată ISI nu contează în lumea academică internaţională-nr) şi minimum 3 cărţi, excluzându-le pe cele didactice. Cercetătorii au analizat în ce măsură 44 de economişti care au luat Nobelul pentru Economie din 1994 încoace îndeplinesc aceste criterii. Rezultatul a fost haluciant: doar unul dintre cei 44 de nobelişti ar fi îndeplini criteriul referitor la publicarea celor trei cărţi în momentul în care a ajuns profesor la una dintre universităţile mondiale de top. Circa jumătate dintre aceştia nu ar fi putut să se califice pentru un post de profesor în România în momentul în care au obţinut premiul Nobel, neavând publicate cele 3 cărţi prevăzută în criteriile româneşti. „Cercetătorii de talia celor analizaţi se concetrează pe articole ISI, care sunt elementele fundamentale în activitatea ştiinţifică. De obicei, aceştia au scris cărţi după ce au câştigat Nobelul. În România, pe de altă parte, este foarte uşor să publici o carte”, explică Buhai. 
 
 

Tabelul care arată în ce măsură respectă criteriile actuale ale CNATDCU pentru a deveni profesori laureaţi ai premiului Nobel FOTO: Articolul citat 

Ţările africane, peste România la cercetarea economică 

 
Pe de altă parte, universităţile de top din lume clasifică valoarea unui articol ştiinţific în funcţie de Scorul de Influenţă Absolut al revistei ISI în care este publicat. O revistă cotată ISI din România, precum „Amfiteatru economic” are un scor de influenţă 0,070, în timp ce „Econometrica” (publicaţie inernaţională-nr), care se află în topul publicaţiilor din domeniu, are un scor de  influenţă de circa 10. În România, însă nu contează Scorul de Influenţă Absolut, ci numărul articolelor: un articol în „Econometrica” este egal cu un articol în „Amfiteatrul economic”. De asemenea, în determinarea valorii unui articol se ia în considerare numărul de citări pe care acesta le are în revistele de specialitate. 
 
Într-un top internaţional realizat în funcţie de valoarea articolelor ştiinţifice (care are la bază citările relevante în reviste ştiinţifice indexate ISI), România se află pe poziţia 175 din 182 de poziţii, sub ţări precum Uganda, Liban, Iran, Bangladej, Sri Lanka, Camerun, Egipt, Pakistan, Venezuela sau Jamaica. Ţările din Africa au o medie a indicelui valoric dublă faţă de cea a României. „Practic, din punct de vedere al cercetării în economie, contribuţia ştiinţifică românească este invizibilă”, spune Buhai.     
Topul internaţional privind valoarea articolelor ştiinţifice publicate în reviste indexate ISI pe domeniul economic. FOTO: Articol citat

Economişti experţi în metalurgie şi hernie abdominală

 
În articol se mai arată că este o practică acceptată la economiştii din România să publice circa 40% din lucrările de cercetare în alte domenii ştiinţifice, precum metalurgie, textile, medicină, filosofie, chimie, agronomie etc. „De exemplu, un candidat care şi-a dat cu succes abilitarea, luna aceasta, în domeniul  „Management”, a raportat şase articole indexate ISI, niciunul dintre acestea fiind publicat în reviste de management sau de business. Două dintre ele, publicate în „Industria textila”, unul în „Jurnalul indian de chirurgie”, despre hernia abdominală, iar altul despre filosofie. Acelaşi candidat a publicat 9 articole în <<Metalurgia International>>„, se arată în articol. 
 

Care sunt noile criterii

 
„Adevărul” prezintă mai jos noile criterii, arătând care au fost cele mai importante modificări votate de Comisia de economie a CNATDCU. Bogdan Negrea, profesor la Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti şi preşedintele Comisiei, a declarat pentru „Adevărul”: „Este un pas înainte, dar un pas mic. Noi, cei din Comisie, am propus o versiune mai exigentă care a fost aprobată de majoritatea membrilor, dar în urma dezbaterii publice şi a părerilor venite din partea comunităţii academice, această majoritate s-a schimbat. Prin urmare acele cerinţe iniţale, mai exigente, au fost relaxate destul de mult”.

Una dintre prevederile eliminate a fost cea referitoare la necesitataea publicării a trei cărţi drept condiţie pentru obţinerea unui post de profesor, a precizat Negrea. Astfel, laureaţii Nobel care vor dori să devină profesori în România o vor putea face fără probleme. 
 
„O altă modificare se referă la faptul că subiectul articolelor luate în considerare trebuie să fie exclusiv de economie. Se poate în continuare publica în reviste din alte domenii, în măsura în care subiectul ţine de domeniul economiei. Criteriile de acum permit, de exemplu, luarea în considerare a unui articol din Chimie. Sper doar să nu fie interpretări diferite ale acestui articol, deşi cred că e destul de clar”, a mai spus Negrea. În ceea ce priveşte importanţa acestor modificări, preşedintele Comisiei spune că „e un pas înainte, dar nu unul esenţial. Ar fi important să se stabilească necesitatea publicării unor articole în reviste cu factor de impact cât mai mare. Atât criteriile vechi, cât şi cele noi prevăd că sunt luate în considerare articolele cu scor de influenţă absolut nenul. În varianta propusă de Comisie a fost stabilit un minim de 0,15 scor de influenţă, dar majoritatea a decis renunţarea la acest criteriu. Avantajul este că spre deosebire de vechile criterii, cele noi nu mai sunt uniforme. Adică, se acordă punctaj pentru toate articolele în reviste indexate ISI, dar punctajul este diferenţiat în funcţie de valoare scorului absolut de influenţă”. 
 
Negrea susţine că vechile criterii rămân valabile până când Ministerul Educaţiei adoptă noile criterii propuse de Comisia de Economie din cadrul CNATDCU: „Rolul Comisiei este unul consultativ. Noile criterii trebuie adoptate de Ministerul Educaţiei, care s-ar putea să ceară comisiei revizuirea acestora, deşi acest scenariu e puţin probabil. Nu ştiu când se va pronunţa Ministerul. Nu există o presiune în ceea ce priveşte timpul”. 
 

Ce spun „revoluţionarii”

 
„Adevărul” a vorbit cu iniţiatorul analizei privind educaţia economică în România, Sebastian Buhai, despre rezultatul modificărilor propuse de comisie. 
 
Adevărul: Ce efecte a avut publicarea articolului? Cât la sută din ceea ce aţi propus s-a modificat în urma deciziei CNATDCU din 5 decembrie? 
 Articolul, per se, nu pare ca a avut niciun efect, deşi, având unul dintre membrii CNATDCU-ECON între co-autorii lucrării, este clar ca toţi ştiau de el în acel comitet (NB: pe mulţi i-am informat eu, personal, de el). Practic, articolul susţinea pur şi simplu până şi criteriile acelea infantile (eufemism) propuse de o majoritate a CNATDCU spre dezbaterea publică, care erau totuşi mult peste criteriile absolut inepte, absurde, paradoxale, lăsate moştenire de la iresponsabila şi nociva comisie CNATDCU anterioara-- cele ale căror implicaţii le-am discutat şi în lucrarea de acum un an Buhai, Silaghi şi Litan (2015) şi le discutam şi în lucrarea curentă, cu mai multi autori, Buhai et al (2016). Majoritatea CNATDCU şi-a făcut din nou datoria: ASE-ul (Academia de Studii Economice Bucureşti) plus amici de capacităţi academice la fel de infinitezimale s-au coalizat împotriva Universităţii Babeş-Bolyai, a Timişoarei (Universitatea de Ves Timişoara-nr) şi (o parte) a Iaşiului (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi-nr), umilindu-i, votând niste chestii sub-infantile, care nu vor schimba mare lucru, deşi, se pare că au eliminat cele trei cărţi. În schimb, poţi în continuare candida cu lucrări în hernie abdominală şi principiile lui Aristotel, în orice <<revistă de specialitate>>. Deci suntem acum la jumăte din media Africii pe calitatea cercetarii economice, cu România ţară din UE! În câţiva ani de acum înainte, dacă vom fi măcar la o zecime ar fi bine... regresul continuă. Partea cea mai importantă este că majoritatea acestei comisii, din care fac parte inclusiv oameni care NU SE CALIFICĂ CA PROFESORI CONFORM CRITERIILOR VECHI (CELE ABSURDE, ALE LOR), deci absurdul absurdului dacă vreţi: sunt de un tupeu, obrăznicie şi o ipocrizie ieşită din comun. Pentru interesul personal au fost şi sunt în continuare în stare să distrugă toate generaţiile viitoare de cercetători şi studenţi, după ce le-au distrus pe cele de până acum. Sper că înţelegeti că nu vom mai purta mănuşi faţă de aceşti indivizi. Cum zice englezul, „there will be no mercy, and there will be blood” (nu va exita milă şi va curge sânge-nr). Metaforic desigur, dar lumea academică poate fi cruntă. Vor simţi asta.
 
S-au făcut totuşi anumite modificări. Cele referitoare la cele trei cărţi şi la subiectul lucrărilor, care trebuie să fie obligatoriu din Economie?
 
Într-adevăr, s-a scos necesitatea celor trei cărţi. Nu va ajuta cu nimic, pentru că dacă vine un cercetător care a luat premiul Nobel şi va candida pe acelaşi post cu un cercetător român, va pierde deoarece cantitatea articolelor a rămas criteriul principal şi nu valoarea. Legat de modificarea privind subiectul articolelor este praf în ochi. Vom vedea în continuare articole despre hernia abdominală pe post de articole economice deoarece Comisia care va decide dacă sunt sau nu economice subiectel este formată tot din astfel de oameni.  
 
 Ce feed-back aţi avut din comunitatea internaţională de economişti? Dar din cea naţională?
 
Comunitatea internaţională de economişti, incluzând aici economişti români din afară, şi foarte (repet: foarte) mulţi economişti străini, au avut reacţii de genul „e o nebunie” sau „cum puteţi tolera aşa ceva”. Chiar şi din ţară am primit destul de multe reacţii ale unor oameni care efectiv s-au săturat de cei care au facut aceste reguli şi care, împreună cu mulţi români din diaspora, au scris de altfel CNATDCU-ului pentru sprijinirea progresului, chiar pentru criterii mai stringente, mult mai potrivite decât cele propuse în dezbatere (şi, în cele din urmă, ignorate şi făcute şi acelea mai laxe…). Atenţie, aceşti oameni din ţară nu sunt doar dintr-un loc sau din universităţi mari, au scris inclusiv oameni din instituţii relativ mici din Târgu-Mureş sau Iaşi, şi din toate universitătile Consortium-ului. Ce se întâmplă este nebunie curată. Aici nu e vorba de ideologie, de culoare politică, e vorba de o incompetenţă care transcende graniţele politicului, vârstele biologice sau instituţionale, şi care domină la nivel administrativ multe din universităţile sau facultăţile de economie româneşti, inclusiv cu ramificaţii enorme în structurile de decizie naţionala. Mulţi din aceşti indivizi au şi « pete etice » pe lângă faptul că nu publică absolut nimic. Dar tronurile lor se clatină vizibil.
 
O parte dintre cadrele didactice de economie din România susţin că majorarea standardelor, fără a ţine cont şi de timpul pe care-l au la dispoziţie cercetătorii români, prinşi cu multe ore de predat, respectiv de partea financiară necesară pentru a putea participa la conferinţe internaţionale, ar creşte prea mult presiunea pe ei. Cum comentezi aceste aspecte?
Acestea sunt doar cadrele didactice fără vreo şansă în academe-ul real. În lucrare documentăm că suntem, ca şi calitate a cercetarii sub Ghana, Cameroon, Sri Lanka,Trinidad-Tobago s.a.m.d-- suntem la jumatate din nivelul Africii! Dacă cineva crede că acei oameni predau mai puţin (11 ore pe săptămână sunt nimic, mai ales când predai aceleaşi lucruri de nşpe mii de ori!) sau sunt plătiţi mai mult, îi invit să se mute acolo. Probabil nu vor fi însă admişi la nici o universitate africană, cu publicaţii in Metalurgia International sau Amfiteatru Economic. Deci haideţi să lăsăm poveştile astea. A cere mai multă finanţare, în momentul acesta, pentru un sistem care deja iroseşte banii societăţii prin producerea de maculatură, de hârtie igienică en gros, în care cei care au făcut regulile câştiga mult peste capacitatea lor intelectuală sau managerială, ar fi absurd. Trebuie reformat întregul sistem. Trebuie ca cei cu musca pe caciulă sa fie traşi în spate. ACUM.
 
 Ce te-a surprins cel mai tare în ceea ce priveşte negocierile pentru modificarea standardelor în cadrul CNATDCU Econ?
Cum spuneam şi mai sus, e vorba de tupeul, obraznicia, ipocrizia unor indivizi care sunt paraleli oricaror cerinţe academice. Vor afla în curând cum se pedepsesc asemenea lucruri în academe-ul adevărat. Încă aştept—şi nu doar eu, ci intreaga diasporă economică—ca acei care au încercat să schimbe lucrurile sa iasă în mod public cu un manifest, o scrisoare deschisă. Cine nu iese acum, este cu ei, cu ceilalţi.
 
 
 
Ce sfaturi ai/aveţi pentru tinerii economişti care vor să facă perormanţă şi sunt ţinuţi în spate de sistem? 
 
Primul sfat: aveti încredere, mergeţi pe cercetare adevărata, doar asta va conta. Cei care vă cer acum să faceţi prostitutie academică, vor fi în curând decapităţi (metaforic vorbind, dar o decapitare academica e mult mai cruntă decât una reală). Între timp, nimeni care nu are o publicaţie la nivel internaţional nu va poate pretinde nimic, indiferent de multiplele titluri pe care le înghesuie în fata numelui. Nu vă mai ploconiţi în faţa oricăror academicieni, rectori, decani, profesori plini, şi altii, care nu au dovedit nimic pe plan ştiinţific. Ridicaţi capetele şi intrebaţi-i: ce aţi publicat relevant într-o întreaga carieră? Cine v-a citat într-o întreagă cariera? Plus o calificare: sunt oameni capabili, care au şi aptitudine şi atitudine (sau macar foarte multa atitudine!), şi care sunt mai în vârstă, nu e vorba deci neapărat de o prăpastie generaţională, în care doar în tineri ar mai fi speranţa. Dar e nevoie să le ardeţi palme metaforice mickey-mice-ilor academici care v-au adus unde vă gaşiţi. Scuturaţi-va de lanţurile sclaviei academice, cereţi decenţă, meritocraţie, performanţă.
 
Citeşte şi
 
 

 

citeste totul despre: