Proiectele finale ale străzii după protestele faţă de guvern: „România 2017+“ şi „Rezist 2.0“. Cum îşi propun iniţiatorii să le transpună în realitate

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Imgine de la protestele din Bucureşti. FOTO: Mihnea Dumitru
Imgine de la protestele din Bucureşti. FOTO: Mihnea Dumitru

„Proclamaţia România 2017+” şi apelul „Rezist 2.0” sunt documentele coerente care au apărut în agenda publică după circa două luni de proteste în stradă. Primul, care are la bază Proclamaţia de la Timişoara, are un ton militant, mai radical, şi vrea o oarecare răsturnare a sistemului, în timp ce al doilea document este mai pragmantic şi pune accent pe reformarea pe termen lung a sistemului.

Două documente scrise, asumate şi coerente privind solicitările străzii au apărut la circa două luni de la debutul protestelor. Dacă în primele zile, principalele probleme ridicate de „stradă” se referau la Ordonanţa 13, treptat manifestanţii au cerut un nou proiect de ţară. Pe de o parte vorbim despre „Proclamaţia România 2017+” o listă cu 8 solicitări publicată pe 9 februarie şi asumată de grupurile „Corupţia ucide”, „Iniţiativa Timişoara”, „Timişoara Civică” şi „Umbrela Anticorupţie Cluj”. Pe de altă parte vorbim despre apelul „Rezist2.0”, publicat în urmă cu circa o săptămână, care reuneşte o serie de propuneri pentru o guvernare mai bună, care au la bază răspunsurile a 5.400 de membri ai comunităţii „de-clic”, o platformă de petiţii, apeluri la acţiune şi activism online. 

Proclamaţia 2017+

Cele două documente percep schimbarea din perspectiva diferite. În preambului Proclamaţiei 2017+ se arată „Când STATUL DE DREPT este în pericol, avem datoria să îl apărăm! Prin adoptarea unor acte normative arbitrare şi contrare intereselor cetăţenilor este evident că acest guvern este ostil STATULUI DE DREPT. Pentru a-l putea apăra, legea trebuie să ne permită nouă, cetăţenilor, să intervenim în mod legitim în procesul decizional.”

Astfel, proclamaţia pune accent pe cetăţean, care va obţine dreptul de a alege avocatul poporului, dar şi de a sesiza direct Curtea Constituţională. Unele dintre cele 8 puncte ale listei sunt mai degrabă principii generale, decât solicitări punctuale. Astfel, la punctul 1 se prevede „Niciun guvern, indiferent de coloratura politică, să nu mai repete vreodată << Ordonanţa 13>>  şi se explică „Ordonanţa 13 este un termen generic care defineşte orice act arbitrar al autorităţii statului, fără o fundamentare care să ţină cont de realităţile sociale şi de consensul general al societăţii. << Ordonanţa 13>> înseamnă o inversare a valorilor fundamentale ale statului de drept”. Punctul 2 prevede „Transparenţă în administraţie prin e-guvernare” adică „E-guvernarea presupune publicarea din oficiu (obligatorie şi imediată), pe internet, a tuturor actelor administrative ale instituţiilor finanţate din bani publici.”
 

Pentru punerea în aplicare a unor puncte ar fi nevoie de schimbarea Constituţiei: Punctul 8 prevede „Fără penali în demnităţile şi funcţiile publice” – adică „Nicio persoană care a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă să nu mai poate candida, respectiv, să nu mai poate fi numită într-o funcţie sau demnitate publică”. Astfel, s-ar încălca articolul 16 privind egalitatea în drepturi, deoarece o persoană condamnată penal căreia nu i s-a interzis expres de către o intanţă de judecată să exercite o funcţie publică ar fi discriminată.
 

Punctul 6 care prevede ca „Membrii Guvernului să nu fie şi parlamentari” încalcă articolul 71 din Constituţie, care prevede „Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului”. Proclamaţia mai prevede şi „Eliminarea avizului parlamentar pentru cercetarea penală a guvernanţilor (punctul 7)” şi „Depolitizarea funcţiilor publice şi ocuparea lor doar prin concurs (5)”. 

Apelul Rezist2.0

Pe de altă parte, în preambulul apelului „Rezist2.0” se arată „miza principală a acestor proteste este găsirea unor soluţii pe termen lung, care să îmbunătăţească mecanismele de reprezentare politică a cetăţenilor şi care să genereze elite politice şi instituţii mai transparente, mai integre şi mai competente.” O lista cu 18 propuneri a fost cristalizată de către doi cercetători de la Centrul pentru Studiul Democraţiei din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Mădălina Mocan şi George Jiglău, şi a fost supusă votului a 5.400 de membri ai comunităţii de-clic.

„Demersul nostru este complementar proclamaţiei România 2017+. Beneficiind de expertiza pe care o avem, având în vedere că studiem de ani buni aceste chestiuni în cadrul Centrului pentru Studiul Democraţiei, am venit cu 18 propuneri pornind de la proclamaţie. Există o diferenţa  de ton între cele două documente. Proclamaţia este mai radicală, ea având la baza proclamaţia de la Timişoara din 1990 şi de aici provine şi tonul mai radical, mai mlitant. Noi am temperat tonul, l-am <<îndulcit>>, de exemplu, la avocatul poporului noi nu am cerut alegerea directă de către popor, ci existenţa unor criterii cât mai clare - cum ar fi interdicţia de a fi membru al unui partid politic, cât mai transparente”, a susţinut cercetătorul George Jiglău.

O altă diferenţă ar fi, conform specialistului, faptul că „noi am venit cu propuneri care pot face o schimbare pe termen lung fără a da peste cap, fără a răsturna sistemul. Noi credem că aceste schimbări se pot face pe calea dialogului, pragmatic, prin schimbarea legislaţiei punctual şi prin proceduri uşor de făcut. Am încercat să evităm chestiuni care ţin de modificarea Constituţiei, care presupune o procedură foarte complexă, şi să ne concentrăm pe chestiuni fezabile care să determine o îmbunătăţirea a sistemului pe ternem lung. Nu am vrut să propunem nişte chestiuni care sună foarte bine, dar sunt imposibil de pus în practică în actualul context”.  Cercetătorul de la Centrul pentru Studierea Democraţiei susţine că s-a demarat un proces de consultare.
 

„Ce am făcut noi a fost un proces deliberativ care continuă de câteva săptămâni. Am demarat un proces de consutlare online a unor oameni atrenaţi civic, care au exrciţiul implicării şi reacţionează repede. Am făcut asta în parteneriat cu platforma de-clic în jurul căreia s-a adunat o comunitate activă pe campanii de mediu şi sociale pe teme diferite. Am vrut să vedem dacă ceea ce propunem noi are sens pentru aceşti oameni, să avem o bază de oameni care să se afle în spatele acestor propuneri”, a explicat Jiglău. Majoritatea  celor 5.400 de membri de-clic care au răspuns la chestionar au fost  de acord cu ceea ce s-a propuns – circa 85-90%.

„Pentru noi asta nu a fost o surpriză. Noi, fiind specialişti, am venit în plus şi cu explicaţiile privind importanţa şi efectele propunerilor. Am creat ca variantă de răspuns şi rubrica <<veau informaţii suplimentare>>, pentru că ne-a interesat ca oamenii să nu zică  <<e bine aşa>> pentru că noi am zis asta, ci vrem ca lumea să înţeleagă”, a mai arătat specialistul. 

18 propuneri pentru o ţară nouă

Cele 18 propuneri prezentate în apelul „Rezist 2.0” sunt împărţite în patru grupe mari:
 

1. Propuneri ce vizează activitatea guvernului – stoparea abuzului de ordonanţe de urgenţă, legislaţia penală modificată în urma consultării extinse a părţilor implicate, transparenţă totală în cheltuirea banilor publici, mecanisme transparente de selecţie şi concurs pentru ocupara posturilor publice, promovarea şi completarea în timp scurt a Registrului Unic al Transparenţei Intereselor.
 

2. Propuneri ce vizează activitatea parlamentului: respectarea regulamentelor de funcţionare şi transparenţa ordinii de zi, legislaţia penală modificată prin respectarea procesului legislativ, transparentizarea şi înregistrarea voturilor acordate de către parlamentari, încetarea suprapunerii funcţiei de parlamentar cu cea de ministru, dezbatere publică asupra imunităţii parlamentare, 
 

3. Propuneri ve vizează activitatea altor instituţii în serviciul cetăţenilor şi competiţia electorală reală: asigurarea independenţei avocatului poporului, asigurarea independenţei şi responsabilizarea CNA, completarea corectă a declaraţiilor de avere şi de interese, transparentizarea activităţii DNA din perspectiva relaţiei cu serviciile de informaţii, mecanisme transparente de control al serviciilor de informaţii.

 

4. Propuneri ce vizează competiţia electorală reală: renunţarea la candidaţi cu locuri eligibile şi introducerea listelor deschise, reducerea numărului de semnături cerut partidelor şi candidaţilor independenţi pentru participarea în alegeri, îmbunătăţirea accesului la vot pentru toţi cetăţenii. 

Ce se întâmplă în continuare 

Pasul următor al apelului Rezist2.0 ese de prioritizare a celor 18 puncte – în funcţie de urgenţa lor. „De exemplu punctele referitoare la accesul la vot pentru toţi cetăţenii sunt prioritare pentru că urmează alegeri în 2019, iar prevederile privind votul prin corespondenţă au fost valabile doar la alagerile de anul trecut”, a explicat Jiglău.

Cadrul didactic a susţinut că s-au demarat discuţii cu diferite ONG-uri pentru promovarea de către acestea a unor puncte ale apelului. De asemenea, vor avea loc discuţii cu partidele.

„Eu nu mă aştept să vină un partid şi să-şi asume toate aceste propuneri. Eu cred că aceste propuneri trebuie promovate pe mai multe canale – în dezbateri publice, în discuţii. Mi-e greu să cred că acestea vor fi luate în considerare dacă batem cu pumnul în masă, eu cred că mai eficient este să convingem cu privire la utilitatea. Cred că fiecare punct va fi dezbătut şi promovat atunci când se creează contextele potrivite. Până atunci aceste idei trebuie promovate pe mai multe canale, unul dintre acestea este Preşedenţia care trebuie să convingă partidepe cu privire la punerea lor pe agenda publică. De exemplu, prevederile privind desfăşurarea alegerilor vor fi dezbătute în contextul în care trebuie să vedem ce facem cu legislaţia electorală în vederea alegerilor din 2019. Un alt canal este presiunea din partea societăţii civile. Un alt canal ţine de presiunea pe care o pot face alegătorii asupra parlamentarilor care îi reprezintă, prin trimiterea de scrisori”, arată Jiglău. 

Două „poveşti frumoase”  

Sociologul Ioan Hosu, cadru didactic la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul UBB, că cele două documente sunt „două poveşti frumoase care ar trebui să fie constant prezente în Parlament sau pe angeda politicienilor. Din păcate nu se regăseşte. Din păcate agenda politicienilor este concentrată pe chestiuni fragmentare, punctuale, care nu u legătur cu întărirea statului de drept şi a democraţiei. Solicitările precum – respectarea sepraţiei puterilor în stat, competitivitate în interiorul partidelor, consutlare publică reală, transparentizare procesului de  luare a deciziilor – ţin de esenţa respectării principiilor democratice. Partidele atât cele din guvernarea actuală, dar şi opoziţia, urmează mai degrabă un fir populist şi nu unul care să întărească pe termen lung societatea românescă sub aspectul dezvoltării economice durabile, a recuperării decalajelor faţă de alte ţări din UE,  a întăririi democraţiei”.

Hosu crede că opoziţia nu poate aduce aceste solicitări în dezbatere astfel încât să fie adoptate, având în vedere relaţia majoritatea confortabilă pe care o are coaliţia de guvernare în Parlament. „Cred că aceste subiecte trebuie promovate constant de societatea civilă, de ONG-uri, de spaţiu acdemic, de grupurile de think tank. Trebuie să se organize dezbateri pe aceste teme până când se vor transforma în iniţiative legislative, care trebuie urmărite. Alegătorii trebuie să urmărească ce votează parlamentarii aleşi, cum argumenează, cum evoluează procesul legislativ.Trebuie menţinută presiune constantă pe politicieni, pentru că altfel, aceste iniţiative vor rămâne într-o aşteptare eternă”.

Întrebat cine este vinovat de faptul că astfel de propuneri rămân în aşteptare de ani buni, Hosu a spus: „cred că societatea română în ansamblu este responsabilă, şi societatea civilă şi politicienii, şi lumea academică pentru că ne aducem aminte doar din când în când de aceste probleme, nu avem exerciţiul planificarii strategice şi al urmăririi constante a acestor obiective. Interesul pentru aceste probleme este ca traseul dintelui de fierăstrău, sus, jos, sus, jos.  Nu există o constanţă la liderii de opinie  din socitatea civilă, oameni de media, grupuri de reflecţie, zona acdemică. Atâta vreme cât nu există o dimensiune critică constată, o crtică constructivă, o dezbatere, lucrurile acestea vor rămâne fără efecte notabile. Nu protestul rezovă problemele, ci instituţionalizarea acestor demersuri”, a concluzionat sociologul.

Citeşte şi 

Ce-i lipseşte „străzii“ pentru a schimba cu adevărat România. Analist: „Nu cred în principiul «Care strigă mai tare»“

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite