FOTO VIDEO Mario Vargas Llosa a primit titlul de Doctor Honoris Causa al UBB: „Sunt foarte onorat. Voi face tot ce îmi stă în puţinţă să nu îi dezamăgesc pe cei care mi-au acordat titlul“
0
Scriitorul peruan Mario Vargas Llosa, distins în 2010 cu Premiul Nobel, a primit luni, 20 mai, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai. Llosa a rostit un discurs în limba spaniolă în care a accentuat rolul pe care-l au poveştile şi ficţiunea în viaţa oamenilor.
Mario Vargas Llosa a primit luni, 20 mai, titlul de Doctor Honoris Causa din partea celei mai mari universităţi din Transilvania, UBB. Ceremonia a avut loc în Aula Magna.
Ceremonia de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa a început cu un discurs de-al rectorului Ioan Aurel Pop, care a punctat inspiraţia lui Mario Vargas Llosa din romanul cavaleresc medieval şi a încheiat prin a face o plecăciune la figurat în faţa marelui scriitor de Nobel:
„Clujul şi Universitatea se închină în faţa marelul scriitor Mario Vargas Llosa“.
După discursul rectorului, decanul Facultăţii de Litere, Corin Braga, a citit laudatio.
În motivarea acordării titlului de Doctor Honoris Causa, Braga a subliniat faptul că scriitorului peruan i-a fost conferit acest titlul de universităţi din America Latină cât şi de universităţi de prestigiu precum Sorbona şi Oxford.
„Literatura mi-a dat momentele cele mai frumoase din viaţă“
După ce a ascultat atent discursurile universitarilor clujeni, Mario Vargas Llosa a primit titlul şi diploma prin care a devenit Doctor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai şi a rostit un discurs în limba spaniolă în care a accentuat rolul pe care-l au poveştile şi ficţiunea în viaţa oamenilor.
„Poveştile ne fac viaţa diferită, mai frumoasă, mai liberă, ne-o împlinesc. (...)
Dictaturile indiferent de natura lor, politice, militare, religioase, toate au încercat să controleze literatura.Literatura era un potenţial inamic al regimurilor totalitare pentru că, prin ficţiune, oamenii se pot îndepărta, se pot detaşa de viaţa de zi cu zi (...)
Literatura mi-a dat momentele cele mai frumoase din viaţă, iar unul dintre aceste momente este cel de astăzi, din această antică universitatea”, a spus Mario Vargas Llosa.
Scriitorul le-a declarat, după primirea distincţiei, foarte scurt, ziariştilor că este onorat de titlul primit şi încearcă să nu dezamăgească pe cei care i-au acordat-o.
Scriitorul peruan va face azi un tur al oraşului, tur condus de universitarul Radu Ardevan.
Traducerile din spaniolă în română a videoclipurilor inserate în text:
Video 1
„Vreau să vă mulţumesc că m-aţi inclus ca un membru în plus în familia Universităţii. Încă o dată vă mulţumesc pentru această onoare conferită şi mă angajez să nu vă dezamăgesc, să fiu la înălţimea acestei recunoaşteri şi a tuturor celor de faţă“
Video 2
„Pentru a face viaţa posibilă în comunitate, fiecare trebuie să sacrifice ceva pentru a ajunge la un ţel comun, (nota traducătoarei. Llosa vorbeşte de începutul relaţiilor interumane bazate pe violenţă, aşa cum şi toate dictaturile îşi exercitau domnia astfel. Vorbeşte despre rolul ficţiuni)
Fără vocea scriitorului care făcea convingătoare aceste istorii, aceste ficţiuni, probabil umanitatea nu ar fi ieşit din stadiul de peşteră, de oameni ai cavernelor.
Mulţumită ficţiunii am început să nu mai fim conformişti, să nu ne mai convină viaţa aşa cum este.
Prin ficţiune ne simţim stimulaţi şi incitaţi să explorăm, şi să visăm, să ne imaginăm viaţa pe care am vrea să o avem, care se aproape de ideal. De aceea, ficţiunea, pe lângă rolul de a ne distrage şi de a ne provoca amuzament sau distracţie, este ceva mult mai profund. E un fel de motor al nonconformismului omenesc, al rebeliunii, al revoltei faţă de ceea ce ne facem să simţim că, întotdeauna, ceva e imperfect.
Până şi societăţile cele mai democratice sunt departe de a atinge idealul lumii perfecte. Şi care e acel vis care însufleţeşte ficţiunile pe care le ascultăm sau care le citim? Aceasta este raţiunea existenţei literaturii, literatură care în societăţile despotice a constituit un pericol din faşă până la moarte. Asta fac dictaturile.
Dictaturile politice, militare, religioase, de partid sau ale unui conducător, toate fără vreo excepţie, în toate părţile lumii, au încercat să controleze literatura supunând-o unor cenzuri stricte prin intermediul aşa-numiţilor comisari meniţi să controleze ortodoxia sistemului/politicii“.
Video 3
„Aceste ficţini reprezintă un pericol pentru că autorul poate să insereze elemente tendenţioase, cutremurătoare faţă de ordinea socială. A citi o ficţiune, pe lângă faptul de a petrece câteva ore amuzante, plăcute, înseamnă, totodată, şi a revela neajunsurile lumii în care trăim, imperfecţiunile, pentru fiinţe ca noi, care suntem înzestraţi cu dorinţe, vise, cu imaginaţie, cu ceva care ne obligă să ieşim din ceea ce suntem şi să visăm o viaţă mai bună, mai bogată, mai intensă, mai dignă, mai lungă decât cea pe care o avem.
De aceea e important ca literatura să nu dispară şi ca ficţiunile să nu îşi piardă valoarea şi să nu devină simple instrumente de manipulare ale opiniei publice prin modele. De aceea e important să inventăm poveşti, şi să trăim cu acestea ca fiind o parte esenţială a vieţii noastre.
Pentru ca în societăţile democratice, liberale, ficţiunile trebuie să fie mult mai mult decât un simplu amuzament care să aibă puterea de a desăvârşi cetăţeni liberi, independenţi, cu capacitate de a visa, cetăţeni care pot fi mult mai greu înşelaţi şi manipulaţi decât aceia care sunt sclavi mijloacelor mass-media“
(traduceri realizate de Olivia Petrescu de la Facultatea de Litere a UBB)
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
