FOTO Muzeul ascuns al locomotivelor cu aburi. „Puse pe şine, ar putea aduce bani frumoşi, aşa cum fac ungurii şi nemţii. Noi, de ce nu putem?“
0La 60 de kilometri de Cluj, într-un sat numit Cuzdrioara, există un muzeu al locomotivelor amenajat într-un depou CFR. Deşi nu este pe nicio hartă turistică, locul are exponate spectaculoase: cele mai vechi locomotive au 105 ani.
În Depoul Dej Triaj, din satul Cuzdrioara (judeţul Cluj), stau cuminţi 18 locomotive cu aburi şi electrice, dar şi vagoane, aşteptând ca poveştile lor să fie ascultate nu doar de turiştii rătăciţi ori de mirese dornice să aibă poze speciale la nuntă.
Muzeul a fost creat în urmă cu 21 de ani de o mână de pasionaţi de la Depoul de Locomotive al CFR Marfă Dej.
„Este singurul de acest gen din Ardeal“, afirmă custodele ineditului muzeu, Florin Nan.
Mariana şi războiul
Cele mai bătrâne exponate au 105 ani: o locomotivă electrică cu acumulatori fabricată, în 1908, la Berlin şi o locomotivă cu aburi din acelaşi an, făcută la Viena. Aceasta din urmă a fost expusă la intrarea în depou şi este una dintre cele mai vechi şi valoroase locomotive cu aburi din ţară. Totodată, e, singurul semn că dincolo de acea poartă a depoului, care nu atrage cu nimic, s-ar ascunde ceva interesant.
Cum intri în curtea depoului dai cu ochii de „Mariana“, o locomotivă cu aburi fabricată în 1943 de Uzinele Malaxa, „soldat“ pe şine în Al II-lea Război Mondial. Mecanicii au botezat-o „Mariana“ (foto mai jos).
„În cartea despre istoria căilor ferate, scrisă de Ilie Popescu şi Şerban Lăcriţeanu, se spune că Mariana s-a tamponat cu un tren militar german care transporta marfă. Nu se ştie dacă a fost un act de sabotaj ori ba“, explică Florin Nan. Acesta mai povesteşte că ruşii ar fi vrut să o ducă cu ei acasă, când s-au retras, însă, din întâmplare ori nu, românii au defectat-o şi aşa că nu a mai plecat nicăieri.
Locomotiva lui Hitler
În faţa Marianei, pe aceeaşi şină, stă o „surată“ care face parte dintr-o serie de locomotive militare comandate de Hitler. „A fost fabricată, în 1945, la Uzinele Skoda, şi este printre ultimele din seria DR-52, seria de locomotive făcute din ordinul lui Hitler“, explică custodele.
O altă maşinărie celebră este o locomotivă cu aburi care a jucat în filmul românesc „Trenul Vieţii“, în 1997. Aceasta are 77 de ani, a ieşit pe poarta Uzinelor Malaxa şi, faţă de celelalte, scoate un sunet aparte deoarece are un fluier făcut dintr-un proiectil de tun.
În muzeu mai este şi o locomotivă diesel din 1938, făcută în Elveţia, care a servit trenul prezidenţial al lui Gheorghe-Gheorghiu Dej (foto mai jos). „La acea vreme era cea mai puternică locomotivă diesel din lume“, completează Nan.
7 ani stau mărturie că se poate
Timp de vreo 7 ani, unele dintre locomotivele cu aburi serveau drept trenuri de agrement pentru străini pe ruta Dej-Vişeul de Jos, adică din Dej prin zona de munte a judeţului Bistriţa-Năsăud până în pitorescul Maramureş.
Traseul unui tren turistic care a circulat, în cei şapte ani, între Dej şi Vişeu. Traseul e datat 6 mai 1996 FOTO: Florina Pop
„1995-2002 a fost cea mai bună perioadă. Aveam turişti de peste tot, Canada, Japonia, Anglia, Germania, Austria. O firmă din Piatra Neamţ îi aducea. Toamna, în special, le plăcea turiştilor din cauza ruginiului peisajului. Le mai plăcea să vadă vaci şi oi păscând pe marginea căii ferate “, povesteşte custodele.
Unele dintre „bătrânele doamne“ de pe şine sunt funcţionale şi azi. Marele regret al custodelui din Dej e că nimeni nu se încumetă să le folosească în scop turistic.
„Locomotivele cu aburi, puse pe şine, ar putea aduce bani frumoşi, aşa cum fac ungurii şi nemţii cu astfel de locomotive. Noi, de ce nu putem?“, încheie Nan.
Misterul fumului
Când spunem locomotive cu aburi ne gândim cu toţii la filmele în care „carele de foc“, cum le ziceau indienii din SUA, lasă o dâră lungă de fum negru. Însă şi acolo e un mic secret.
„Asta făcea deliciul turiştilor. Vorbeam cu mecanicul să dea când fum alb, când fum negru. Secretul - şi se uită zâmbind la mecanicul Constantin Marcu - stă în cantităţile de cărbune şi păcură folosite“, povesteşte Nan. Asta, pe lângă, peisajele idilice cu căpiţe de fân, vaci care pasc în voie pe marginea căii ferate.
Locomotivă de mocăniţă, în Muzeul din Dej FOTO: Florina Pop
Mocăniţa, de la tren forestier la trend în turism
Traian Almăşan, un clujean specialist în turism şi blogger Adevarul.ro, spune, parafrazându-l pe Caragiale, că turismul feroviar românesc este „sublim, dar lipseşte cu desăvârşire“.
„El se află cam în aceeaşi stare în care se află şi CFR-ul. Singurele sclipiri se datorează unor iniţiative private, precum cea de pe Valea Vaserului din Maramureş sau cele din Bucovina şi judeţul Hunedoara“, afirmă Traian Almăşan.
„Cel mai cunoscut exemplu de tren forestier, de mocăniţă, care, în ultimii ani, a devenit un veritabil trend în turismul românesc, este CFF Vişeu, sau mocăniţa de pe Valea Vaserului din Maramureş. Norocul ei a fost că, imediat după 1990, a fost privatizată, intrând în posesia CFF, adică a căii ferate forestiere“, explică Almăşan.
Iar în jurul acestui tren s-a dezvoltat, la Vişeu, o mică industrie turistică: în gară există un tren de epocă care e folosit ca şi hotel, iar din zonă poate fi luată masa şi pot fi cumpărate suveniruri.
„Care ar fi secretul succesului unui astfel de turism? Cred că un amestesc de calitate germană dată de actualii proprietari ai mocăniţei, cu precizia elveţiană a fundaţiei şi cu ospitalitatea şi omenia maramureşenilor. Toate acestea, încununate cu puţină şansă şi multă pasiune...“, încheie ghidul.
Mocăniţa de pe Valea Vaserului FOTO: CFF Vişeu
Mai puteţi citi:
Una dintre cele mai vechi locomotive cu abur din ţară, expusă în stradă
FOTO Meşteşugarii care aduc şezătoarea în mileniul trei. Ucenic la 10 ani
Se încarcă comentariile...
