FOTO VIDEO O poveste de Crăciun: cum a devenit un depou din Ardeal muzeu pentru locomotivele cu aburi
0La Dej, într-un depou al CFR-ului, stau liniştite câteva locomotive cu aburi gătite în straie de sărbătoare cu sute de beculeţe colorate, ca nişte copii gata să meargă la colindat. „Bătrânele“ maşinării, căci niciuna nu are mai puţin de 50 de ani, sunt exponate în singurul muzeu al locomotivelor din Transilvania. Un muzeu în aer liber, cu multe poveşti, strădanii şi speranţe.
La ieşire din Dej, după vreo 6 kilometri, din drumul ce duce la Bistriţa se „înţeapă“, în dreapta, un drumeag neasfaltat care se opreşte lângă calea ferată. Lângă Depoul Dej mai exact. Acolo există de 21 de ani, cât vârsta unui tânăr la început de drum, singurul muzeu al locomotivelor din Transilvania.
Deşi există de ceva vreme, lumea nu prea ştie de el şi, din păcate, se ajunge greu acolo, cu autobuzul din Dej spre satul Cuzdrioara, ori cu maşina, asta dacă ştii de existenţa muzeului fiindcă nu vei găsi, nici în Dej, nici pe acel drum naţional, vreo plăcuţă care să te infomeze.
Singurul lucru care dă de gol prezenţa muzeului în zonă e locomotiva cu aburi care păzeşte intrarea în Depoul Dej Triaj, sau în limbajul oficial - Depoul de Locomotive Dej CFR Marfă.
Locomotiva de la intrarea în Depoul Dej FOTO: Florina Pop
Abia după ce ajungi la intrare, te uiţi în faţă şi vezi o altă locomotivă cu aburi, mai mare, neagră cu roşu, pe care se înghesuie luminiţe colorate ce urează vizitatorului „La mulţi ani!“ în anul care vine, îţi dai seama că, dincolo de poarta de metal, e ceva ce ar merită văzut.
Iar asta împreună cu ghidul potrivit care să-ţi spună povestea locomotivelor cu aburi din muzeu ar fi o vizită pe cinste care ar purta curiosul într-o călătorie în timp, pe calea ferată.
Un vagon cu trecut
La intrarea în depou ne aşteaptă custodele ineditului muzeu, Florin Nan. El povesteşte că acest muzeu în aer liber a apărut în 1992 din iniţiativa - şi pasiunea, adăugăm noi - a câtorva angajaţi de la Depoul Dej.
„Nu a fost o obligaţie de serviciu“, subliniază custodele.
Muzeul este unul în aer liber, are 18 exponate, adică locomotive cu aburi şi diesel, respectiv vagoane. Pentru Nan acestea preţuiesc mai mult decât cele câteva sute de mii de euro, la cât au fost estimate bijuteriile pe şine. Pentru el, valoarea lor nu se măsoară în bani.
Imagine cu o locomotivă cu aburi pe şine FOTO: Florina Pop
Într-un vagon verde a amenajat, împreună cu colegii, un mic loc cu suveniruri: fotografii de epocă cu gara Dej la începutul anilor 1900, cu vizita lui Gheorghe-Gheorghiu-Dej în 1963, cu locomotivele cu aburi mergând mândre prin peisaje pitoreşti, cele de care nu doar turiştii străini se îndrăgostesc instant.
Vagonul-muzeu din Dej FOTO: Florina Pop
Printre exponatele vagonului amintim numeroase „buletine“ de locomotive, adică acele plăcuţe cu cifre din faţa locomotivelor, schiţe originale de locomotive, cărţi vechi despre cum să ai grijă şi să recondiţionezi o locomotivă, volume consistente despre trecutul căilor ferate româneşti, medalii.
Interiorul muzeului FOTO: Florina Pop
Într-un cuvânt, în acel vagon găseşti multă pasiune, dar şi multe poveşti. Nu există vreun obiect expus care să nu aibă istoria lui, mai mult sau mai puţin interesantă.
Despre câteva dintre exponatele muzeului în filmul de mai jos:
Când locomotivele iau locul brazilor de Crăciun
Însă ce atrage atenţia, încă de la intrarea în curtea depoului sunt locomotivele cu aburi care sunt decorate precum pomii de Crăciun. De-asta s-a ocupat Florin Nan. I-a luat două săptămâni până să pună cele circa 600 de metri de instalaţii colorate
Sunt adevărate „vedete“ pe şine. Una dintre ele a „jucat“ într-un film românesc. Custodele povesteşte că, în 1997, a fost cu locomotiva 230.299 la Bucureşti, pe platourile de filmare ale peliculei „Trenul vieţii“, regizat de Radu Mihăileanu.
Aceeaşi locomotivă, despre care spune că are un fluier special făcut dintr-un proiectul de tun, a tras trenul care l-a dus pe Traian Băsescu, pe atunci ministru al Transporturilor, la inaugurarea unei linii de cale ferată din judeţul Bistriţa-Năsăud.
Locomotivă de mocăniţă FOTO: Florina Pop
O altă „surată“ de-a ei, botezată de mecanici „Mariana“ pentru că, zice Nan, era „mare, frumoasă, impunătoare“, a fost făcută în Uzinele Malaxa, în 1943. A prins şi războiul şi a stârnit interesul ruşilor care ar fi vrut să o ducă cu ei, acasă, însă, graţie unor români care au defectat-o, intenţionat ori ba, ea n-a mai plecat nicăieri.
„Mariana a fost cea mai puternică locomotivă cu aburi fabricată în România“, se mândreşte custodele muzeului.
Alte lucruri despre ea, în filmuleţul de mai jos:
De trei ani de zile, în preajma sărbătorilor de iarnă, Florin Nan, împodobeşte locomotivele cu aburi şi, de fiecare dată, vorbeşte cu pasiune despre fiecare dintre ele.
Nu uită să pună beculeţe nici pe o locomotivă de mocăniţă, care seamănă cu cea celebră de pe Valea Vaserului. Gătite sunt şi o locomotivă de germană, fabricată în 1945 după model militar, dar şi cea de la intrare, care este una dintre cele mai vechi locomotive cu aburi făcute în România.
O imagine din decembrie 2012, când era mai multă zăpadă FOTO: Florin Nan
Mai puteţi citi:
Una dintre cele mai vechi locomotive cu abur din ţară, expusă în stradă
FOTO Meşteşugarii care aduc şezătoarea în mileniul trei. Ucenic la 10 ani
Se încarcă comentariile...
