Cum ne tratăm de foamea de putere, cea mai cumplită ispită modernă: „Nu poţi să ai slănină în pod şi porcul în coteţ, în acelaşi timp“

Cum ne tratăm de foamea de putere, cea mai cumplită ispită modernă: „Nu poţi să ai slănină în pod şi porcul în coteţ, în acelaşi timp“

Lupta dintre bin eşi rău FOTO: trilulilu.ro

Beţia puterii, renunţarea la propriile valori în goana după avuţie şi dorinţa de a obţine putere şi bogăţie fără cel mai mic efort sunt tentaţiile cu care se luptă omul anului 2016. Tot ele, dar formulate în limbajul nebiblic al mileniului trei, sunt cele trei încercări la care diavolul l-a supus pe Iisus în pustie.

Cel mai mare duşman al omului este chiar el însuşi, spun oamenii învăţaţi. Iar lupta cu sinele interior îl ajută pe individ să se dezvolte personal, să se autodepăşească, să crească spiritual, să aibă o viaţă pe măsura valorilor, convingerilor şi dorinţelor sale.

Plecând de la exemple din cărţile sfinte, de la idei aprig dezbătute de filosofi, psihologi şi teologi, ”Adevărul” vă prezintă un serial, pe care l-am numit „Duhovnic online”, cu teme religioase explicate oamenilor pe înţelesul anului în care trăim cu ajutorul preotului Dorel Gălan din Cluj, dar şi a altor specialişti în diverse domenii. Împreună vom încerca să vă spunem de ce „drumul spre iad e pavat cu bune intenţii”, care este decalogul omului modern şi povestea din spatele unor simboluri creştine, unde e limita compromisului/libertăţii şi de unde începe păcatul/cenzura, dar şi cum îi putem aduce pe cei mai mici dintre noi aproape de biserică fie că se numeşte ea ortodoxă, greco-catolică, catolică, reformată, musulmană, budistă şi lista poate continua.

În primul material vă vom vorbi despre ispitele de zi cu zi ale omului din acest mileniu, când timpul şi viteza internetului aleargă cot la cot, iar faptele sunt, uneori, mai vizibile pe Facebook decât în realitate.

„Credinţa e un exerciţiu de căutare”, spune preotul Dorel Gălan din Cluj. Şi zilnic, adaugă el, îl căutăm pe Dumnezeu în ceea ce facem, zilnic ne căutăm pe noi în ceea ce facem, dar tot zilnic suntem învingători sau învinşi în lupta cu ispitele, fie că vorbim de poftele burţii, de cele carnale sau de dorinţele noastre de a ajunge oameni înstăriţi sau în funcţii de putere care să se bucure de respectul comunităţii în care trăiesc.

Psihologia ispitei

 

„Ispita e condiţia virtuţii. Ispita nu trebuie confundată cu păcatul. Ea dă valoare virtuţii”, subliniază preotul Gălan. Însă drumul de la ispită la gând şi materializarea ei devine deja un drum spre păcat. Dacă în prima etapă omul conştientizează prezenţa ispitei, continuă preotul explicaţia, în a doua etapă el deja se însoţeşte cu tentaţia şi începe să prelucreze ispita sub formă de senzaţii. A treia etapă este cea a consimţirii când omul acceptă ispita după ce a negociat cu el însuşi şi a primat tentaţia.

„Aici, la negociere, intervine virtutea discernământului”, adaugă preotul. Un exemplu elocvent este următorul: o blondă superbă intră într-un bar. Bărbatul o vede – conştientizarea ispitei. Blonda se aşează la o masă. Bărbatul se apropie, îi oferă o cafea, discută, îi ia numărul de telefon – însoţirea cu ispita. De la discuţii ajung în pat, deşi bărbatul este însurat, are 4 copii şi este un exemplu pentru comunitatea în care trăieşte – consimţirea. Asta după ce bărbatul a ales tentaţia, deşi conştiinţa sa îi spunea să nu o facă.

„Omul este suma alegerilor pe care le face de-a lungul vieţii”, afirmă preotul clujean.

Ispite vechi şi noi, aceeaşi Mărie cu altă pălărie

 

Plecând de la ispitirile lui Iisus în pustie, după cele 40 de zile de post, preotul Dorel Gălan spune că omul modern se confruntă cu aceleaşi tentaţii, doar forma în care se prezintă ele este una specifică vremurile actuale. 

„Diavolul nu-şi schimbă scopurile, doar îşi rafinează metodele în funcţie de fiecare epocă. Strategia lui este, întotdeauna, deghizarea răului sub masca binelui, el însuşi fiind un maestru al deghizărilor”, consideră Dorel Gălan.

Prima ispită: trecerea de la a fi la a avea

 

În Evanghelia după Matei, capitolul IV, se spune: „Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavol. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: «Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini». Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: «Nu numai cu pâine va trăi omul, şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu»”.

Prima tentaţie este schimbul de identitate, explică Dorel Gălan. „Pe om îl definim din prisma convingerilor sale, adică a ceea ce este şi nu din prisma averii sale, adică a ceea ce are. Noi spunem despre cineva «x este bogat», însă în realitate tocmai am afirmat ceva referitor la ce are omul, nu la ce este el, în identitatea sa. Omul este suma suma valorilor, credinţelor, convingerilor şi alegerilor sale,  iar în momentul în care e dispus să-şi sacrifice convingerile sale - acel a fi -  ca să obţină diverse foloase – acel a avea -  are loc transferul de identitate”, afirmă acesta.

Ce face diferenţa? Cum poţi preveni procesul complex al tentaţiei? „Analiza ecologică a intenţiilor. Ce se întâmplă dacă fac asta?  Ce se va întâmpla pe termen scurt, dar şi pe termen lung? Să anticipi, ca şi la şah. Poate pe termen scurt efectele vor fi pozitive dacă accept să renunţ la principiile mele, dar pe termen lung nu vor fi”, adaugă preotul.

A doua ispită. Tentaţia miracolului, a lucrului obţinut repede cu cost minim sau fără cost

 

Aceeaşi Evanghelie redă şi a doua ispită: „Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului. Şi I-a zis: «Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău». Iisus i-a răspuns: «iarăşi este scris. Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău»”.
Această tentaţie, tradusă în limbajul omului modern, ar suna astfel: dorinţa omului să se întâmple ceva pentru care efortul său să fie minim sau deloc, nefiind dispus să plătească preţul.

„Nu poţi să ai slănină în pod şi porcul în coteţ, în acelaşi timp. Diavolul e un bun teolog. Ce e bine să reţinem e că Dumnezeu face minuni, dar nu absurde”, punctează preotul.

„În special tinerii care se afla la începutul drumului profesional în viaţă au tentaţia de a arde etapele, lipsa de răbdare caracterizându-i. O istorioară chinezească ne arată cum un tânăr care dorea să devină bijutier a primit ca primă sarcină de la maestrul sau să ţină, vreme de un an, în mână o piatră de jad. După un an de răbdare, măcinat de gânduri privind inutilitatea actului său, a primit sarcina să o mai ţină, aceeaşi piatră, încă un an. Revoltat, a refuzat, dar maestrul i-a prins mâna, punându-i în palmă piatra. «Dar aceasta nu e jad!», exclamă tânărul. «Prin răbdare şi perseverenţă ajungi la miracolul cunoaşterii», i-a spus maestrul. Cu alte cuvinte, miracolele se petrec în prezenta verbelor«a şti», «a vrea» şi «a face», adaugă părintele Gălan.

A treia ispită. Puterea. ”Stăpânirea să fie dată celui care nu o vrea”

 

Goana după funcţii, beţia puterii este a treia ispită. Tot în capitolul IV al Evangheliei după Matei se spune: „Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. Şi I-a zis Lui: «Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi te vei închina mie». Atunci Iisus i-a zis: «Piei, satano, căci scrie este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-L slujeşti». Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau”.

Potrivit preotului clujean, de această pot fi atinşi cei din funcţii de conducere, managerii (de firme, de multinaţionale etc), nu doar cei din lumea politică.

„Puterea e ca şi banul. Valoarea morală e dată de cel care o foloseşte. Aşa este şi puterea. Dacă o foloseşti ca să-l ajuţi pe celălalt atunci e o binecuvântare, dar dacă o foloseşti ca să obţii pentru tine foloase atunci e corupţie sufletească, răutate. Kierkegaard (n.r. Søren Aabye Kierkegaard, filosof danez din secolul al XIX-lea) spunea că orice ajutor începe cu a fi smerit cu cel pe care vrei să-l ajuţi.
Dacă aceasta s-ar aplica, altfel ar fi societatea în care trăim. Dacă fiecare îşi pune întrebarea asta: cu ce pot eu să ajut? Dacă preotul se întreabă cum îşi poate sluji credincioşii, dacă doctorul se întreabă cum să-şi perfecţioneze actul medical, dacă profesorul se întreabă cum să educe mai bine, atunci lucrurile ar fi altfel”, subliniază Dorel Gălan.

O altă idee biblică e „stăpânirea să fie dată celui care nu o vrea” pentru că, adaugă preotul, va căuta să fie un lider care să le fie de folos oamenilor.

Vă mai recomandăm:

Cartea religioasă al cărei conţinut rivalizează cu bestselleruri celebre. Învăţurile unor pustnici din Egipt repuse în context de către un preot român

Sisoe, sfântul care a coborât în iad ca să salveze copiii. Cum a ajuns numele lui să fie folosit de români în momente de uimire sau de mânie

citeste totul despre: