Comemorări cu fast în perioada interbelică pentru Carmen Sylva, regina-poetă. Cum era omagiată pe malul Borcei Mama răniţilor
0
De câte ori trecea familia regală spre Constanţa, alături de autorităţi, corul condus de Emanoil Theodorescu îi ieşea în întâmpinare la gara Ciulniţa din Bărăgan. Regina poetă Carmen Sylva, supranumită de popor Mama răniţilor, şi regele Carol I s-au aflat în mai multe rânduri pe malul Borcei, călărăşenii cinstind cu fast memoria acestora şi după trecerea în nefiinţă.
„ Aşa cum citim într-un document din anii treizeci ai secolului trecut, „odată au reuşit corurile aşa de minunat, încât Regina Carmen Sylva l-a felicitat pe maestru, s-a interesat până la sfârşitul vieţii de el, ajutându-l şi băneşte”, povesteşte prof. Nicolae Ţiripan, istoric, fost director al Arhivelor călărăşene.
De altfel, despre trecerea prin oraşul nostru a regelui şi reginei, Valentin Economu scria în 1936 că:
„…aici, pe malul Borcei, în port, am avut fericirea să văd, copil fiind, pe marele rege Carol I, cu buna regină Elisabeta, cu întreaga familie regală. Regele, bătrân aproape, avea o ţinută demnă, impunătoare, iar regina Elisabeta, păstra un zâmbet, care-i însenina faţa, îmbujorată şi reliefată de costumul alb, pe care-l purta cu drag”, iar Constantin V. G. Grigorescu, scria cu ocazia Congresului general al ziariştilor din provincie, desfăşurat la Călăraşi, în 1937, că: „Suntem în oraşul cu fericiri numărate. În afară de vizitele pe care le făceau odinioară regele Carol I şi regina Elisabeta, cu familia regală, care vizite îmbrăcau oraşul în haină de sărbătoare, altă fericire sau bucurie nu a cunoscut oraşul”.
Nu se stinsese bine tristeţea provocată de dispariţia Regelui Carol I şi la 18 februarie 1916, primarul Sima Niculescu înştiinţa pe locuitorii oraşului Călăraşi că:
„…Aceia care a fost iubita suverană M. S. Regina Elisabeta s-a stins din viaţă azi joi 18 februarie, orele 8 de dimineaţă, după o scurtă suferinţă.
Sufletul acela mare şi deosebit, care îşi consacrase viaţa alinărei suferinţelor: Mama răniţilor, Mama Regina; azi nu mai este.
Ea şi-a luat zborul către Cer urmându-şi soţul, dar lăsând îndurerată î întreagă Ţară, ce-I va păstra în veci pioase şi neşterse amintiri.
Fie-I ţărâna uşoară.”
Către Casa regală a României pleca următoarea telegramă, semnată în numele călărăşenilor de acelaşi primar: „Trista ştire a stingerii din viaţă a mult iubitei Regine Elisabeta umple de durere sufletele întregii românimi.
Populaţia oraşului Călăraşi adânc îndurerată va păstra în veci pioase amintiri, Aceleia ce a fost Suverana bună şi milostivă: Mama Regină.
În numele oraşului, vă rog a-mi permite să depun la picioarele Tronului cele mai sincere dureri pentru marea pierdere ce încearcă Dinastia şi Ţara.
Fie-i memoria eternă.”
Regele Carol I şi Regina Elisabeta nu vor fi uitaţi de călărăşeni, amintirea acestora fiind mereu vie în memoria acestora, iar la împlinirea fiecărui an de la moartea acestora erau săvârşite slujbe religioase în bisericile oraşului.
70 de minute de poezie fină
La 7 martie 1936, la şcolile de comerţ din Călăraşi s-a comemorat cu un fast deosebit Regina – Poetă Carmen Sylva. A conferenţiat Constantin V. G. Grigorescu – director al Şcolii superioare comerciale şi preşedinte al Asociaţiei Presei Ialomiţene, conferinţă care „a mişcat adânc pe profesori şi elevi”.
Acelaşi Constantin V. G. Grigorescu - director al Şcolii superioare comerciale din Călăraşi şi preşedinte al Asociaţiei Presei Ialomiţene, conferenţia de la tribuna secţiei locale a Ligii Culturale, atunci când la 19 martie 1936, secţia comemora pe regina poetă Carmen Sylva, după ce cu un an înainte conferenţiase pe aceiaşi temă Victor Eftimiu – preşedintele Societăţii Scriitorilor Români. Într-un ritm presărat cu imagini frumos colorate Constantin V. G. Grigorescu, „a evocat rând pe rând etapele vieţii reginei poete, schiţând întreaga ei operă şi arătând izvoarele ei de inspiraţie.
În 70 de minute de poezie fină, conferenţiarul a purtat publicul de la Nenwied la Bucureşti şi Cotroceni, de la Sinaia la Constanţa şi Curtea de Argeş.
În tablouri preţioase, admirabil redate, s-au perindat dinaintea publicului atent, toate evenimentele însemnate din îndelungata ei viaţă.
A fost o închinare adusă reginei – poete, care şi-a atras admiraţia lumii întregi prin puterea creatoare, prin inima largă şi omenească, prin gândirea ei adâncă, prin toată opera de caritate şi înfrăţire la care a muncit.
Conferinţa a fost un imn adus celei mai nobile Doamne, prietenă a nenorociţilor şi mângâietoare a omenirii prin scrieri şi prin opere caritabile”.
Este prea puţin faţă de cât suntem datori
Ziarul călărăşean „Năzuinţa” din 1 mai 1936, consemna ştire că în nr. 13-16 din aprilie 1936 al „Gazetei cărţilor” – publicaţie ce a apărut în perioada interbelică la Ploieşti, sub conducerea eruditului profesor de istorie D. Munteanu – Râmnic – era înserat, chiar sub semnătura profesorului, articolul intitulat „Două propuneri cu prilejul unei comemorări” în care scrie că „este încă prea puţin, faţă de cât suntem datori să cunoaştem cu adevărat şi nu numai la comemorări, viaţa şi opera Carmen Sylvei şi cât îi datorăm toţi, faţă de rolul de Augustă, entuziastă şi puternică propagandistă pentru limba şi literatura noastră, ţara şi neamul românesc”.
Plecând de la cele subliniate mai înainte profesorul D. Munteanu - Râmnic propunea constituirea unui „Comitet Pro Carmen Sylva, cu scopul de a ridica o statuie pe ţărmul mării, pe dig, lângă Farul cel mare, unde a visat, a gândit şi ne-a dăruit desăvârşite creaţii Carmen Sylva”.
Despre regina poetă şi căsuţa ei de la mare, următoarea Regină a României, Maria scria în „Povestea vieţii mele”: „… o văd în picioare, pe terasa îngrădită cu fier a căsuţei clădite pentru ea, pe un dig care se întinde în mare la intrarea portului Constanţa (este vorba despre Cuibul Reginei, clădire ce adăposteşte astăzi, Muzeul Portului Constanţa – n.ns.). O căsuţă ciudată, zidită de inginerii portului, cu odăi ce semănau cu cabinele vapoarelor. O văd în picioare acolo, în lunga ei rochie albă, cu părul ei cărunt lăsat slobod în mânia vântului. Carmen Sylva iubise totdeauna marea cu o iubire romantică, şi era una din puţinele fiinţe cărora le e cu adevărat drag vântul. Îi umplea de exaltare inima furtunoasă şi înviora izvoarele închipuirii ei poetice”.
Amintind apoi că sunt foarte puţini cei ce ştiu despre viaţa şi opera primei Regine a României, că este foarte puţin cunoscută opera – cincizeci de lucrări – romane, nuvele, lucrări dramatice, volume de poezii şi cugetări, tradusă în 14 limbi din foarte multe ţări, dar tipărită foarte puţin la noi, autorul amintea şi a doua datorie a Comitetului: „să i se retipărească, traducă şi răspândească lucrările la noi, propunând chiar să se tipărească pentru început o antologie, o culegere de texte din întreaga operă, din cele traduse desăvârşit de Eminescu, Coşbuc, Iosif Leca ş.a., chiar înainte de orice altă retipărire şi chiar înainte de a i se ridica o statuie pe ţărmul mării”.
Subliniind propunerile distinsului orator şi fiind întru totul de acord cu ele, ziarul lansa şi un apel către Asociaţia Presei Ialomiţene şi toate societăţile de cultură din oraşul Călăraşi şi judeţul Ialomiţa, de a porni imediat la constituirea unui comitet care să secondeze opera începută în alte părţi.
În continuarea tradiţiei interbelice, în ziua de 9 mai 2008, în prezenţa Majestăţii Sale Regele Mihai, în Piaţa situată între Palatul administrativ şi de cultură Barbu Ştirbei şi Palatul Prefecturii din Călăraşi, a fost dezvelită statuia ecvestră a Regelui Carol I, operă a sculptorului Florin Codre.
Patroana artelor, poet şi scriitor
Pe numele său complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, regina poetă Carmen Sylva s-a născut la 29 decembrie 1843 în castelul Monrepos din Neuwied pe Rin ca fiică a lui Herman, prinţ de Wied şi a prinţesei Maria de Wied, fiică de duce.
În 1869 se căsătoreşte cu Domnitorul Carol I şi devine prima regină a României. “Este cunoscută ca patroană a artelor, poet şi scriitor sub pseudonimul Carmen Sylva, iar ca fondatoare a unor instituţii caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama Răniţilor.
În timpul războiului de independenţă a înfiinţat spitale, servicii de ambulanţă şi îngrijire şi a procurat medicamente pentru răniţi. S-a implicat energic în sprijinirea artelor şi a societăţii filantropice, prin intermediul căreia a încurajat doamnele din înalta societate să se implice în strângerea de fonduri şi în gestionarea actelor caritabile. Astfel, Societatea Regina Elisabeta, fondată în anul 1893, a tratat benevol circa 17.000 de pacienţi pe an, a distribuit medicamente gratuite şi s-a preocupat de starea familiilor nevoiaşe, pe care le-a monitorizat”, spune prof Ţiripan.
Regina, care deseori se înveşmânta în portul naţional românesc, a organizat la castelul regal din Sinaia un centru de meşteşuguri naţionale. S-a preocupat permanent de încurajarea tinerilor talentaţi pentru ca aceştia să studieze prin intermediul unui program de burse, sprijinind financiar pe pictorul Nicolae Grigorescu şi poetul Vasile Alecsandri.
Poetă şi prozatoare, a fost o admiratoare sinceră a poetului nostru naţional Mihai Eminescu, pe care l-a recompensat cu ordinul Bene Merenti, însoţit de o importantă sumă de bani, ordin pe care poetul, cuprins de o furie anti dinastică, a refuzat să-l ridice.
Supranumită regina scriitoare, a scris poeme, basme, povestiri, romane, lucrări cu caracter memorialistic şi a tradus din opera lui Perre Loti. A scris enorm, peste o mie de poezii, nouzeci de nuvele strânse în patru volume antologice, treizeci de opere dramatice şi patru romane. A scris în limba germană, uneori chiar cu caractere gotice. Opera ei a fost transpusă în limba română de Mihai Eminescu, George Coşbuc, Mite Kremnitz sau Adrian Maniu.
Vorbea greaca şi latina
Cunoştea la perfecţie limba latină şi limba greacă. A colaborat la scrierea mai multor cărţi cu doamna ei de curte, Mite Kremnitz, una dintre iubitele lui Eminescu pe care l-a cunoscut chiar prin intermediul acesteia.
Iubitoare şi creatoare de artă şi literatură, era o bună cunoscătoare şi interpretă de muzică – canto, pian, orgă; avea în acelaşi timp şi calităţi de pictor. Excelentă amfitrioană, femeie rafinată şi cultă, Elisabeta creează un salon pentru oamenii de cultură în care se găsesc, printre alţii, Vasile Alecsandri, Elena Văcărescu, Mite Kremnitz, Titu Maiorescu.
Spre deosebire de cea care i-a urmat – Regina Maria - şi care prefera Balcicul, Regina Elisabeta avea ca reşedinţă preferată Peleşul, unde îşi ţine şi biblioteca. Se fotografia lângă maşina de scris şi este cunoscut faptul că în prima reclamă publicitară din lume de tip testimonial pentru o companie producătoare de maşini de scris apare chiar Regina Elisabeta a României.
Se încarcă comentariile...
