Pasaj subteran spre cartierul Mihai Viteazul, unul dintre proiectele comuniştilor care au ”murit” la Revoluţie

Municipiul Buzău se afla într-un amplu proces de sistematizare, aşa cum îşi numeau comuniştii proiectele masive de urbanizare, însă Revoluţia din 1989 a pus capăt atât lucrărilor deja începute cât şi planurilor aflate în stadiu incipient. Realizarea unui pasaj subteran între cartierul Mihai Viteazul şi strada Libertăţii, pe sub calea ferată, a fost una dintre intenţiile edililor locali din regimul comunist.

Buzăul a cunoscut de-a lungul timpului două importante etape de dezvoltare urbanistică. Prima a avut loc pe durata mandatelor primarului Nicu Constantinescu, între 1883 şi 1905. Este cel care a comandat construirea în centrul oraşului a Palatului Comunal, care este şi astăzi clădirea-simbol a municipiului Buzăului. Pe vremea lui, au fost create bulevarde dar şi sedii pentru şcoli importante.

A doua etapă de dezvoltare a început după anii ‘50, autorităţile fiind nevoite să îşi adapteze strategia de dezvoltare urbană la noile cerinţe sociale, importate odată cu comunismul. Au început demolări masive şi construcţia în paralel de blocuri încăpătoare, lipsite de orice valoare arhitectonică, lărgirea străzilor, edificarea de poduri şi alte elemente de infrastructură urbană. 

Astfel, şi-au făcut apariţia blocurile din cartierul Obor, de pe Aleea Trandafirilor, construite de sovietici, apoi s-a defrişat o parte din Crâng, pentru a permite dezvoltarea cartierelor de blocuri din zona bulevardului Nicolae Bălcescu şi a fost început în anii ’70 remodelarea completă a străzii Unirii Sud.

Modernizarea excesivă a oraşului, în perioada comunistă, aproape că a dublat aria rezidenţială prin apariţia cartierelor Dorobanţi, Micro 14, Micro 5 şi Micro 3.

Strategia de dezvoltare a oraşului, după vechile rigori, a fost anulată de la sine, în decembrie 1989, odată cu Revoluţia anticomunistă. A fost momentul în care s-a renunţat la absolut toate valorile de până atunci, inclusiv la proiectele urbanistice, unele atât de ample încât astăzi ne-ar părea utopice. 

Un megaproiect care prinsese contur în anii '80 în birourile edililor viza săparea unui pasaj rutier pe sub calea ferată, în dreptul străzii Panait Moşoiu, care să permită accesul mai uşor al localnicilor din Mihai Viteazul şi mai ales al agenţilor economici din Zona Industrială spre centrul oraşului. ”Existau discuţii pentru construirea unui pasaj subteran lung, între Panait Moşoiu şi strada Libertăţii, care era foarte necesar pentru fabricile din zona industrială. Atunci se justifica o astfel de investiţie, dar acum nu cred”, ne-a declarat Ion Stan, constructor pensionar, rezident al cartierului Mihai Viteazul.

Sunt mulţi localnicii care spun că au auzit astfel de zvonuri, înainte de Revoluţie. ”Era vorba să se mai facă o legătură între Mihai Viteazul şi oraş dar ştiam că e vorba despre un pod din strada Depoului către spitalul CFR. Cred că au fost mai multe discuţii. Nu s-a făcut nimic, deşi e mare nevoie şi acum de aşa ceva. Cu maşina sunt doar două posibilităţi, pe la Metalurgica şi pe la Drăgaică, însă e distanţă mare între aceste poduri. Petonal, doar pe la gară sau peste calea ferată. Acum chiar că nu mai face nimeni ceva în sensul ăsta”, ne-a spus Constantin Cornea, pensionar.

Un alt proiect important, anulat de Revoluţie, a fost lărgirea străzii Marghiloman, fostă D. Gherea, şi transformarea ei în bulevard cu două benzi lărgite pe sens. Se dorea ca artera care leagă porţile dinspre Brăila şi Braşov să aibă aceeaşi lăţime de la un capăt la altul. Era stabilită demolarea caselor vechi, în prima etapă, astfel încât să fie creat culoar pentru artera nouă. Potrivit unor foşti constructori, blocurile din Micro 5 au fost construite la o distanţă mai mare de drum, tot pentru a lăsa un spaţiu viitorului bulevard. Nu s-a mai făcut nimic, pentru că a venit Revoluţia. 

Tăvălugul demolărilor ar fi continuat şi după 1989. Vizată era toată zona de case cuprinsă între Bulevardul 1 Decembrie, fostul Lenin, şi strada Colonel Buzoianu, aici fiind proiectat cartier de blocuri. Mai mulţi proprietari de case de aici au apucat să primească locuinţe în blocurile deja construite şi au rămas şi cu casele salvate de la demolare după Revoluţie.