Indolenţa, meteahnă veche a românilor. Bustul ctitorului Buzăului modern a stat câţiva ani sub o pânză murdară

A rămas în istorie bâlbâiala cu care autorităţile Buzăului i-au cinstit memoria primarului revoluţionar Nicu Constantinescu, prin ridicarea unui bust, demers început în anii ‘20 la insistentele presei. Autorităţile au ţinut doi ani monumentul acoperit cu pânză, până au decis să îl scoată la vedere. Nicu Constantinescu a ctitorit clădirile emblematice ale Buzăului şi este iniţiatorul dezvoltării urbanistice a oraşului.

Numele primarului Nicu I. Constantinescu este unul de referinţă pentru istoria Buzăului, pe durata mandatelor sale conturându-se cele mai îndrăzneţe proiecte edilitare. El a comandat construcţia Palatului Comunal din centrul oraşului, clădirea simbol a Buzăului, a lărgit bulevarde şi a introdus iluminatul public electric.

În cele cinci mandate pe care i le-au încredinţat buzoienii, respectiv 1883-1886, 1889-1890, 1890-1892, 1895-1899 şi 1901-1905, Nicu I. Constantinescu a demonstrat ce poate face un edil vizionar, dintr-un târg aflat în umbra capitalei şi la întretărierea de rute comerciale.

Într-una dintre lucrările sale, istoricul Valeriu Nicolescu spune despre Nicu I. Constantinescu că este ”cel care a trasat bulevarde largi, a aliniat şi sistematizat străzi, a construit localuri pentru toate cele opt şcoli primare din vremea sa (patru de băieţi şi patru de fete), în locul Arestului Preventiv (puşcăria oraşului) a ridicat impozanta clădire a Colegiului  Naţional „B.P.Hasdeu” de astăzi, Hala de Pescărie şi Măcelărie (Bazarul Obor), a salvat Crângul de la tăiere şi, cu ajutorul arhitectului peisagist Rebhun, a realizat reţeaua de alei pietonale din acest parc natural şi, mai ales, emblema cu care noi, buzoienii, ne mândrim, impozantul edificiu al Palatului Comunal”.

Nicu I. Constantinescu, ctitorul Buzăului modern, a murit la 21 aprilie 1905, în oraşul căruia i-a dedicat peste două decenii din viaţă. Din păcate, dăruirea sa pentru comunitate nu a fost răsplătită pe măsură, astfel că existent sa a fost trecută în uitare vreme de aproape două decenii. Abia pe la jumătatea anilor ’20, apărea un nucleu din rândul buzoienilor care urmărea realizarea unui monument dedicat edilului vizionar. 

Publicaţia ”Alarma”, din 22 septembrie 1924, a înserat fotografia fostului edil şi apelul Comitetului de iniţiativă pentru ridicarea unui monument. 

”A venit timpul să ne arătăm recunoştinţa  faţă de marele cetăţean al Buzăului, Nicu I. Constantinescu, atât de respectat şi iubit nu numai de cei din vremea sa, dar şi de noi, urmaşii lui. Bătrânii povestesc că unde avem astăzi Piaţa Daciei era o mlaştină, că bulevardul Brătianu nu exista, că străzile nu erau pavate, că şcoalele şi localurile publice ca primăria, poliţia, judecătoriile, percepţia etc erau aşezate prin case particulare, insalubre şi nepotrivite serviciilor. Neajunsurile acestea le-a îndreptat N. I. Constantinescu. În acest scop am lansat liste de subscripţie, din care vă încredinţăm şi dv. una, cu rugămintea de apune râvna pentru acoperirea acestei liste cu sume cât mai importante, de către prietenii şi cunoscuţii dv.”, se arăta în solicitarea semnată de preşedintele Comitetului, G.V. Stănescu, fost primar, şi secretar Petre N. Oprescu, fost ajutor de primar.

Presa vremii relua frecvent tema necesităţii morale de a realiza un monument în memoria primarului care a modernizat urbea. Sub titlul ”Comemorarea celor care s-au străduit şi celor care au dăruit pentru comună”, în 1927 s-a publicat în presa locală un articol-apel, cu fotografia medalion a lui Nicu I. Constantinescu şi inscripţionarea anilor când a fost primar. 

”În articol se menţiona că el a condus comuna timp de aproape 19 ani, făcând opere incomparabile de înfrumuseţare şi utilitate în oraşul nostru. De asemenea, se spunea că deşi au trecut 20 de ani, nu s-a făcut nimic pentru amintirea lui, precizându-se că s-a constituit un comitet pentru strângerea de fonduri în vedreea ridicării unui monument. Se informa că bustul era gata, iar în faţa primăriei fusese deja construit postamentul pe care urma să fie amplasat”, precizează istoricul buzoian Valeriu Nicolescu, autorul unui volum dedicat primarului N.I. Constantinescu.

Din presa interbelică reiese că autorităţile au realizat soclul în anul 1927 iar bustul a fost amplasat abia în 1929. După cum se poate vedea în fotografiile de arhivă ce datează din anii 1928-1929, soclul era încă gol. Monumentul avea să fie scos la vedere abia doi ani mai târziu, la insistenţele gazetarilor vremii. 

În ”Viaţa Buzăului” din 30 iulie 1929 apărea un articol în care se făcea o paralelă cu statuia poetului latin Ovidiu de la Constanţa, motiv pentru a critica autorităţile care nu au găsit motivaţia şi timpul necesar ca să dezvelească bustul celebrului edil. ”La Buzău, când străinul trece prin faţa Palatului Comunal  se întreabă cu mirare cine stă învelit într-o zdreanţă murdară în aşteptarea zilei inaugurărei care nu mai soseşte. Ecoul Crângului răspunde: este Nicu Constantinescu, cel mai mare primar al Buzăului... care a muncit toată viaţa pentru înfrumuseţarea oraşului. Nicu Constantinescu, primarul buzoienilor, gospodarul ales al oraşului nostru aşteaptă de 3 ani să fie dezlegat de cârpa urâtă ce-l strânge şi-i întunecă privirea, spre Palatul Comunal şi centru activităţii oraşului”, scria ”Viaţa Buzăului” în 1929.

Demersurile presei şi ale unora dintre notabilităţile oraşului au determinat autorităţile ca, în ianuarie 1931, să dezvelească, în sfârşit, bustul lui Nicu I. Constantinescu, manifestare anunţată în presă. Era amplasat pe un soclu elegant  din piatră, într-un mic scuar, nu departe de turnul Palatului Comunal.

Monumentul ctitorului Buzăului modern, ”arestat” de comunişti timp de 32 de ani

După instaurarea regimului comunist, noile autorităţi au scos bustul de pe soclul Palatului Comunal şi l-au depozitat în subsolul emblematicei clădiri din centrul urbei. L-au reamplasat după 32 de ani, însă nu pe vechiul loc.

”După 14 ani de la dezvelire, în 1945, când la conducerea Primăriei era comunistul Dobre Chiteş, noile autorităţi au demolat soclul, iar bustul a fost dus în subsolul Palatului Comunal. La iniţiativa conducerii Consiliului Popular al municipiului Buzău, s-a hotărât, în iulie 1977, ca bustul să fie amplasat în faţa Şcolii Generale nr. 1, una din clădirile construite din iniţiativa lui Nicu I. Constantinescu. Sculptura a fost amplasată pe un alt soclu, care nu mai are nimic din eleganţa şi prestanţa primului, realizat într-o noapte, astfel că, dimineaţa, trecătorii au avut surpriza să vadă chipul celui care a făcut atât de multe în vremea sa pentru Buzău, într-o altă locaţie”, precizează Valeriu Nicolescu, istoric.

Avocatul Nicu I. Constantinescu, după numele de dinainte de adopţie Nicu Chintescu, s-a născut la Craiova, unde şi-a făcut studiile primare şi liceale, după care a urmat, la Bucureşti, Facultatea de Drept. A fost numit locţiitor de prefect la Brăila, membru al consiliului judeţean, a funcţionat o perioadă ca avocat al statului, subprefect în judeţul Dolj, iar, din 1867, a fost director al Prefecturii judeţului Buzău.

S-a căsătorit cu Maria, fiica unui comerciant buzoian, Nicola Aur, naşi fiind domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi doamna Elena. Cuza era bun prieten cu Nicola Aur, francmason, originar din Piemont, refugiat în Muntenia după 1848. 

După ce şi-a luat licenţa, Nicu Constantinescu a funcţionat ca avocat, perioada 1868 - 1883 fiind ani de afirmare atât ca membru al baroului buzoian, dar şi în viaţa politică, ca fruntaş liberal. Din 1876, a fost membru în consiliul comunal, de mai multe ori deputat în Parlament iar, din 1883, primar al oraşului, până în 1905.