Paradisul rupestru de la Şinca Veche. Tărâmul românesc unde te poţi relaxa într-o linişte deplină
0
La 50 de kilometri de Braşov se află o mănăstire săpată în stâncă, ascunsă în mijlocul pădurii, a cărei vechime este estimată la mii de ani şi unde vizitatorii au parte de linişte într-un peisaj unic, încărcat de legende locale atractive.
Mănăstirea rupestră de la Şinca Veche a devenit o atracţie turistică în ultimii ani, dar şi un loc de pelerinaj şi reculegere. Situată pe Dealul Pleşu, la poalele munţilor din Ţara Făgăraşului, este călcată anual de mii de turişti fascinaţi de legendele, dar şi de frumuseţea locului. Religioşi sau nu, oamenii care ajung la Şinca Veche sunt uimiţi de simplitatea locului şi de faptul că totul a fost făcut cu modestie, aşa cum spune şi Biblia.
Complexul de la Şinca Veche adăposteşte biserica rupestră, săpată în stâncă, sub pământ, dar şi o mănăstire nouă. Cele două lăcaşuri de cult sunt legate prin alei amenajate în pădure, însă nimic nu a fost distrus şi totul pare a fi la locul său.
O linişte deplină
Aleile sunt din pământ şi străjuite de garduri făcute din crengi, un decor natural superb. Până şi coşurile de gunoi şi toaletele sunt îmbrăcate tot în lemn pentru a fi în armonie cu pădurea deasă. Pe aceste alei turiştii se pot plimba în voie, se pot aşeza pe buturugi de lemn să se odihnească sau pot sta liniştiţi la un picnic. Există două reguli simple: să nu facă gălăgie, deoarece locul este considerat sfânt, şi să nu facă mizerie. Vizitatorii respectă cu sfinţenie îndemnurile de pe afişele discrete.
„Este extraordinar aici, foarte frumos. Nu am venit neapărat pentru partea religioasă, dar odată ce ai intrat pe aceste alei, te cuprinde un sentiment de linişte. Nu ne aşteptam să fie atât de frumos şi atât de simplu. Am mai văzut mănăstiri, dar aici pot să spun că nimic nu este pur comercial. Este aşa cum trebuie să fie“, a spus Irina Grinea, turistă din Sibiu.
La Şinca Veche nu există taxă de intrare. Turiştii care vor să se roage pot intra în biserică. Pentru că este totuşi o atracţie turistică, există şi un magazin de obiecte bisericeşti, de unde vizitatorii îşi pot cumpăra un suvenir. Nici acest magazin nu este ostentativ. Este amenajat în pădure, sub un mal de pământ şi este acoperit cu iarbă. Doar uşa, pe care scrie simplu „Magazin cu obiecte bisericeşti“, îi anunţă pe turişti ce este în movila de pământ.
Templul ursitelor, loc legendar
Mult mai cunoscută decât noua mănăstire este cea rupestră, o grotă săpată în stâncă, cunoscută şi ca Templul Ursitelor. Legendele zonei spun că, odată ce intri în grotă şi ajungi sub pământ, orice semn de oboseală dispare ca prin minune şi corpul este practic invadat de energie. De-a lungul anilor locul şi-a căpătat faima de a fi unul vindecător de boli.
Zecile de mii de vizitatori care au ajuns în grotă au povestit de-a lungul anilor fie că s-au simţit revigoraţi, fie că i-a apucat un somn greu. Se spune că omul care adoarme măcar şi pentru câteva minute în templu sau în apropierea lui capătă forţe noi şi devine mai puternic. Locul este împodobit cu icoane, flori de munte şi candele care nu apucă să se stingă niciodată. Turnul interior, pe unde intră lumina zilei, este înalt de 10 metri şi seamănă cu o turlă fără acoperiş. Localnicii spun că pe acolo coboară energiile şi că dedesubt, în pământ, ar exista un tunel de comunicare până la Cetatea Râşnovului. Greu de demonstrat.
Anul construcţiei, încă un mister
Nimeni nu poate spune exact când a apărut mănăstirea săpată în stâncă, fapt care sporeşte misterul zonei. Potrivit istoricilor, există date că lăcaşul de cult săpat în piatră are o vechime de 7.000 de ani. Se presupune că iniţial a aparţinut aceleiaşi civilizaţii care a întemeiat Templul Alb din Insula Şerpilor. Primele date istorice certe despre biserica rupestră apar după anul 1700, când aceste lăcaşuri au fost folosite ca loc de refugiu de către călugării ardeleni hăituiţi pentru a trece la catolicism.
Mai exact, primele date scrise care atestă această mănăstire apar în scrisorile pastorului reformat din Făgăraş care îi scria lui Iosif Benks în 1789: „Mai sus de Şinca există monastirea despre care m-am informat de la persoane de încredere care au fost în ea. Aceştia relatează că monastirea este tăiată în întregime în piatră de carieră şi deci nu are acoperiş. Este săpată cu pricepere, cu o muncă uriaşă, demnă de mirare. Ferestrele sunt tăiate lateral, atât de înguste încât călugării, când slujesc, se plimbă cu cărţile după razele soarelui pentru a putea ceti. Monastirea a rămas şi după vremea lui Buccow, dar nu se cunoaşte vreun priviligeu al ei“.
Istoricul Ştefan Ochean confirmă: „Mănăstirea rupestră, poate nu în starea ei actuală, există de milenii şi se spune că aici a fost un castru roman, fapt susţinut şi de vestigiile arheologice descoperite în zonă, dar care nu au fost cercetate temeinic. Cert este că biserica exista încă de la 1700 şi aici se adăposteau călugării care nu voiau să renunţe la credinţa ortodoxă. Şi în timpul regimului comunist, când se demolau pe bandă biserici aici s-a slujit. Fiind un loc mai izolat, în mijlocul pădurii, a scăpat de radarul comuniştilor“.
Templul Ursitelor sau Grota, cum i se mai spune, are în total nouă încăperi scufundate în semiîntuneric, fapt care îi dă o aură de mister. Unele dintre ele s-au surpat în timp, pe de o parte din cauza infiltraţiilor, dar se pare că şi din cauza lăcomiei căutătorilor de comori. În interior, pe pereţi, sunt tot felul de sculpturi ciudate şi se spune că mai mulţi activişti de partid care au aflat de templu chiar au venit aici cu secera şi ciocanul în mână în căutare de aur. Nimeni nu a reuşit însă să se îmbogăţească.
Apa de izvor care îţi ia durerea cu mâna
Bătrânii satului Şinca Veche spun că tot ce se găseşte în jurul Templului Ursitelor ar avea proprietăţi vindecătoare. Oamenii spun că până şi iarba face minuni. Vacile care pasc aici dau lapte mai mult şi mai gustos decât celelalte. Dacă vreun localnic suferă de vreo boală dă fuga la templu, aprinde o lumânare şi bea apă din izvorul din apropiere. Durerea dispare apoi ca prin farmec. O legendă urbană spune că în templu nu trebuie să intri cu telefonul mobil sau orice alt aparat dacă vrei să te ajute energiile. Legenda izvorului prinde foarte bine la turişti. Oamenii care ajung aici se opresc cu toţii la izvor, beau apă şi iau şi pentru acasă câte un bidon.
„Se spune că apa este vindecătoare şi de aceea luăm şi noi de aici. Este o legendă desigur, dar pot să vă spun că eu vin aici destul de des şi apa aceasta m-a scăpat de durerile de stomac“, spune Maria Borza, turistă din Braşov. O explicaţie ştiinţifică pentru proprietăţile apei este aceea că în zonă sunt munţii Perşani, renumiţi pentru izvoarele de apă minerală şi termală.
Cum se ajunge la Templul Ursitelor
La Şinca Veche se ajunge uşor. Mănăstirea Rupestră se află la 50 de kilometri de Braşov, pe Drumul Naţional 1 spre Sibiu, şi la 22 de kilometri de Făgăraş. La Perşani, părăsiţi drumul naţional şi după opt kilometri ajungeţi la grotă. Drumul este asfaltat ca în palmă şi sunt indicatoare la tot pasul, astfel că nu aveţi cum să vă rătăciţi. În comuna Şinca Veche, de care aparţin şase sate, trăiesc aproape 4.000 de oameni gospodari. Turiştii care vor să petreacă mai multe zile în zonă se pot caza la pensiuni, care sunt pentru toate gusturile. Puteţi găsi şi case simple ţărăneşti, dar şi pensiuni moderne dotate cu aer condiţionat sau acces la internet. O cameră costă între 50 de lei şi 150 de lei pe noapte. De asemenea, în zonă puteţi face drumeţii montane în Munţii Făgăraş şi în Munţii Perşani.
Atracţiile turistice ale zonei
Dacă aţi ajuns la Şinca Veche, trebuie să ştiţi că în zonă sunt numeroase alte atracţii turistice, cum ar fi Poiana Narciselor de la Vad, cea mai veche moară funcţională din Transilvania de la Ohaba, dar şi Vâltorile de la Lisa, adevărate maşini de spălat naturale. Toate sunt pe o rază de maximum 20 de kilometri.
Rezervaţia Naturală Dumbrava Vadului, cunoscută mai ales sub denumirea de Poiana Narciselor, este cea mai mare din Europa şi este arie protejată. Se întinde pe nu mai puţin de 400 de hectare şi doar aici puteţi vedea, începând cu luna mai, milioane de narcise înflorite. Se spune că mirosul florilor se simte de la sute de metri distanţă. Turiştii se pot relaxa astfel într-un adevărat paradis natural, înconjuraţi doar de flori, verdeaţă şi multă linişte. Pentru că este o arie protejată, culesul narciselor este interzis.
Moara cu apă din gospodăria Virginiei şi a lui Nicolae Popa din localitatea braşoveană Ohaba datează din 1873. A fost transmisă din generaţie în generaţie de aproape 150 de ani, iar pentru asta au fost făcute multe sacrificii. Chiar dacă este încă funcţională, acum este mai mult o atracţie turistică, deoarece puţini săteni mai vin să facă făină. Are încă piesele originale, iar zgomotul pe care îl scoate instalaţia de apă este o adevărată hidroterapie.
La Lisa puteţi admira Vâltorile, adevărate maşini de spălat naturale. Este vorba despre nişte coşuri de nuiele care folosesc forţa apei şi care funcţionează după o tehnică veche. Ele sunt folosite la prelucrarea straielor de lână şi la curăţarea covoarelor doar cu apă de izvor. Tehnica acestei instalaţii hidraulice este foarte simplă. Procesul de prelucrare a straielor reproduce fenomenul vârtejurilor de pe cursul învolburat al apelor de munte. Tradiţia vâltorilor a fost continuată din tată în fiu, iar acum vâltorile sunt în grija celei de-a cincea generaţii. Datează de la 1848.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
