Istoria catastrofei feroviare uriaşe care a lovit Brăila. Explozia unui tren cu muniţie atacat de localnici a ucis 350 de oameni şi a distrus un cartier întreg
0
Incidentul s-a petrecut pe 28 august 1944, pe fondul retragerii armatei germane. Un tren cu muniţie şi provizii a fost atacat de locuitorii legendarului cartier Brăiliţa. La un moment dat, pe fondul nebuniei, o scânteie a aprins praful de puşcă împrăştiat peste tot şi a declanşat dezastrul.
În Al Doilea Război Mondial, retragerea trupelor germane - după ce România a întors armele - a produs deseori un adevărat haos, în cursul căruia a murit o mulţime de civili neimplicaţi în conflictul armat. Un astfel de incident s-a petrecut pe 28 august 1944, la Brăila, iar bilanţul a fost dramatic: peste 350 de morţi, pagube imense la infrastructura feroviară şi un cartier al oraşul ras de pe faţa pământului.
Scriitorul brăilean Ioan Munteanu, în volumul „Stradele Brăilei” (Editura Ex Libris, 2009) reconstituie, pe baza mai multor documente şi declaraţii de martori, momentul catastrofei feroviare, care ar fi cam a doua din istoria României, după cumplitul accident de la Ciurea (Iaşi), în care au murit 1.000 de oameni.
Haosul de la marginea cimitirului
Autorul menţionat, consemnează că, pe 27 august 1944 (după cum rezultă din adresa Prefecturii către comandantul garnizoanei şi prim-procurorul Tribunalului), locuitorii din oraşul Brăila şi din comuna suburbană Brăiliţa (cunoscută mai ales datorită personajului Codin, din nuvela cu acelaşi nume a lui Panait Istrati) s-au dedat la prădarea şi devastarea celor zece vagoane ale unui tren german încărcat cu arme, muniţii şi provizii.
Iniţial au fost furate proviziile alimentare din vagonul destinat gărzii trenului (care abandonase trenul), precum şi o parte dintre efectele militare ce putea fi convertite în haine civile (uniforme, lenjerie de corp, bocanci etc). Apoi, au fost furate armeled e infanterie şi o parte din muniţie, după care jaful a aluat aspecte halucinante.
Oamenii au furat până şi lăzile de muniţie, excelent lucrate, împrăştiind cartuşele şi obuzele peste tot. De asemenea, sacii din mătase şi din bumbac folosiţi pentru depozitarea prafului de puşcă şi a capselor pirotehnice au fost şi ei furaţi, după ce au fost goliţi de-a valma de conţinut.
Incidentul s-a petrecut pe o linie secundară, pentru uz industrial, care lega Portul Brăila de linia principală, undeva într-o vale dintre cimitirul Sfânta Maria şi cartierul Brăiliţa. La mijloc au fost doi factori care au amplificat haosul: faptul că garda germană a părăsit trenul pentru a fugi cu un tren special pentru trupe şi amănuntul că trenul abandonat era într-un loc ferit (un soi de viroagă), deci hoţii puteau acţiona într-o oarecare linişte.
Brăila putea să dispară de pe hartă
Furturile au continuat şi pe 28 august - deja erau demontate podelele din stejar şi elementele din lemn (cherestea) folosite pentru ancorarea tunurilor - când, în jurul orei 20,00, praful de puşcă a luat foc din cauza unor făclii aprinse pe care hoţii le foloseau.
Focul s-a extins rapid la întreg şirul de vagoane care, fiind din lemn, s-au aprins ca nişte torţe, iar în scurt timp proiectilele şi cartuşele împrăştiate peste tot au început să explodeze dând naştere unei catastrofe.
După cum consemnează profesorul Ioan Munteanu în volumul amintit, în urma deflagraţiei ce a ţinut mai bine de o oră au murit peste 350 de oameni, dintre care doar 46 au putut fi identificaţi. Restul au fost pur şi simplu pulverizaţi de explozie, deşi unii dintre ei se aflau la peste două sute de metri distanţă.
„Dezastrul ar fi fost mult mai mare, daca nu s-ar fi produs în valea dintre cimitir şi Brăiliţa, dovadă fiind şinele contorsionate şi craterele rezultate. Un obuz ar fi aterizat fără să explodeze în faţa cârciumii lui Capbun, pe strada Galaţi, colţ cu Dorobanţi”, consemnează autorul.
O martora oculară citată în volum, doamna Valeria Ursan, povesteşte despre înhumarea celor omorâţi, într-o groapă comună din cimitir, şi despre slujba făcută de către preotul Noapteş şi dascălul Tache, ambii de la biserica „Sf. Ioan”.
Urmele dezastrului n-au fost şterse nici măcar la mai bine de 70 de ani de la producerea lui. În zona respectivă sunt scose la iveală, cu ocazia unor excavaţii pentru diverse lucrări, noi şi noi resturi de muniţie de artilerie, ba chiar şi obuze întregi, neexplodate. Se estimează că trenul jefuit transporta peste 90 de tone de obuze, dintre care au explodat doar jumătate, circa 40% s-au recuperat de-a lungul anilor, iar aproximativ 10% însă s-ar afla sub pământ.
Se încarcă comentariile...
