România nu a fost niciodată grânarul Europei. Specialiştii demontează mitul fabricat în perioada interbelică

România nu a fost niciodată grânarul Europei. Specialiştii demontează mitul fabricat în perioada interbelică

România a fost considerată grînarul Europei. Mulţi specialişti spun că a fost doar un mit FOTO Adevărul

Timp de aproape un secol, românii au trăit convinşi de faptul că în perioada interbelică România a fost „grânarul Europei“, adică cel mai mare producător şi cel mai important exportator de cereale. Istoricii moderni susţin însă că totul este doar un mit.

Ştiri pe aceeaşi temă

Unul dintre ”adevărurile” preferate ale societăţii româneşti şi una dintre cele mai mari mândrii ale românilor este faptul că România a fost, cel puţin în perioada interbelică, dacă nu chiar începând cu secolul al XIX-lea, un adevărat „grânar al Europei”. 
 
Această idee a intrat adânc în mentalitatea colectivă românească şi a fost încurajată intens de propaganda naţionalistă. Practic se spunea că, în perioada interbelică, România a fost cel mai mare exportator de grâu în Europa şi că hrănea popoarele vest-europene, prin puterea sa agricolă extraordinară. Specialiştii istoriei moderne contrazic însă ideea şi, mai mult decât atât, arată că această constatare este departe de adevărul istoric. Specialiştii spun că, pornindu-se de la nişte realităţi practice româneşti, s-a ajuns la concluzii false, iar „România, grânar al Europei“ este doar un mit.
 
„Ideea că România este o ţară cu un potenţial agricol ridicat face parte din aevărurile larg acceptate în cultura românească. La fel de îndreptăţită este şi constatarea că economia teritoriilor româneşti a fost până spre mijlocul secolului al XIX-lea covârşitor dominată de sectorul agricol. Pornind de la aceste două premise adevărate, coroborate cu informaţiile despre ponderea majoritară a cerealelor în cadrul exporturilor româneşti de la apariţia statisticilor economice până spre sfârşitul epocii interbelice, spirite mai exaltate au comis o generalizare pripită, trăgând concluzia că România a avut un rol important sau chiar decisiv în comerţul european cu grâne”, precizează istoricul Bogdan Murgescu în lucrarea sa ”Ţările Române între Imperiul Otoman şi Europa creştină”, care tratează şi acest mit românesc. 
 
România nu a fost niciodată grânarul Europei
 
Pe baza datelor statistice, dar şi a arhivelor economice rămase din secolul al XIX-lea şi perioada interbelică, comparate cu cele din alte zone ale Europei dar şi ale lumii, specialiştii au demonstrat că România nu a fost niciodată grânar al Europei. Din punctul de vedere al acestora, România a fost o ţară agricolă, dar nu a avut tehnologia necesară pentru a exploata la maxim potenţialul agricol şi nici nu dispunea de toate condiţiile necesare pentru a deveni o bază de aprovizionare a Europei cu grâne. ”România nu a putut şi nu putea să fie o bază prioritară de aprovizionare cu cereale a Europei sau, cum a circulat legenda, grânarul Europei”, preciza convins istoricul Victor Axenciuc, renumit pentru reconstituirea statisticilor economice ale României, în special din secolul al XIX lea şi XX. 
 
Această idee, dar şi studiul pe statistici, documente şi fenomene istorice a fost continuat de istoricul Bogdan Murgescu în ”Ţările Române între Imperiul Otoman şi Europa creştină”. Acesta demonstrează, cu date statistice, că România nu a fost niciodată un exporator principal de grâne şi nici o bază decisivă de aprovizionare a Europei. Singurele vârfuri ale exportului de cereale au fost în secolul al XIX-lea, mai precis în a doua sa jumătate, când România înregistrase o creştere economică. Dar nici măcar atunci România nu a fost grânarul Europei. 
 
”Secolul al XIX-lea a reprezentat o perioadă de  străpungere pentru exporturile româneşti de cereale. Cantitativ, acestea au crescut de circa 60 de ori. Ele au fost ramura cea mai dinamică a comerţului şi economiei româneşti, modelând întreaga structură economică şi socială a ţării. Totuşi, ponderea cerealelor româneşti în importurile Europei Apuseane, deşi a crescut de la mai nimic în 1820 la 12%-13% în anii 1891-1913, nu a fost niciodată suficient de mare pentru a îndreptăţi afirmaţia că România ar fi fost grânarul Europei”, preciza istoricul Bogdan Murgescu în lucrarea sa. 
 
Doar 10% din importurile ţărilor europene
 
În perioada interbelică, atunci când miturile urbane şi istoriografice plasează maximul atins de exporturile româneşti de cereale, dar şi câştigarea definitivă a titulaturii de ”grânar al Europei”, România a înregistrat în realitatea mari fluctuaţii la exporturi şi chiar a fost consemnată o scădere a exporturilor. Cu alte cuvinte, departe de un presupus „grânar al Europei“. 
 
Conform statisticilor studiate de  istoricul Victor Axenciuc dar şi de Bogdan Murgescu, România asigura importurile ţărilor Europene Apusene într-o pondere de numai 10, maxim 11%. Maximul fiind atins în perioada antebelică şi la sfârşit de secol XIX cu 13%. ”Contrar prejudecăţii generale, România nu a fost niciodată grânarul Europei”, scria cu convingere Bogdan Murgescu în ”Ţările Române între Imperiul Otoman şi Europa creştină.”
 
Anul în care am vândut grâul
 
Mitul are însă o bază reală. Cu alte cuvinte, a pornit de la un fapt real şi de la o conjuctură de factori şi realităţi, mult exacerbaţi. În principal, România era o ţară preponderent agricolă, cu mare potenţial şi a creat impresia că este automat şi un mare exportator de grâu. Apoi este avansată ideea că după 1918 creşterea producţiei prin alipirea de noi provincii a creat o puternică impresie. Mai precis producţia a crescut de la 6,7 milioane de tone în 1913 la peste nouă milioane de tone în 1919. 
 
A existat însă şi un an în care România a exportat masiv şi specialiştii spun că acesta ar fi fost vârful exporturilor româneşti, care de altfel a condus la conturarea mitului fals de altfel, de ”grânar al Europei”.  Mai precis profesorul Ioan Alecu de la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti declara în 2012 pentru businessmagazin.ro că totul a pornit de la un export masiv de cereale în Europa în anul 1938. 
 
Profesorul preciza că Europa se confrunta cu o mare criză de cereale iar România a exportat nu mai puţin de trei milioane de tone de grâu. Cu consecinţe grave însă pentru ţară. "Problema a fost însă că a fost exploatat aproape tot grâul, iar ţara s-a confruntat cu o criză a pâinii", a precizat pentru publicaţia menţionată profesorul Ioan Alecu. Conform aceluiaşi profesor, Bulgaria ne-ar fi depăşit la producţia medie pe hectar chiar în 1938.
 
Preţul grâului se stabilea în porturile dunărene
 
Totodată, un alt motiv pentru care a apărut şi s-a propagat mitul că România era „grânar al Europei“ a fost şi faptul că în porturile dunărene de pe teritoriul României se stabilea preţul grânelor în perioada interbelică. Totodată anumite producţii regionale deosebit de spectaculoase şi exporturile masive din acele zone au dus de asemenea la propagarea şi închegarea legendei. 
 
Un bun exemplu sunt producţiile obţinute pe moşiile Goilavilor din judeţul Botoşani, poreclit mult timp „Bărăganul Nordului”, care în primii ani ai Primului Război Mondial, înainte de intrarea României în conflict, au exportat cantităţi masive de grâu în Germania. Specialiştii nu neagă rolul important al României în comerţul cu cereale, dar exclud ideea că ţara noastră ar fi fost vreodată un „grânar al Europei”.
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
 
 
 
citeste totul despre: