23 ianuarie. Ziua când a murit celebrul pictor Salvador Dalí
0Salvador Dali a fost un pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă. Tot pe 23 ianuarie s-au născut poeții Alexandru Odobescu și Ileana Mălăncioiu.
1821 - Tudor Vladimirescu s-a adresat printr-o proclamație locuitorilor Țării Românești, chemându-i la luptă împotriva orânduirii
Locul ales este câmpia din aproprierea satului Padeş, de unde îşi lansează celebra proclamaţie, de fapt primul document al revoluţiei. Tonul folosit este dur, menit să incite şi să stimuleze populaţia să i se alăture: „Dar pre balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre zic, atât cele bisericeşti, cât şi cele politiceşti, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi?”
De la Padeş, Tudor se îndreaptă spre Craiova, mica lui ceată crescând, „ca un bulgăre de zăpadă care are aparenţa de a se transforma într-o lavină”, după cum plastic raporta consulul austriac de la Bucureşti superiorilor săi.
Trece prin Baia de Aramă, Strehaia şi Gura Motrului (unde lichidează rapid rezistenţa opusă de notabilităţile locale), aşezându-şi tabăra nu departe de Craiova, la Ţânţăreni.
Aici va rămâne aproape toată luna februarie, timp în care poartă o asiduă corespondenţă cu Divanul şi cu reprezentanţii marilor puteri la Bucureşti.
El transformă mănăstirile olteneşti (Tismana, Polovraci, Bistriţa, Cozia) în adevărate puncte întărite, dotându-le cu oameni, muniţii şi „zaherele”. Concomitent, Tudor urmăreşte cu maximă atenţie evoluţia situaţiei politico-militare din zonă: declanşarea insurecţiei eteriste, atitudinea Rusiei şi reacţia Imperiului Otoman.
1834: S-a născut Alexandru Odobescu, prozator, arheolog, om politic şi istoric român
Alexandru Odobescu (n. 23 ianuarie 1834, București – d. 10 noiembrie 1895, București) a fost un scriitor, arheolog și om politic român.
A fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București.
Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. (Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l’orfèvrerie antique, Tome I-III, Éditions J. Rothschchild, Paris, 1887-1900).
A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene (Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu țara, istoria și datinile românilor, 1861; Răsunete ale Pindului în Carpați).
A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poeții Văcărești, Mișcarea literară din Țara Românească în sec. XVIII).
Este autorul unor nuvele istorice (Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna, 1860) și volume de eseuri (Câteva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos, 1874).
1922 S-a născut Grigore Baștan, primul general parașutist român
Grigore Bastan s-a născut pe 23 ianuarie 1922, în Republica Moldova și a murit la 8 februarie 1983 la București. Acesta a fost un general-maior parașutist român.
A făcut parte din prima companie de parașutiști militari din armata română, în anul 1944 participând la luptele din nordul Bucureștiului.
În anul 1950 și-a adus o contribuție esențială la reînființarea primului batalion de parașutiști și a avut un aport valoros la dezvoltarea pe noi baze a acestei specialități militare, în pregătirea a mii de parașutiști militari. Spiritul său de inventator a dus la realizări notabile, inclusiv prin realizarea completului de parașute BG-7M (principală) și BG-3m (de rezervă), folosite pe o perioadă îndelungată în Armata României.
La 20 august 1970 stabilește un record național la saltul cu parașuta, executând un salt din aeronavă de la înălțimea de 10.000 m cu o cădere liberă de 7.000 m.
În anul 1971 devine primul general parașutist din armata română și va conduce destinele parașutismului militar românesc până la trecerea în rezervă în anul 1979.
În memoria acestuia, paraşutiştii în rezervă au înfiinţat Fundaţia „General Grigore Baştan”, care încearcă să ducă mai departe povestea temerarului ofiţer.
1940: S-a născut poeta Ileana Mălăncioiu
Ileana Mălăncioiu (n. 23 ianuarie 1940, Godeni, Argeș) este o poetă contemporană și o eseistă română, publicistă, disidentă și activist civic. Din martie 2013 este membru corespondent al Academiei Române.
A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București în 1968, cu lucrarea Locul filozofiei culturii în sistemul lui Lucian Blaga.
Doctor în filosofie în 1977, cu teza Vina tragică (Tragicii Greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka).
Din 1980 devine redactor la revista Viața românească. A debutat cu versuri în Luceafărul, în 1965. Lucrează, înainte de 1989, la Televiziunea Română, la revista Argeș, la Studiourile Animafilm și la revista literară Viața românească (de unde demisionează la 31 martie 1988 din pricina acutizării cenzurii, inclusiv asupra scrierilor lui Constantin Noica).
După 1989 lucrează la revista social-politică 22, la Editura Litera (redactor șef) și la săptămânalul România literară.
“În calitate de redactor la Viața românească am reușit să-l aduc la revistă pe Noica și m-am preocupat de publicarea Scrisorilor despre logică. Am publicat texte de bază ale lui Liiceanu, apărute ulterior în volumul Cearta cu filozofia, m-am străduit să impun publicarea în serial a cărții lui Andrei Pleșu Minima moralia, în fine, m-am ocupat de rubrica de texte filozofice prin care erau reflectate în linii mari preocupările celor din Școala de la Păltiniș” (din conversația cu Marta Petreu apărută în Apostrof, nr. 1-2 / 1998, și reluată în Cronica melancoliei).
În perioada comunistă, Ileana Mălăncioiu a fost cenzurată cu grijă (motiv pentru care a fost obligată să-și reediteze volumul Urcarea muntelui, decimat de cenzură) datorită apetitului ei pentru adevăr și a obstinației de a spune exact ce are de spus, chiar și în poezie.
Nicolae Steinhardt declara despre Ileana Mălăncioiu : „Aferim, femeie! Curajoasă. Aspră. Le vede, le știe, le spune. Și cu suflet de muiere sensibilă, simțitoare. Suflet adânc, colțuros. Mare poetă. Da, asta admir: o tărie inteligentă (foc) si totodată accesibilă milei, duioșiei (indirecte). Am calificat-o: o Antigonă ducându-l pe Oedip de mână, dar o Antigonă cu suflet de Electră (și de Ecaterina Teodoroiu).” —365 întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan lui Nicolae Steinhardt.
1957 - S-a născut Prințesa Caroline de Monaco
Caroline s-a născut la 23 ianuarie 1957 la Palatul Princiar din Monaco și a fost numită Caroline Louise Marguerite Grimaldi. Prin naștere, Caroline aparține Casei Grimaldi și a fost moștenitoare prezumptivă a tronului princiar de la naștere până la 14 martie 1958, când s-a născut fratele ei, Albert al II-lea, Prinț de Monaco.
Pe linie paternă, Caroline este o descendentă a Ducilor de Polignac și deci aparține nobilimii franceze. Pe linie maternă, are origini irlandeze și germane.
De la urcarea pe tron a fratelui său în 2006 și până în 2014, la nașterea nepoților săi Jacques și Gabriella (copiii gemeni ai Prințului Albert și ai Prințesei Charlène), a fost moștenitoare prezumptivă la tronul din Monaco, poziție pe care a mai deținut-o în perioada 1957-1958, până la nașterea fratelui său.
Pe lângă participarea la numeroase evenimente oficiale în Monaco, Prințesa Caroline a fondat și s-a implicat în numeroase organizații caritabile. În 2003, a devenit Ambasador UNESCO.
În prezent, Caroline este soția lui Ernst August, Prinț de Hanovra, șeful Casei de Hanovra și pretendent la fostul tron al regatului de Hanovra, precum și descendent pe linie masculină al regelui George al III-lea al Regatului Unit. Totuși, legătura lor nu este una plină de iubire, ci, mai degrabă, de regalitate. Dacă Caroline și Ernst August von Hanover ar divorța, prințesa și-ar pierde titlul de Alteță Regală. Pentru Caroline, acest titlu este foarte important, deoarece, deşi este prim-născut, ea nu a fost niciodată eligibilă pentru a conduce statul Monaco.
1989: A murit celebrul pictor Salvador Dalí
Salvador Dalí (11 mai 1904 - 23 ianuarie 1989) a fost un pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă. Grație aparițiilor excentrice și megalomaniei sale, Salvador Dalí a devenit o vedetă mondială, care a reușit să folosească forța mass-media pentru a-și spori averea și gloria.
Salvador Dalí a devenit o celebritate internațională și a ajuns să aibă un statut pe care și l-a dorit și de care s-a bucurat la fiecare apariție publică. La vârsta de 37 de ani a terminat de scris propria autobiografie „Viața secretă a lui Salvador Dali”, carte în care a dezvăluit o serie de fapte adevărate, dar și fictive despre viața sa.
Dalí s-a născut pe 11 mai 1904 și a fost al doilea fiu al lui Salvador Dalí Cusi și Felipa Domenech Ferres. La 4 ani, Dalí și-a început studiile la școala publică din Figueres, însă din cauza faptului că nu îi plăcea, nu progresa deloc, așa că tatăl său, un om influent cu putere politică, a decis să îl transfere într-o școală privată, acolo unde toate cursurile se predau în limba franceză.
La reședința de vară din Cadaques a studiat pentru prima dată pictura, împreună cu Ramon Pichot, un artist care picta în stilul impresioniștilor, dar experimenta și alte stiluri. Pichot locuia în Paris și era prieten cu mulți alți artiști, printre care și Pablo Picasso, care a fost primul mentor al lui Dalí în perioada adolescenței sale. De asemenea, Picasso a fost cel care l-a convins pe tatăl lui Dalí să-l lase să dea examenul la Academia de Arte San Fernando din Madrid.
Pentru că avea tendința să conteste autoritatea Academiei și îi încuraja pe semenii săi să facă același lucru, Dalí a primit mai multe acțiuni disciplinare care, într-un final, au dus la exmatricularea lui în 1926. Exmatricularea l-a făcut să se întoarcă la Figueres și să se dedice în totalitate pictatului. A continuat să expună alături de avangarda catalană, dar lucrările lui au avut o imagine tot mai deranjantă de mutilare ceea ce a dus la îngrozirea comunității de artă catalană și excluderea lucrărilor semnate de Dalí în expoziții.
În 1922, prietenul lui Dalí , Luis Bunuel, a creat un film scurt de avangardă intitulat “Un câine andaluz”, un film compus din mai multe scene scurte de violență inexplicabilă și cadavre putrede. Filmul s-a răspândit repede, iar asta le-a adus faima celor doi și Dalí a ajuns la Paris. Acum, Dalí era înconjurat de artiști care i-au înțeles stilul și comportamentul neobișnuit.
Aici, Dalí a cunoscut-o pe Gala, soția scriitorului suprarealist, Paul Eluard, care, deși era mai mare cu 9 ani decât el și era căsătorită, a devenit nedespărțită de el și împreună s-au mutat la Paris. Cinci ani mai târziu, cei doi s-au căsătorit civil. Gala a fost femeia care mereu l-a încurajat și la îndrumat pe Dalí să urmărească să ajungă faimos și bogat.
Odată cu războiul civil care a devastat Spania, Dalí și Gala s-au refugiat în America, într-un exil autoimpus, la fel cum au făcut mulți artiști pe vremea celui de-al Doilea Război Mondial. Pe parcursul deceniului, Dalí a avut mai multe lucrări expuse în galerii importante din New York la Muzeul de Artă Modernă din New York și la Muzeul de Artă din Philadelphia.
1997: Madeleine Albright devine prima femeie secretar de stat din istoria S.U.A.
Madeleine K. Albright, născută Marie Jana Korbelová a fost o diplomată americană de origine evreiască cehă, membră a Partidului Democrat din Statele Unite, prima femeie care a deținut funcția de ministru de externe al SUA.
Albright a fost o figură centrală în administraţia preşedintelui Bill Clinton, fiind mai întâi ambasador al SUA la Naţiunile Unite, înainte de a deveni cel mai important diplomat al naţiunii în al doilea mandat. Ea a susţinut extinderea NATO, a făcut presiuni ca alianţa să intervină în Balcani pentru a opri genocidul etnic, a căutat să reducă răspândirea armelor nucleare şi a susţinut drepturile omului şi democraţia pe tot globul, notează CNN.
A murit în martie 2022, la vârsta de 84 de ani.
Se încarcă comentariile...
