Pasiunea pentru fotbal mai mare decât frica de Securitate. Fotbalul la Botoşani s-a jucat de la agonie la extaz cu dribling-urile marelui Dobrin

Generatia de aur a Botosaniului FOTO Botosaneni.ro

În România pasiunea pentru fotbal nu are limite. Scandările fanatice ale suporterilor se pierd în umbra unui secol de fotbal, de lacrimi, bucurie şi istorie scrisă despre balonul rotund.

Dacă  în marile oraşe ale ţării au fost fondate echipe de către marile compani şi instituţii de stat cu finanţări şi influenţă deloc de neglijat, la Botoşani pasiunea pentru fotbal a ţinut loc şi de foame şi de finanţare şi de echipament sau influenţă. O mână de muncitori din uzinele ”Epocii de Aur”, măcinaţi de microbul sportului cu balonul rotund  au întemeiat alături de o mână de suporteri  înfocaţi o echipă care a ajuns să facă istorie în nordul Moldovei.

Când iubirea pentru fotbal nu are limite

Începuturile fotbalului la Botoşani se leagă de anul 1937, atunci când o echipă numită Venus a avut o participare de doar un an în seria a doua a ligii de est, Divizia C. După un singur sezon, în care s-a plasat pe locul al VI lea, echipa Venus dispare din peisajul fotbalistic botoşănean. Adevărata aventură a fotbalului botoşănean a început însă în anul 1957.

Când sirenele fabricilor de textile sunau ieşirea din tură, câţiva muncitori sfidând oboseala sau turele de noapte se adunau pe ”o toloacă”, cum îi spun botoşănenii, adică o bucată de teren viran şi se dedicau pasiunii lor. Deşi abia făceau rost de echipamente, textiliştii botoşăneni în uralele microbiştilor adunaţi la marginea câmpului marcat cu var, au reuşit o promovare istorică în liga a treia sub numele de ”Textila Botoşani”. Era epoca fotbalului romantic, iar pasiunea ţinea de foame şi de odihnă.  

Extenuaţi după orele de muncă în fabrici, textiliştii au driblat lipsurile şi au reuşit cu mici sincope să se menţină în Divizia C. Locul 9 în ediţia de campionat din 1963-1964 şi locul 8 în 1964-1965. Pasiunea muncitorilor a învins sistemul, lipsa de echipament şi orele grele de muncă, Botoşaniul avea deja echipă profesionistă de fotbal, iar drumul către anii de aur era deschis.

 Perioada de aur cu Dobrin la Botoşani

După ani de ghinion în perioada 1970-1979, în care Textila ajunsă să se numească CS Botoşani, ba retrograda, ba promova, s-a făcut lumină pe noul stadion ridicat de autorităţi. Şi astăzi microbiştii trecuţi de prima tinereţe îşi mai aduc aminte, nebunia anilor 80 şi idolii gazonului de pe stadionul ”Municipal”. Deşi nu i-au cunoscut nicioată tinerii vobesc cu respect în tribune de ”Pripon„, Dulap”, ”Mamulis” sau ”Piticul”. Erau doar câteva dintre poreclele unor jucători care au devenit legendă la Botoşani. Era perioada în care CS Botoşani obţinea cele mai bune rezultate în Divizia B, când obţineau victorii importante cu marile rivale de la Iaşi sau Suceava. 

Era perioada în care la Botoşani antrena Nicolae Dobrin, un idol al fotbalului românesc. Venise la CS Botoşani în anul 1985, iar pentru ”Prinţul din Trivale”, cum era poreclit marele Dobrin era debutul ca antrenor şi ultimul an ca jucător de fotbal. 

”Lumea umplea tribunele de pe ”Municipal ” la antrenamente numai ca să îl vadă pe Dobrin. Iar la meciuri înebuneau când atingea mingea”, povestea cu ani în urmă Paul Cucu, un fost component al ”generaţiei de aur” de la Botoşani.

 Idolii de atunci ai tribunelor la Botoşani erau Ion ”Pripon ” Bordeanu în poartă iar în teren Şofran, Andreescu, Luca, Stângaciu, Epure, Iovu, Dărăban, Macovei, Tiţu, Bucu, Zaharia sau Croitoru. Era perioada în care CS-ul a obţinut un loc trei în în sezonul 1979-1980 şi mai apoi un loc patru în sezonul următor.  Echipa a avut chiar şansa de a promova în divizia A în sezonul 1986-1987.

Dar talentului fotbalistic al ”generaţiei de aur” şi a pasiunii nebuneşti a suporterilor botoşăneni s-a opus regimul. Securiştii şi tovarăşi oraşelor mai mari nu doreau fosta echipă a textiliştilor pe prima scenă a fotbalului românesc. Antrenor era atunci Petre Marinescu. Într-un meci trăit în lacrimi de întreaga tribună care ştia tot adevărul, Botoşaniul a remizat forţat cu Iaşiul care trebuia să promoveze. 

”Eu am fost supravegheat de Securitate să nu mă întâlnesc cu Marinescu. La ultimul meci cu Iaşiul eram în cantonament când ne-au chemat la hotel. Am aşteptat patru ore. După patru ore ne-au spus: Vreau să vă spun scorul de mâine 0 la 0. După care ne-au dat afară”, povestea Alin Cazaciuc fostul antrenor secund de atunci al CS-ului.

Cu toate acestea tribunele umplute la refuz, au scandat fără oprire, fără să le pese de Securitate, sistem şi oprelişti. Cel mai bine ştie fostul crainic al stadionului de atunci, Traian Apetrei,  care de altfel a şi dedicat o carte a acelei generaţii intitulată ”Ani de glorie la CS Botoşani”

 ”La vremea maturităţii, de la microfonul staţiei de amplificare a stadionului  ”ţineam în mână”, simţeam respiraţia a peste zece mii de suporteri, la meciul cu Poli Iaşi”, scria în prefaţa cărţii crainicul care a ajuns între timp director al teatrului din Botoşani. 

De altfel antrenorul Petre Marinescu a refuzat să le spună jucătorilor să facă ”blat”. După meciul cu Iaşiul a fost dat afară, iar echipa se afla deja la un pas de desfinţare. Idolii se pregăteau să părăsească stadionul, dar nu şi inimiile a mii de suporteri. 

 De la agonie la extaz

 După 1989, echipa a cunoscut un traseu sinuos. Desfinţată în 1993, reînfiinţată în 1998, CS Botoşani  între timp privatizată şi transformată în Fotbal Club Botoşani a revenit prin efortul comunităţii locale, a Primariei şi a unei serii de investitori locali printre care Sălăvăstru, Şfaiţer şi Ifitme, pe 28 mai 2004 din nou în divizia B.

Chiar şi cu noi finanţatori echipa nu a mai părăsit eşalonul secund dar nici nu părea că dă semne să atingă măcar performanţa ”generaţiei de aur” de pe municipal. La un moment dat pentru toată lumea , suporteri şi oameni de fotbal din Botoşani, echipa părea să devină doar o echipă de eşalon secund, de mijlocul clasamentului.  Printre generaţiile de suporteri care se înoiau de la an la an, pe municipal, plini de speranţă încă se mai vedeau suporterii care altădată îşi susţineau cu fanatism idolii ”generaţii de aur” din anii 80.

Aşteptarea, speranţele dar si visele suporterilor, ale textiliştilor din anii 60 au fost răsplătite în acest an. FC Botoşani, vechea echipă a textiliştilor a promovat, pentru prima dată, după un sezon de vis, sub bagheta antrenorului băcăuan Cristi Popovici în prima divizie. „Generaţia de Aur” a lui Bordeanu, Luca şi Epure a fost răzbunată chiar de fiii legendarului portar Ion ”Pripon” Bordeanu, Vali şi Alin Bordeanu . 

Citi si: 

Greii fotbalului românesc vor da piept cu botoşănenii. FC  Botoşani a promovat în prima ligă fotbalistică

FC Botoşani aproape de o promovare istorică. Radiografia unui sezon de vis pentru roş-alb-albaştri