O româncă îi ajută pe oamenii care fug din calea războiului. Cum arată viaţa refugiaţilor palestinieni în taberele din Iordania
0
Oana Borş (27 de ani), o tânără din Bistriţa-Năsăud, experimentează viaţa în Iordania. Bistriţeanca nu se relaxează în acel colţ de lume, ci a ajuns acolo printr-un program de voluntariat. Scopul ei este să ajute femeile şi copiii din taberele de refugiaţi sirieni şi palestinieni fugiţi din calea războiului.
Oana Borş are 27 de ani şi este din Bistriţa. Tânăra s-a specializat în Ştiinţe Politice la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti. De asemenea, a urmat un masterat la două universităţi din Italia şi Germania, unde s-a specializat în cultură europeană. Acolo i s-a deschis apetitul pentru voluntariat, masteratul interdisciplinar permiţându-i să se axeze pe drepturile omului şi pe inegalitatea socială.
„După masterat am rămas în Germania, unde am lucrat drept colaborator în diferite proiecte ale unor organizaţii nonguvernamentale. După, am aplicat pentru voluntariat. La facultate şi la masterat m-am îndreptat spre drepturile omului şi dezvoltare socială şi atunci, ca un pas logic, am căutat oportunităţi pentru a merge pe teren şi a vedea realitatea. Cred că este un domeniu important pentru scena internaţională, cu atât mai mult cu cât în Europa se vorbeşte despre integrare şi refugiaţi. Cred că problemele localizate în afara Europei sunt probleme în care comunitatea mondială este responsabilă să se implice“, spune Oana.
PRIMA OPRIRE: INDIA
Primul proiect care a purtat-o pe Oana în afara Europei a fost unul de cercetare desfăşurat în urmă cu patru ani în India, finanţat prin intermediul masteratului, după ce a câştigat o bursă. Proiectul a ajutat-o pe bistriţeancă să vadă cum îşi duc traiul orfanii şi copiii dintr-o organizaţie non-guvernamentală dintr-un sat din India.
În Iordania, bistriţeanca a ajuns în luna septembrie a anului trecut, prin intermediul Serviciului European de Voluntariat din cadrul Comisiei Europene, finanţat prin programul „Tineret în acţiune“. De acolo se va întoarce în Germania în luna septembrie a acestui an, Oana fiind decisă să continue în domeniul umanitar şi al dezvoltării sociale din ţara de adopţie.
„Am ales să merg în Iordania, în primul rând datorită domeniului în care organizaţia acţionează aici. Se lucrează cu refugiaţii din Palestina şi Siria. În Europa aş putea lucra oricând, dar nu aş simţi că, făcând un stagiu de voluntariat acolo, aş face o diferenţă, aşa cum fac aici (n.r. – Oana sa afla în Iordania în momentul documentării pentru acest material)“, explică tânăra.
Tabără de refugiaţi din Gaza FOTO: Arhivă Personală
CE FACE PENTRU REFUGIAŢI
Tânăra organizează activităţi pentru copii şi femei în taberele de refugiaţi. Printre proiectele la care lucrează bistriţeanca în prezent se numără o tabără de fotografie care implică zece copii refugiaţi din Palestina. Aceştia vor participa la un workshop despre fotografie, vor primi aparate foto şi vor fi îndemnaţi să surprindă viaţa în tabăra în care locuiesc. La finalul taberei, copiii vor fi premiaţi cu rechizite şcolare, iar fotografiile care surprind viaţa din aceste tabere vor lua forma unei expoziţii ce va fi organizată în toamna acestui an în Germania.
Oana crede că genul acesta de proiecte nu doar că-i ajută pe cei mici să-şi dezvolte creativitatea, ci atrage şi atenţia asupra refugiaţilor care sunt practic ai nimănui. Pentru că unii palestinieni fac parte din valuri mai vechi de refugiaţi, nu au parte de aceeaşi atenţie din partea organizaţiilor non-guvernamentale, cum se întâmplă în cazul noilor valuri de refugiaţi.
VIAŢA PRINTRE OAMENII FĂRĂ ŢARĂ
Oana a avut ocazia să interacţioneze atât cu refugiaţii care sunt în Iordania din anii ’60, cât şi cu cei care au ajuns acolo în urmă cu doi-trei ani. Dacă cei care sunt în tabără din anii ’60 au case din cărămizi, cei din valurile mai noi trăiesc în corturi. De asemenea, infrastructura este inexistentă, iar drepturile acestor oameni lipsesc aproape total.
Refugiaţii care sunt de câteva decenii în Iordania şi-au pus la punct o minimă infrastructură FOTO: Arhivă Personală
„În primul rând, m-a surprins realitatea. Nu neapărat pozitiv sau negativ, pur şi simplu, eu aveam anumite idei despre cum ar trebui să arate o tabără de refugiaţi, cu corturi şi fără infrastructură. Cei din valul mai nou trăiesc în corturi, nu au apă curentă şi nici infrastructură“, povesteşte Oana.
NU AU VOIE SĂ DEŢINĂ CASE SAU MAŞINI
Tânăra mai spune că, deşi unii refugiaţi se află acolo de mai bine de 40 de ani, aceştia nu au acte, nu au voie să locuiască în afara taberei şi nici să deţină case sau maşini. De asemenea, le este interzis să lucreze în instituţii ale statului iordanian.Copiii din aceste tabere sunt şcolarizaţi, cu ajutorul Organizaţiei Naţiunilor Unite, care a organizat acolo şcoli. Clasele sunt însă foarte aglomerate, fiind alcătuite şi din 50 de copii care sunt nevoiţi să meargă în schimburi la şcoală. De asemenea, în tabere sunt mici magazine cu preţuri foarte scăzute.
Oamenii care-şi duc traiul în aceste tabere sunt practic ai nimănui FOTO: Arhivă Personală
„Puţini sunt cei care au primit cetăţenie şi acte. Iordania nu este dispusă să ofere cetăţenie atâtor refugiaţi. Tinerii din aceste tabere pot să facă facultatea în Iordania, însă numărul locurilor este foarte limitat“, completează bistriţeanca.
Deşi trăieşte de aproape un an într-o zonă periculoasă, Oana spune că nu s-a simţit nici măcar o clipă în primejdie. Recunoaşte însă că trebuie să fie foarte atentă la diferenţele culturale şi mai ales la cutumele din Iordania.
GHID DE BUNE MANIERE ÎN IORDANIA
„Sunt atentă la anumiţi factori pe care nu i-aş lua în considerare în alte părţi ale lumii, cum ar fi modul în care mă îmbrac când ies pe stradă. Sunt atentă la diferenţe culturale care ar putea instiga la acţiuni negative. De exemplu, în Iordania, dacă folosesc mijloacele de transport în comun, nu stau lângă un bărbat niciodată, ci doar lângă femei, nu port niciodată bluze fără mâneci sau maiouri şi nu voi ieşi vreodată cu părul ud pe stradă. Acestea sunt diferenţe culturale pe care le înveţi şi le adopţi“, explică Oana Borş.
Oana este foarte atentă la diferenţele culturale şi cutumele locale FOTO: Arhivă Personală
Deşi bărbaţii respectă femeile, bistriţeanca spune că acestea sunt puse pe o altă poziţie. De exemplu, odată căsătorite, femeile nu au parte de multă expunere în spaţiul public, fiind nevoite să stea mai mult în casă.
Vă mai recomandăm:
Cum a ajuns un român să fie ales primar în Germania
Un român sadea a ajuns primar în Germania, ţară cunoscută pentru naţionalism şi pentru atitudinea rezervată faţă de străini. Printre atuurile lui Ştefan Guzu s-au numărat apropierea de comunitatea care l-a ales şi proiectele pe care le pregăteşte pentru comuna Ivenack, unde se află unii dintre cei mai bătrâni stejari din Europa.
Are doar 25 de ani, iar de doi ani deţine, împreună cu un alt tânăr, propria companie în Statele Unite. IMedicare, softul creat de năsăudeanul Flaviu Sîmihăian deja este utilizat de 1000 de farmacii americane.
La 35 de ani, Claudia Wesley a demisionat din poliţia bistriţeană, şi-a luat cei doi copii, de 8 şi 10 ani, şi s-a mutat tocmai în Arizona, SUA. Acol,o bistriţeanca s-a reprofilat, specializându-se în dresaj canin şi terapii cu acupunctură şi „acupressure” la câini şi cai.
Se încarcă comentariile...
