Povestea de viaţă a adolescentei Laura Armeanu, ambasadoarea copiilor cu dizabilităţi
0
Laura Armeanu, din Alexandria, s-a născut cu parapareză spastică, o boală care-i paraliza picioarele. După ani de operaţii, recuperare şi mai ales de dorinţă, Laura face paşi siguri cu picioarele ei. Pentru forţa pe care a dovedit-o şi voinţa de a-i ajuta pe cei ca ea, Laura a fost aleasă, în luna iunie, Ambasador al Organizaţiei „Salvaţi Copiii“ România.
Ochii Laurei Armeanu (19 ani) scânteiază a dorinţă, dar mai ales a speranţă. Se ridică singură şi face paşi hotărâţi. Spre viitor şi spre ceilalţi oameni din jurul său. În mintea ei se nasc visuri cu fiecare pas liniştit, dar hotărât. Visează să poată dansa graţioasă cu picioarele urcate pe tocuri şi visează Parisul, în ritmul elegant şi rafinat al limbii franceze.
Luptă pentru cei ca ea
Laura este elevă în clasa a XII-a la Liceul Pedagogic „Mircea Scarlat“ din Alexandria, judeţul Teleorman, şi s-a născut cu un diagnostic sfâşietor pentru orice părinte: parapareză spastică, ceea ce ar fi putut însemna o condamnare pe viaţă în scaunul cu rotile. Nu şi pentru Laura Armeanu, care a crescut pentru a lupta pentru ea, iar acum vrea să o facă şi pentru alţii.
Şi-a învins dizabilitatea, luptând zi de zi cu mult curaj şi speranţă şi refuzând să accepte ideea că problema de sănătate cu care s-a născut o poate împiedica să fie un om normal. La sfârşitul lunii iunie, Laura a fost aleasă Ambasador al Organizaţiei „Salvaţi Copiii“, când a participat la Forumul Naţional al
Copiilor.
„Să ajung Ambasador la «Salvaţi Copiii» a fost o întâmplare fericită. Am început prin a participa la Campania Globală pentru Educaţie, proiect derulat de Liceul Pedagogic «Mircea Scarlat» din Alexandria, în parteneriat cu «Salvaţi Copiii» România. Am scris un proiect intitulat «Toţi suntem la fel». Am trimis materialul celor de la «Salvaţi Copiii» şi au fost impresionaţi. Ei şi-au dorit să mă întâlnească. Am ajuns la Forumul Naţional al Copiilor şi am participat la ateliere în cadrul cărora am identificat soluţii pentru problemele copiilor ca mine“, spune Laura.
La acest Forum, povestea Laurei a fost prezentată ca o lecţie de viaţă pentru 120 de copii, toţi cu dizabilităţi. Eliza Sotirescu, profesorul coordonator al Campaniei Globale pentru Educaţie, de la Liceul Pedagogic „Mircea Scarlat“ din Alexandria, unde învaţă Laura, spune că adolescenta a fost considerată un barometru de cei de la „Salvaţi Copiii“. „La dezvoltarea ei normală au conlucrat familia, şcoala, cadrele didactice, colegii, pentru ca acest copil să se dezvolte frumos. Povestea ei a impresionat, fiind un caz fericit. Nu toţi au şansa asta. Tocmai de aceea a fost aleasă un exemplu de succes“, explică profesoara Eliza Sotirescu.
Îi pune pe parlamentari în scaunul cu rotile
Cu soluţiile identificate în cadrul atelierelor de la Forumul Naţional al Copiilor organizat de „Salvaţi Copiii“ şi cu povestea ei, Laura a mers în Camera Deputaţilor şi le-a vorbit parlamentarilor despre cei ca ea şi despre probleme lor. În faţa acestora, tânăra de 19 ani a venit cu soluţii.
„Copiii cu dizabilităţi lucrează după un curriculum adaptat, iar examenele naţionale sunt exact ca în învăţământul de masă. Am cerut interpreţi pentru limbaj mimico-gestual şi de Braille. Am cerut semafoare sonorizate şi covoare tactile pentru cei nevăzători, creşterea numărului de consilieri, dreptul gratuit la consiliere psihologică pentru copiii cu dizabilităţi“, spune Laura Armeanu.
Pentru a-i face pe parlamentarii care pot schimba legi să înţeleagă ce înseamnă viaţa unui copil cu dizabilităţi, Laura a venit cu o idee inedită: „Am propus o zi în care politicienii vor fi puşi în scaun cu rotile, am mai propus şi să îi legăm la ochi, să vadă cum este să fii nevăzător. Politicienii sunt factori de decizie şi dacă ei se implică, se implică şi restul societăţii. Au fost foarte atenţi, au promis că se implică şi de asta ne-au şi chemat în toamnă. La toamnă mă voi întoarce, când începe sesiunea parlamentară, pentru a susţine cauza copiilor ca mine“, spune convinsă Laura.
„Vreau să schimb ceva din interior“
La doar 19 ani, Laura vrea să facă mai mult de atât. În calitate de Ambasador la „Salvaţi Copiii“, va apărea într-un clip în cadrul campaniei derulate de organizaţie pentru promovarea drepturilor copiilor cu dizabilităţi. Laura a demarat deja o campanie pentru susţinerea copiilor cu probleme şi şi-a transformat pagina de Facebook într-o adevărată pagină de susţinere pentru copiii cu dizabilităţi. Însă planurile ei nu se opresc aici.
Am propus o zi în care politicienii vor fi puşi în scaun cu rotile, am mai propus şi să îi legăm la ochi, să vadă cum este să fii nevăzător. Politicienii sunt factori de decizie şi dacă ei se implică, se implică şi restul societăţii. Laura Armeanu, ambasador „Salvaţi Copiii“
„Vreau să intru în politică. Numai de acolo, din interior, poţi schimba ceva. Vreau să schimb ceva din interior pentru copiii cu dizabilităţi şi pentru toţi oamenii. Politica este mediul unde poţi să faci acest lucru“, spune tânăra.
Laura crede că schimbarea unor legi i-ar putea ajuta pe copiii cu probleme să aibă o viaţă normală. „Unele legi există, dar nu se aplică. Dacă ar exista un cadru legal adecvat care să le ofere posibilitatea copiilor cu dizabilităţi să fie oameni ca toţi ceilalţi, s-ar schimba şi mentalitatea“, mai spune Laura.
Probleme identificate
În proiectul elaborat în cadrul atelierelor de la „Salvaţi Copiii“, Laura Armeanu şi colegii ei, tot copii cu dizabilităţi, au identificat o serie de probleme: transportul spre şi dinspre şcoală al copiilor care nu se pot deplasa şi fac naveta, lipsa cadrelor didactice special pregătite pentru educaţia incluzivă, neaplicarea prevederilor legale referitoare la problematica dizabilităţii şi CES (n. r. – cerinţe educative speciale), insuficienţa serviciilor şi specialiştilor de recuperare, pragurile de vârstă până la care se oferă aceste servicii, număr insuficient de specialişti de sprijin.
„Unul dintre acei copii preţioşi“
Laura Armeanu a fost un copil dorit, un copil pe care părinţii s-au străduit să-l aibă. Un copil „preţios“, cum ea însăşi spune. „Am fost unul dintre acei copii preţioşi, cum le spun medicii copiilor doriţi şi aşteptaţi ani de zile de către părinţi. Am câştigat lupta pentru viaţă, deşi la naştere am avut puţin peste un kilogram şi jumătate, iar părinţilor mei li s-a dat de înţeles din prima clipă că nu sunt şanse să supravieţuiesc. Am contrazis acest pronostic“, mărturiseşte Laura.
Educaţie pentru o viaţă normală
Naşterea prematură a avut consecinţe. Părinţii Laurei au observat la 1 an că fetiţa nu se dezvoltă în ritmul celor de aceeaşi vârstă cu ea. Şi în urma unor analize şi investigaţii a venit şi cruntul diagnostic: parapareză spastică. Puşi în faţa unui asemenea diagnostic, părinţii Laurei n-au cedat, iar prin educaţia pe care i-au dat-o au transformat-o de la bun început într-o luptătoare.
„Am fost educată să vorbesc deschis despre situaţia mea şi am fost conştientă de ce pot face şi ce nu pot face, dar am avut permanent dorinţa de a mă apropia de ceea ce reuşeau să facă copiii de aceeaşi vârstă cu mine. La vârsta de 3 ani am fost înscrisă la o grădiniţă normală, deşi nu mergeam în picioare fără susţinere“, îşi aminteşte Laura.
Elena Armeanu, mama Laurei, spune că i-a cerut mult de la bun început şi nu a lăsat-o să aibă ideea că din cauza dizabilităţii nu va putea face ceea ce fac copiii normali: „Dacă nu i-am fi cerut mult, rămânea undeva limitată“, povesteşte Elena Armeanu.
Primele operaţii, când avea 6 ani
La vârsta la care alţi copii se pregătesc să meargă la şcoală, Laura a suferit şi primele intervenţii chirurgicale. Avea doar 6 ani. Fiecare operaţie a fost urmată de o perioadă de imobilizare în ghips. Fata îşi aminteşte că în tot acest timp, în care a stat în pat imobilizată luni întregi, a avut, pe lângă sprijinul părinţilor, şi un mare ajutor din partea educatorilor şi a colegilor.
Am câştigat lupta pentru viaţă, deşi la naştere am avut puţin peste un kilogram şi jumătate, iar părinţilor mei li s-a dat de înţeles din prima clipă că nu sunt şanse să supravieţuiesc. Am contrazis acest pronostic. Laura Armeanu, ambasador „Salvaţi Copiii“
„Educatoarea m-a vizitat, mi-a adus scrisori de încurajare de la colegi. A contat foarte mult pentru mine. După clasa pregătitoare, am mai rămas încă un an la grădiniţă pentru a mă recupera şi am mers la altă grupă, la altă doamnă şi alţi colegi. Pentru că doamna nu ştia prea multe despre integrarea mea în colectiv, îi era teamă şi mă sfătuia să iau loc, să stau jos, când mă îndreptam către locul de joacă. După o perioadă, fiind prea dezamăgită de aceste oprelişti, i-am zis să mă lase în preajma colegilor şi să nu mă mai trateze ca şi cum aş fi Statuia Libertăţii. Am uimit-o pe doamna cu această expresie şi de atunci şi-a schimbat radical modul de a mă trata“, povesteşte Laura.
Laura a mers la şcoală în învăţământul de masă, în ciuda dificultăţilor de deplasare. În gimnaziu, chiar înainte de anul în care urma să susţină examenul de admitere la liceu, Laura a mai făcut două operaţii. Fiecare intervenţie a fost urmată de două-trei luni de imobilizare în ghips. Fata a refuzat ideea de a îngheţa anul şcolar şi a recuperat materia, învăţând acasă.
Olimpică la istorie
Aşa a putut ajunge în clasa a IX-a, fiind admisă la unul dintre cele mai bune licee din Alexandria. În toţi anii de liceu, Laura s-a comportat şi a fost tratată precum un copil fără probleme de sănătate. Impunând un tratament similar colegilor săi, a primit respect şi susţinere. În clasa a XI-a, Laura a susţinut alături de colegii ei simularea examenului de Bacalaureat, obţinând cea mai bună notă din toată promoţia. Este olimpică la istorie, faza judeţeană, şi o elevă strălucită care se implică atât în activităţile şcolare, cât şi în cele extraşcolare.
„Vreau să dansez, pe tocuri, la banchet“
După mulţi ani de luptă pentru o viaţă normală, Laura şi-a câştigat dreptul de a visa. Îi place muzica şi vrea să meargă la concerte. „Îmi place Enrique Iglesias. Sper să vină în România, încă n-am avut şansa să ajung la un concert de-al lui. Îmi place să citesc. Îmi place istoria, nu numai la nivel de şcoală. Eu notez tot ceea ce mi se pare interesant“, spune tânăra.
Sunt foarte împăcată cu ceea ce am, însă operaţiile şi tot tratamentul mi-au dat o nesiguranţă pe propriile picioare, pe forţele fizice. Laura Armeanu, ambasador „Salvaţi Copiii“
În afară de asta, Laura ar vrea să vadă Parisul: „Vreau să merg la Paris, îmi place foarte mult limba franceză. Tocmai am susţinut examenul Delf şi am primit atestatul“.
„O chestiune de echilibru“
Principalul obiectiv al Laurei, pe plan personal, este ca la finalul anului şcolar următor să poată merge la banchetul de absolvire în rochie, pe tocuri şi fără ajutor. Pentru asta însă mai are nevoie de recuperare. „Sunt foarte împăcată cu ceea ce am, însă operaţiile şi tot tratamentul mi-au dat o nesiguranţă pe propriile picioare, pe forţele fizice. Vreau să merg la banchet în rochie şi pe tocuri şi să pot să dansez. E o chestiune de echilibru şi de siguranţă în mine pe care trebuie să o rezolv“, mărturiseşte Laura.
S-ar face psiholog
După terminarea liceului, adolescenta vrea să studieze psihologia, iar alegerea nu este una întâmplătoare. „Pe parcursul vieţii mele, şi mai ales la ultimele operaţii pe care le-am realizat la Spitalul «Marie Curie» din Bucureşti, am apelat la psiholog. Eu ştiam că trebuie făcute operaţiile, eram conştientă că sunt spre binele meu, însă la un moment dat, am clacat. Pur şi simplu, nu mai voiam. Am trecut prin cinci operaţii, recuperare în fiecare an, de mai multe ori pe an, medicamente. Şi am obosit la un moment dat. Psihologul m-a întărit. Am văzut cum se comportă şi cu ceilalţi copii şi cât contează un astfel de sprijin pentru un copil care se luptă să fie normal şi asta vreau să fac. Vreau să îi ajut şi eu pe alţii“, spune hotărâtă Laura.
„Laura este copilul perfect“
Tânăra de 19 ani aflată în pragul maturităţii după o luptă constantă cu viaţa recunoaşte că nu ar fi ajuns ceea ce este astăzi şi nu ar fi putut merge pe propriile picioare fără ajutorul părinţilor.
Mama Laurei, Elena Armeanu, recunoaşte că ei, părinţii, i-au insuflat dorinţa de a lupta, prin propriul exemplu: „A fost o luptătoare pentru că luptători am fost toţi. În momentul în care unul dintre noi pica puţin, ceilalţi doi îl ridicau. Aşa am lucrat şi datorită acestor motive am ajuns aici, pentru că Laura nu s-a considerat un copil cu probleme. Încă din prima zi de grădiniţă am învăţat-o să nu se considere inferioară celorlalţi copii. Asta nu era ceva care depindea de ea şi nu avea un motiv să se simtă altfel decât ceilalţi. Laura este copilul perfect, total. Laurei nu îi lipseşte nimic pentru că are foarte multă minte şi eu consider că mintea te duce mai departe decât te duc picioarele“, mărturiseşte Elena Armeanu.
Recomandări pe aceeaşi temă:
VIDEO A doua şansă la educaţie pentru copii. Sărăcia nu închide drumuri
90% din cei peste 3.200 de copii daţi dispăruţi în ultimul an au plecat voluntar de acasă
Se încarcă comentariile...
