Reţeaua spionilor CIA din România. Cum colectau americanii informaţii din desene de mână sau mesaje cu cerneală invizibilă
0
Deţinuţii politici din închisoarea de la Aiud beneficiau de interes special din partea Agenţiei Centrale de Informaţii americane (CIA). Condiţiile de detenţie din anii ’50 erau descrise amănunţit de agenţii americani, care mai aveau printre obiectivele de interes şi Uzina de Armament de la Cugir.
Situaţia deţinuţilor politici din închisorile româneşti din anii ’50 reprezenta unul dintre interesele majore ale spionajului american în ceea ce privea România. Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) a colectat detalii despre regimul de detenţie, despre deţinuţi şi despre modul în care se încerca „reeducarea“ acestora. Potrivit unor informaţii desecretizate recent de CIA, închisoarea de la Aiud a constituit un obiectiv important, fiind unul dintre cele mai importante centre de detenţie destinate „duşmanilor poporului“ din Europa Centrală şi de Sud-Est.
Spre exemplu, un raport descrie Aiudul ca fiind una dintre cele mai mari şi mai dure închisori din România, unde deţinuţii politici nu au voie să primească pachete, spre deosebire de deţinuţii de drept comun. Într-o celulă de 24 de metri pătraţi „încăpeau“ 40 de oameni, dormind uneori pe jos. Ziua începea la 5.30 dimineaţa cu o fiertură bazată pe făină de grâu sau porumb, fără pâine. La prânz, deţinuţii primeau fasole şi 200 de grame de pâine şi, o dată pe saptămână, în loc de pâine, li se dădea mămăligă. „Raţia de carne era de aproximativ 50 de grame pe săptămână“, a mai scris agentul american în raportul său.
DOUĂ TIPURI DE AREST: SEVER ŞI SIMPLU
O notă cenzurată referitoare la un prizonier de mare interes pentru CIA, al cărui nume a rămas protejat, arată condiţiile în care era încarcerat acesta. „Podeaua era acoperită cu nisip şi era un miros neplăcut. (...) dus la toaletă de două ori pe zi, dar aceasta era insuficient. Celula nu era curăţată niciodată. Erau şobolani mari în celulă şi el a fost infestat cu păduchi (....) Unul dintre pachetele de la prizonierii politici din fericire a inclus pudră DDT care l-a ajutat pentru o vreme. (....) «la răcoare» consta într-o cameră bine ventilată cu o podea din ciment, neacoperită. În orice caz, precum o celulă obişnuită, nu avea paturi suprapuse şi din moment ce închisoarea nu oferea niciodată pături (...) cele mai multe dintre celule erau foarte aglomerate. (...) o celulă era de cinci pe cinci metri; conţinea 10 oameni. (...) Cu excepţia unui spion al poliţiei, nimeni nu l-a vizitat niciodată în celula întunecoasă.“
Descrierea închisorii şi a condiţiilor grele de detenţie de la Aiud
Într-o altă notă sunt amintite cele două tipuri de arest: regim sever şi regim simplu. Regimul sever consta în alternarea meselor zilnice cu diete bazate doar pe pâine şi apă. CIA nu a putut identifica în ce consta diferenţa între cele două tipuri de prizonieri. „Înainte, doar criminalii erau internaţi în închisoarea de la Aiud, dar acum prizonierii politici sunt, de asemenea, ţinuţi acolo. Sunt 3.000 de deţinuţi politici internaţi în închisoare, mulţi dintre ei nefiind încă judecaţi. Sunt puşi la muncă, unii în interiorul închisorii, alţii în împrejurimi, iar alţii sunt trimişi să ajute la construcţia canalului Dunăre-Marea Neagră. Vorbind în general, toţi prizonierii politici sub 45 de ani, consideraţi sănătoşi sunt forţaţi să muncească. Tipul de muncă pe care îl fac depinde de tipul de sentinţă primit. Cei condamnaţi la mai mult de zece ani sunt trimişi la minele de plumb, cei condamnaţi la mai puţin de zece ani sunt trimişi la Canal, dar majoritatea sunt angajaţi în tot felul de ateliere ale închisorii. Doar criminalii de drept comun au voie să muncească în afara închisorii, la altceva decât la mine sau la Canal“, se susţine în nota respectivă.
INTERES PENTRU GARDA DE FIER
CIA acorda atenţie sporită deţinuţilor care au aparţinut unor organizaţii, cum ar fi Garda de Fier sau alte organizaţii de tineret din perioada anterioară comunismului. Iată cum suna o astfel de notă: „Printre prizonierii politici internaţi la Aiud se află câţiva membri ai organizaţiei Garda de Fier, care nu mai există. În fruntea listei se află Nicolae Bătraşcu (n.r. - Petraşcu ), fostul secretar general al Gărzii de Fier. În primii ani de după Al Doilea Război Mondial, Bătraşcu a colaborat intens cu guvernul comunist al ţării sale. Chiar şi acum, din închisoare, încearcă încă să colaboreze. De mai multe ori a întrebat conducerea închisorii dacă ar putea organiza cursuri de reeducare în ceea ce priveşte opiniile politice ale deţinuţilor. Este interesat ca la curs să participe doar foşti membri ai Gărzii de Fier, acum deţinuţi, care ar putea fi interesaţi să se alăture Partidului Comunist“.
Raport CIA cu deţinuţii politici închişi la Aiud
O listă a prizonierilor de interes pentru americani a fost, de asemenea, transmisă CIA. Mai există note despre mutarea fără explicaţie a deţinuţilor în locuri necunoscute şi despre spaimele produse de aceste mutări asupra celorlalţi deţinuţi. O informaţie inedită din arhiva CIA este legată de poetul Radu Gyr, oficial mort, dar care în realitate trăia la Aiud în celula nr. 281.
CERNEALA INVIZIBILĂ ŞI DESENELE DE MÂNĂ
Documentele date publicităţii arată că CIA era foarte prezentă în România în acei ani. Zeci de rapoarte, analize şi note informative din primii ani ai războiului rece au fost transmise americanilor. În timp ce „serviciile“ româneşti erau preocupate de reprimarea propriilor cetăţeni, pe frontul invizibil, cum spun agenţii de informaţii, americanii colectau informaţii detaliate despre trupele staţionate în toate oraşele României, despre transportul de muniţie care traversa gările, despre fabricile de armament, despre zăcămintele de minereuri şi gaze şi, nu în ultimul rând, despre condiţiile de detenţie de la Aiud şi despre dizidenţii care erau încarceraţi acolo. Traficul de informaţii se desfăşura ca în filme, prin reţele bine puse la punct şi utilizând o invenţie a spionajului anilor ’50: cerneala invizibilă. De asemenea, în loc de imagini din satelit, agenţii CIA şi informatorii lor desenau cu aproximaţie poziţionarea trupelor din unităţile militare sau amplasarea fabricilor de armament. De exemplu, Fabrica de Arme din Cugir era în obiectivul aceleiaşi reţele CIA care se ocupa şi de închisoarea de la Aiud. Există în arhiva CIA o descriere amănunţită a clădirilor din curţi şi a dispozitivelor de pază.
„Fabrica era înconjurată de un gard de doi metri de fier care are deasupra sârmă ghimpată. Trupele române înarmate cu puşti automate păzeau din turnurile de observaţie (…) Un control foarte strict a fost exercitat atât asupra civililor, cât şi asupra personalului. Fiecare muncitor civil trebuia să aibă un card de identificare emis de fabrică, cu o ştampilă specială aplicată de conducerea administrativă a fabricii de armament. Acelaşi tip de control era aplicat şi unităţilor care aparţineau de Ministerul Muncii. Muncitorii civili care intrau în fabrică prin poarta nr. 18 erau subiectul unei verificări stricte. Era un tren special care aducea muncitorii din satele vecine dimineaţa devreme şi îi ducea înapoi seara târziu. Se lucrează 24 de ore în trei schimburi de câte opt ore“, se arată într-un document dedicat
Cugirului.
Reţeaua CIA din România
La începutul Războiului Rece, CIA a reuşit să dezvolte în România o reţea bine organizată de agenţi şi informatori. Potrivit arhivelor, unii dintre aceştia erau plătiţi lunar cu sume de la 50 până la 100 de dolari. Informatorii aveau nume conspirative, dar fiecare avea o descriere în care erau prezentate locul de muncă, abilităţile şi studiile. Majoritatea erau naţionalişti români nemulţumiţi de influenţa şi comportamentul URSS-ului în România. Contactele între agenţi şi surse se stabileau printr-un sistem alambicat care implica mai multe ţări, cu schimburi de scrisori redactate cu cerneală invizibilă şi multe alte elemente demne de filmele cu spioni. Organizaţi, americanii au notat fiecare cheltuială pe care au făcut-o cu funcţionarea sistemului de surse. Canalul clandestin de comunicare cu informatorii din Transilvania costa 40 de dolari pe lună, aflăm, de exemplu, din aceste documente.
Se încarcă comentariile...
