Moartea verde: satul din Apuseni care se scufundă zi de zi sub apă otrăvitoare. Localnic: „Am făcut nenumărate petiţii, dar fără rezultat“
0
Localnicii din Vinţa, un sat din Apuseni amplasat la marginea barajului de steril de pe Valea Şesii, trăiesc de câţiva ani o adevărată dramă: apa verde, cu metale grele, se apropie tot mai mult de locuinţele lor.
Bine aţi venit în Vinţa, un cătun din Alba, Munţii Apuseni, în care viaţa nu este atât de simplă pe cât pare. Oamenii din zonă trăiesc zi de zi sub ameninţarea apei otrăvitoare care se tot apropie de locuinţele lor. Singura vină a localnicilor: satul în care locuiesc este amplasat la marginea barajului de steril de pe Valea Şesii. De altfel, sătenii se tem să nu treacă prin experienţa foştilor lor vecini din Geamăna, satul dispărut în urmă cu 30 de ani sub milioanele de tone de steril.
Iazul de pe Valea Şesii este locul unde sunt eliminate resturile de materiale chimice de la uzina de preparare a concentratului cuprifer din Roşia Poieni. Este vorba despre cea mai mare exploatare de cupru din România, care dă de lucru la circa 500 de oameni, dar care, în acelaşi timp, a creat în Apuseni o adevărată „bombă ecologică“, iazul de decantare. În decursul anilor, suprafaţa barajului s-a extins foarte mult, astfel încât a ajuns şi la satele din apropiere. Primul pe această veritabilă listă a morţii este Vinţa, cătunul cu aproape 40 de locuitori.
Petiţii pentru salvarea bisericii
Oamenii din zonă sunt disperaţi pentru că apa a ajuns la cimitirul unde sunt îngropaţi strămoşii lor. Într-un timp relativ scurt, biserica ortodoxă cu hramul „Sf. Mihail“ va deveni inaccesibilă pentru săteni. Apa reziduală de la „coada“ lacului a ajuns în lunca din faţa bisericii şi va acoperi în curând singurul drum de acces la biserică. Nu departe se află primele locuinţe din Vinţa. Biserica va ajunge, în final, în situaţia lăcaşului de cult din Geamăna, devenit celebru datorită faptul că turla acestuia se vede în continuare din iazul de steril.
În lipsa unei implicări a preotului din sat, care ar prefera construcţia unei biserici noi şi abandonarea acesteia şi a cimitirului, oamenii din Vinţa au transmis petiţii către mai multe autorităţi ale statului în scopul salvării bisericii. Aceştia solicită strămutarea bisericii şi a cimitirului pe un teren din apropiere, situat la o înălţime suficient de mare care să permită existenţa construcţiei.
Pe lângă biserică sunt ameninţate şi primele locuinţe din sat
Unul dintre cei care se implică în salvarea bisericii este Vasile Bîrdea, care a crescut aici şi a cărui locuinţă din copilărie a fost distrusă de apa iazului de decantare. „Am făcut nenumărate petiţii şi le-am trimis preşedintelui, primului ministru Ministerului Culturii, Patriarhiei Române, dar fără rezultat. Biserica e tot acolo şi va fi în continuare. Am remarcat o mare lipsă de interes pentru valori, principii şi istorie. Suntem şi foarte puţini şi de aceea nimeni nu ne bagă în seamă“, spune Vasile Bîrdea. Petiţia pe care a transmis-o Patriarhiei a fost remisă Arheipisopiei Ortodoxe de Alba Iulia, de unde nu a primit răspuns.
Apa otrăvită a acoperit deja mai multe morminte din cimitirul satului
Răspuns ironic de la primărie
Vasile Bîrdea şi-a încercat norocul şi la Primăria comunei Lupşa, de care aparţine din punct de vedere adminstrativ satul Vinţa. De la această instituţie a primit următorul răspuns: „Biserica menţionată nu este acoperită de apele reziduale provenite de la exploatarea minieră din zona Roşia Poieni, apa fiind la o distanţă de 20-30 m de aceasta“.
Biserica „Sfântul Mihail“ din satul Vinţa a fost construită in piatră pe locul unei foste biserici din lemn şi nu are o dată clară privind edificarea. În documente s-a descoperit doar faptul că a fost renovată în 1819, ceea ce denotă faptul că avea atunci câteva zeci de ani. Pe clopotul din turlă este trecut anul 1775. Satul Vinţa este atestat începând cu anul 1825, la fel ca Geamăna. Prin urmare, biserica în actuala formă are o vechime de cel puţin 200 de ani.
Lacul artificial fotografiat din satelit cu satele care ar putea să dispară în următorii ani
„Vrem să nu asistăm neputincioşi la acoperirea acesteia de ape, ca în cazul Bisericii din Geamăna, pentru care nu se mai poate face nimic. Am facut nenumărate sesizări, dar am primit raspunsuri în batjocură. La biserica din Geamăna, cea acoperită de steril, sunt sutele de morminte ale părinţilor, moşilor şi strămoşilor noştri, îngropaţi a două oară. La Vinţa, situaţia va fi la fel, deoarce cimitirul este în jurul bisericii“, mai spune Vasile Bîrdea.
Drama locuitorilor din Geamăna
Schimbarea la faţă a zonei a început în anul 1977, când Nicolae Ceauşescu a decis să dea drumul exploatării de cupru de la Roşia Poieni. La început, locuitorii celor aproape 400 de case şi-au imaginat că lucrurile vor merge bine, însă n-a fost aşa. La începutul anilor 1980, au fost expropriate de statul român peste 300 de familii din Geamăna. În 1986, când a început deversarea sterilului, trăiau aici peste 1.000 de persoane.
Din biserica monumentală a satului Geamăna se mai vede doar turla şi o parte din acoperiş
Primul semn rău a fost atunci când au început să se uşte cireşii şi vişinii. Se petrecea pe la sfârşitul anilor 1970. Apoi, pâraiele ce curgeau s-au înroşit rând pe rând. Şi acum, o marte parte din suprafaţa lacului are o culoare roşiatică. Oamenii din Geamăna care locuiau mai sus de centrul satului s-a încăpăţânat să rămână. Odată cu creşterea muntelui de steril, au fost nevoiţi să plece, pentru că au rămas fără locuinţe. Au mai rămas în prezent mai puţin de 10 gospodării din vechiul sat care mai sunt locuite. Mulţi dintre aceştia aşteaptă inevitabilul. Alte două sate de la marginea lacului au aceeaşi soartă. La Saşa şi Valea Holhorii situaţia este aceeaşi ca şi la Vinţa.
Satul Geamăna înainte de a fi acoperit de sterilul de la Roşia Poieni
Lacul artificial este unul de decantare de vale, deschis, amenajat între doi versanţi. Ultimele estimări arată că ar avea peste 130 de hectare. Riscul ar fi enorm, dacă nu s-ar putea face ecologizarea apelor din iaz. Şi, asta pentru că barajul este o fabrică naturală de acid sulfuric. Pericolul creşte de fiecare dată când plouă abundent în zonă. Au existat multe situaţii în care din cauza ploilor, apa s-a revărsat şi a poluat râul Arieş cu metale grele. Licenţa pentru exploatarea cuprului de la Roşia Poieni aparţine companiei Cupumin Abrud. Cele mai recente evaluarări ale Ministrului Mediului arată că în zonă ar fi nevoie de investiţii de mediu în valoare de aproape 20 de milioane de euro.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
