La vânătoare prin pădurile ce străjuiau anticul Apulum în urmă cu 2.000 de ani
0Partida de vânătoare este descrisă de Adalbert Cserni, primul arheolog care a recreat universal anticului Apulum, o lume îngropată parte în pământ, parte în izvoarele scrise, încercând, cu ajutorul imaginaţiei să o clarifice, să o ordoneze.
Apulum (n.r . Alba Iulia), anul 193. Plecarea la vânătoare are loc într-o dimineaţă răcoroasă, la ora 6. „În lectici ne-am dus până la Poarta de Vest a oraşului (n.r. poarta castrului roman), de unde în nişte căruţe confortabile am ajuns în câteva minute la poalele Mamutului. Aici ne aşteptau toţi vânătorii şi o ceată întreagă de gonaşi“, povesteşte Adalbert Cserni, primul arheolog care a cercetat ruinele anticului Apulum, în lucrarea „O vizită la Apulum“ (reeditată).
„Armele“ vânătorilor antici
De la Cserni aflăm că, în lipsa puştilor cu foc, vânătorii aveau la îndemână plase de diferite forme, în funcţie de dimensiunea animalului urmărit. Pentru mistreţi s-au folosit de plase grele şi tari, aduse cu ajutorul catârilor. Cârlige şi capcane foloseau pentru cerbi, iar păsările se prindeau cu vergele cu clei. Se mai foloseau şi suliţe lungi şi scurte, suliţe de azvârlit şi mai rar arc şi săgeată.
Cât despre ţinuta vânătorului care umbla prin pădurile Mamutului acum aproape două milenii aflăm că purta pălărie moale de pâslă cu boruri, chiton cu mâneci scurte, lucrat din lână de oaie, cordon, manta şi cizme de vânătoare până la genunchi. „Cu mare triumf am adus acasă pe căruţe trei mistreţi,patru cerbi, cinci vulpi şi probabil opt-zece iepuri. Cei ai casei ne-au primit cu cununi şi au făcut o cină pompoasă pentru vânătorii-oaspeţi“, povesteşte Cserni.
Lucrarea lui Adalbert Cserni se plasează în planul de intersecţie dintre ştiinţa istoriei şi beletristică, reprezentând, practice, întîlnirea dintre iubitorul de literature şi arheologul pasionat. Autorul reuşeşte să înfăţişeze, pe baza unei documentări ştiinţifice sigure, viaţa cotodiană a Apulumului. Prin intermediul autorului, „străinul“ venit din altă dimensiune temporală şi culturală, anticul Apulum este văzut cu o privire proaspătă şi curioasă. Cserni ne propune o descriere de călătorie imaginară într-un Apulum pulsând de viaţă. Astfel, pornind de la document, autorul recrează universal unei lumi îngropate, parte în pământ, parte în izvoarele scrise, încercând, cu ajutorul imaginaţiei să o clarifice, să o ordoneze.
Adalbert Cserni (1842-1916) este considerat de unii cercetători ca primul arheolog adevărat al Transilvaniei. De numele său se leagă înfiinţarea primului muzeu din Alba Iulia. Timp de aproape 30 de ani, el va face primele săpături sistematice în vechiul Apulum, aducând la lumină vestigii extrem de importante în cunoaşterea istoriei romane.
Legenda dealului Mamut
Primele menţiuni ale dealului Mamut apar la începutul secolului XIX în hărţile şi însemnările călătorilor străini, odată cu descoperirea unor fosile de animale preistorice. O măsea de mamut descoperită în 2009, în incinta Cetăţii Alba Carolina, a asociat şi mai mult numele colinei cu celebrul animal preistoric. Dealul este menţionat pentru prima dată în hărţile vechi ale împrejurimilor oraşului Alba Iulia în prima jumătate a secolul al XVIII-lea, cu denumirea de origine tracă sau iliră, de Măgura sau Măgurile.
Un secol mai tâziu, apare cu numele actual, de dealul Mamut. Zona apare menţionată în timpul Revoluţiei de la 1848 şi 1849, când legiunile conduse de Axente Sever au trecut peste dealul Mamut, ca să asedieze fortificaţia bastionară de la Alba Iulia.
„Uriaşul împădurit“, consemnat de călătorii străini
Numele îl găsim şi în relatările călătorilor străini. Giovanandrea Gromo consemnează „Părăsesc Bălgradul…şi mă îndrept către exploziile de rocă ale Trascăului, apoi de la Şard, unde Ampoiul se desparte de ultimul bastion al Metaliferilor, îl urmez spre vest pe sub Poiana Furcii, loc cu nume înspăimântător unde legile medievale «ridicau în furci» pe cei care nu se supuneau şi care nu erau nobili, ci iobagi săraci. Părăsesc Şardul, satul străbunilor mei, ,iar în stânga se ridică coama prelugă a dealului Mamut, uriaş împădurit ce-a purtat de-a lungul secolelor mai multe nume“. În documentele Episcopiei romano-catolice din secolul al XVI-lea apare ca Muntele Sfântului Mihail după hramul Catedralei din Alba Iulia, nume pe care, însă, populaţia locală nu l-a preluat. Istoricii susţin că toponimul este unul neobişnuit pentru dealurile din această parte a ţării.
Cele mai multe şi mai preţioase informaţii poartă amprenta naturalistului şi şi arheologului Adalbert Cserni. Denumirea Mamutului este consemnată în publicaţiile sale ştiinţifice, ca loc de prelevare a unor plante medicinale. Asocierea zonei cu strămoşii elefantului, care după 1828 sunt cunoscuţi sub denumirea de mamuţi, a fost şi mai intensă după ce Adalbert Cserni a îmbogăţit colecţiile Muzeului cu resturile unor colţi şi o măsea de mamut ieşite la iveală pe raza oraşului Alba Iulia. Demersul cercetătorului a avut suportul Societăţii de istorie, arheologie şi ştiinţele naturii, în care erau membrii cercetători maghiari. (Articol scris de NICU NEAG)
Se încarcă comentariile...
