Garda Naţională de la Alba Iulia. Rolul jucat de soldaţii români în apărarea şi organizarea Marii Uniri de la 1918
0
La Marea Adunare de la Alba Iulia – hotărâtă pentru data de 1 Decembrie 1918 – au participat, pe lângă delegaţii oficiali, numeroşi români dornici să confirme intenţiile de unire cu România. Înfruntând frigul iernii şi mai ales epidemia de gripă spaniolă care a secerat mai multe vieţi decât o făcuse întreg războiul, comunităţi întregi au luat calea Albei Iulia
În fruntea lor se aflau dascălii, preoţii şi o parte a acelora care aleseseră de bună voie să facă parte din gărzile naţionale. Statul Major al Gărzilor Naţionale a elaborat un plan de apărare al oraşuui, responsabil fiind comandantul Legiunii de la Alba Iulia, Florian Medrea. Acest plan prevedea protecţia Sălii Unirii, acolo unde urmau să se adune cei 1.228 de delegaţi ai naţiunii române, dar şi a împrejurimilor oraşului.
Ordinea exemplară în ziua de 1 Decembrie a fost menţinută, în principal, de cei 3.000 de gardişti din judeţul Alba, concentraţi la Alba Iulia. Paza ”Porţii Carol” (Poarta a III-a) a Cetăţii a revenit celor 250 de gardişti şi 2 ofiţeri de la Abrud, ajunşi la Alba Iulia în data de 30 noiembrie. Gardiştilor din Alba li s-au alăturat şi detaşamente ale unităţilor militare din judeţele vecine: un batalion din Legiune Cluj, unul din Legiunea de la Sibiu şi o jumătate de batalion al Legiunii de Hunedoara, plus alte unităţi mai mici. În total, legiunea locală a avut 12 companii de asistenţă.
Potrivit documentelor vremii, în ceea ce priveşte armamentul, au existat numeroase puşti, peste 30 de mitraliere, patru tunuri şi mai multe camioane blindate. Pe lângă rolul principal de a apăra oraşul şi adunarea de eventuale atacuri din afară, acestor trupe le-a revenit şi misiunea de a asigura ordinea internă a adunării şi fluenţa participanţilor. S-au făcut apeluri repetate către populaţie şi în special către participanţii la eveniment pentru a se respecta normele de disciplină, cu referire la deplasarea grupată, la însoţirea delegaţiilor până la câmpul de instrucţie (Platoul Romanilor), destinat pentru aşezarea celor peste 100.000 de participanţi.
Organizarea deplasărilor grupurilor a căzut în sarcina ”ofiţerilor aranjatori”. ”Publicul are să vină la adunare grupat după comune. Nu este iertat sătenilor să umble singuratici, ci înşiruiţi în rânduri de câte patru sub conducerea fruntaşilor din comuna proprie. (…) Comunele în decursul adunării nu este iertat să se amestece. (…)În sala adunării naţionale constituante nu pot să intre de cât persoanele cari au mandat (legitimaţie) spre aceasta. Alte persoane numai cu permisiune în scris dela Consiliul Naţional Român.”, sta scris în îndrumarul privind ţinuta publicului la ”marea adunare constituantă”, conceput de comitetul aranjator sub comanda legiunii române, la data de ”29 noiemvrie 1918”.
La sfârşitul adunării, fiecare comună trebuia să rămână pe loc până când primea avizul de la ofiţerii aranjatori. Acelaşi document citat mai sus prevedea: ”Plecarea cătră casă trebuie să se facă în chipul următor: a) Reîntoarcerea prin cetate este permisă numai membrilor constituantei, apoi acelor persoane, cari sunt încvartirate în oraş şi comunelor cari, spre casă, au să treacă peste podul de la Drâmbar. b) Comunele cercurilor Abrud, Aiud, Blaj, Ighiu, Teiuş, ocolesc cetatea şi se reîntorc pe drumul de ţară cătră Zlatna sau Teiuş. c) Comunele din cercurile Vinţ, Sebeş, Miercurea şi Orăştie, ocolesc cetatea şi trec deadreptul podul Murăşului la Partoş”. Se atrăgea de asemenea atenţia că, pe parcursul zilei de 1 decembrie, este interzis consumul de alcool, precum şi faptul că ”cea mai mică neobservare a îndrumărilor de mai sus, vor putea provoca învălmăşală şi nenorociri”.
Garda Naţională de la Alba Iulia a fost revitalizată printr-un proiect la Muzeului Unirii
Oraşul şi împrejmuirile au fost ”prinse în trei cercuri de cordoane după sistemul avanposturilor în aşa fel ca oraşul să rămână în afara zonei de bătaie a armelor şi ca orice încercare de a străbate acea triplă centură să fie zădărnicită”. Conform ”Planului pentru paza oraşului Alba Iulia”, o schiţă în creion şi cerneală se află în colecţia Muzeului Naţional al Unirii. Atenţia este focalizată asupra oraşului propriu-zis, zona centru sau ”Oraşul de Jos”, cum se numeşte astăzi. La nivelul anului 1918, când oraşul avea în jur de 10.000 de locuitori, această zonă reprezintă singura aglomerare urbană a Albei Iulia. Planul prezintă principalele puncte de interes ale oraşului, cu Piaţa în centru, denumită ulterior ”Piaţa Mihai Viteazul”, calea ferată ce trecea printre oraş şi cetate, cu gara mică şi gara mare, precum şi principalele căi de acces în oraş, dinspre Teiuş, Drâmbar, Ciugud şi Zlatna, adică punctele cheie din jurul oraşului. Cetatea este doar laconic schiţată. După aceste coordonate sunt plasate trupele care trebuiau să asigure paza, şi anume grupa căpitanului Stoica, gardiştii fiind organizaţi în 14 formaţiuni principale de apărare. Acest plan ia însă în considerare în special oraşul propriu-zis sau aşezarea civilă. Dincolo de acesta, polul de interes al apărării l-a reprezentat cetatea, în incinta căreia se afla Casina Militară, destinată ca loc de derulare a lucrărilor Adunării Naţionale.
Legiunii din Alba Iulia şi căpitanului ei li se recunosc meritele printr-o ”laudă” dată de ”Comanda Supremă a Gardelor Naţionale Române din Ungaria, Transilvania şi Banat”, în data de 5 decembrie 1918: ”În baza raportului făcut de şeful resortului apărării naţionale şi a siguranţei publice, aduc mulţumiri soldaţilor români şi îndeosebi laud pe comandantul militar de la Alba Iulia, căp. Florian Medrea, pentru zelul deosebit desvoltat întru susţinerea ordinii exemplare şi a disciplinei ce a domnit la festivităţile de la Alba Iulia”. (Sursa: volumul Garda Naţională de la Alba Iulia, editat de Muzeul Naţional al Unirii)
Se încarcă comentariile...
