FOTO Grotele în care s-au ascuns „haiducii anticomunişti” pe Muntele Mare
0
Zona Munţilor Apuseni a fost una dintre cele mai „active” din punct de vedere a luptei anti-comuniste a partizanilor în perioada de după al doilea război mondial. Mai bine de 10 ani, aici şi-au desfăşurat activitatea câteva grupuri de luptători care au încercat să înfunte sistemul bolşevic. În lipsa unor construcţii, mulţi se adăposteau în grotele de pe munte. Au trăit şi luptat astfel mulţi ani, ajutaţi de locuitori din satele din zonă.
Masivul Muntele Mare cuprinde zeci de peşteri şi grote în care şi-au găsit adăpost partizanii urmăriţi de miliţie şi securitate. Câteva dintre cele mai spectaculoase se află în zona rezervaţiei Scăriţa-Belioara, pe teritoriul comunelor Ocoliş şi Poşaga. Aici a acţionat gruparea Leon Şuşman, unul dintre cei mai aprigi luptători anti-comunişti din perioada 1947-1957. Zona este deosebit de spectaculoasă, dar foarte puţin exploatată din punct de vedere turistic.
Ioan Crişan, un iubitor al muntelui vrea să realizeze un traseu al peşterilor şi grotelor pentru a oferi şi turiştilor ocazia de a vedea frumuseţile zonei. Deja, acesta a cercetat şi a identificat grotele care nu au fost încă incluse în niciun studiu de specialitate. Sunt studiate până în prezent un număr de şapte peşteri: Coşul Boului, Colţul Rotund, Peştera Fără Fund, Peştera lui Filip, Peştera Călugarului, Pestera Roşie şi Peştera Lungă. În apropierea acestora se află satul Runc din comuna Ocoliş, care poate reprezenta o bază de plecare în expediţiile de pe munte. În vremurile luptei anti-comuniste, partizanii primeau ajutor şi de la oamenii dins sat. ”Rezervaţia Scăriţa Belioara este o comoară turistică prea puţin cunoscută. După luni întregi de traseu am reuşit să identificăm toate cele şapte peşteri, care apar în descrierea rezervaţiei. Împreună cu câţiva localnici am reuşit să identific aceste minunăţii şi în plus am mai descoperit mai multe grote, unde, prin anii 50, partizanii din grupul lui Leon Şuşman se ascundeau de securitate. În viitorul apropiat o să fac un traseu al acestor peşteri şi grote, pentru a le arată şi turiştilor din frumuseţea locului şi nu numai”, a spus Ion Crişan.
Ceata Şuşmanilor
Grupul Leon Şuşman a acţionat mai mulţi ani în zona Muntelui Mare, pe partea dinspre Valea Arieşului – zona Poşaga, Ocoliş. A fost nevoit să se retragă în munţi pentru a nu fi prins de organele comuniste de represiune. În anul 1946, s-a mutat în comuna Poşaga, pe Valea Arieşului. În Munţii Apuseni, în mijlocul moţilor, se simţea mai în siguranţă. Leon Şuşman fusese ajutor şef în poliţia legionară. Era principalul ”element terorist învinuit de acte de teroare şi jafuri armate”, după cum îl caracterizau rapoartele Securităţii. De religie greco-catolică - că şi întreaga familie Şuşman - Leon avea studii teologice, fiind în permanentă ajutat de foştii preoţi greco-catolici şi de legionarii aflaţi în libertate. Iniţial a luptat alături de unchiul său, Teodor Şuşman, fost primar al comuni Răchiţele din Cluj.
Scăpată de nenumărate ori din capcanele Securităţii, ceata Şuşmanilor tineri a devenit o legendă a Apusenilor. ţăranii le atribuiau ”cetaşilor” puteri miraculoase şi nu realizau existenţa unor grupări distincte. Şi astăzi bătrânii din comună Poşaga îşi amintesc de ”haiducii anticomunişti” care făceau dreptate, pedepseau primarii şi abuzurile miliţienilor, băteau membrii de partid care forţau ţăranii să predea cotele. Atunci când metodele paşnice de subzistenţă dădeau greş, gruparea lui Leon ataca magaziile cu alimente ale armatei, magazinele săteşti şi chiar pe unii ciobani (care, de teamă să nu fie arestaţi şi anchetaţi că susţinători ai bandei, le dădeau hrană după care îi denunţau miliţiei). În dările de seama ale Securităţii din raionul Cluj, toate eşecurile muncii de propagandă sau ale acţiunilor de pedepsire a chiaburilor erau trecute în seama Şusmanilor, Securitatea justificând insuccesele prin intervenţiile în forţă ale acestei ”bande periculoase”.
Informator printre partizani
Pentru prinderea grupului Leon Şuşman, în regiunea satelor Poşaga şi Segarcea a fost plasată o echipa de zece “geologi”, în realitate agenţi conduşi de maiorul Constantin Vieru, “profesorul” echipei, însărcinată cu sondarea terenului şi a principalelor elemente implicate în rezistenţă. “Geologii” au recrutat o serie de ţărani din cercul de intimi ai “bandiţilor”, cărora le-au promis libertatea sau sume mari de bani în schimbul trădării. În primăvară anului 1957, securitatea a reuşit să-l recruteze pe agentul “Maxim Ionescu” (rămas neindentificat), unul dintre prietenii lui Leon Şuşman, care raporta zilnic “profesorului”. Luna iulie a fost fatală pentru grupare, agentul orchestrând capturarea ei. “Maxim Ionescu” a raportat că în dată de 19 sau 20 iulie 1957, cu ocazia onomasticii partizanului Ilie Brad, în satul Segarcea urmau să se întâlnească Leon Şuşman, fratele sau Gheorghe, preotul greco-catolic Simion Rosa şi alţi susţinători ai grupării. În consecinţă, trupele Securităţii au fost masate în zona din imediată apropiere a satului.
În noaptea de 18-19 iulie 1957 s-a produs asaltul Securităţii asupra casei. În momentul forţării uşii de către maiorul Constantin Vieru şi căpitanul Mândruţ, din casă s-a răspuns cu foc, fiind împuşcat mortal maiorul şi rănit căpitanul. Partizanii au rezistat până dimineaţă. După sosirea întăririlor, casă a fost din nou luată cu asalt (între timp ţăranii din Segarcea fugiseră aproape în totalitate). În casă au fost găsiţi: Leon Şuşman, grav rănit la cap şi abdomen, Gheorghe Şuşman, nevătămat, preotul Simion Rosa mort şi gazda Vasile Crişan cu răni multiple, dar superficiale. Agentul “Maxim Ionescu” a fost doar rănit la picior, datorită ingeniozităţii cu care s-a acoperit cu cadavrul lui Simion Rosa pentru a se proteja de gloanţe. Leon Şuşman a decedat la scurt timp după arestare, scăpând de calvarul anchetelor şi al detenţiei. Au urmat anchete dure ale securităţii, finalizate cu deportarea în Bărăgan a sute de moţi nevinovaţi.
FOTO Ofertă inedită la o casă de vacanţă din Apuseni: „baie la ciubăr“ în loc de clasica piscină
Se încarcă comentariile...
